În urmă cu 1 an, fețița noastră plângea la primul scâncet iar eu cu soția radiam de bucurie. Am numit-o Grace(“har”) pentru că am considerat ca e un har să primești daruri din Cer când atâția au privirea indreptată spre „darurile” de pe pământ.

După 1 an ca tătic, am înțeles că e un har să ai un copil sănătos, când în jur sunt atâția copii bolnavi.

După 1 an ca tătic, pot spune ca e un har să ai o soție ca în Proverbe 31 sau cum a fost Iochebed pentru Moise, într-o vreme în care mamele adevărate se răresc pe zi ce trece.

După 1 an ca tătic, îmi dau seama ca educarea unui copil nu e ca și încălzitul ceaiului la microunde în 5 minute. Că pentru a secera cu bucurie e nevoie de a planta sămânța Adevărului cu lacrimi.

După 1 an ca tătic, mă gândesc tot mai mult cum să o cresc ca în poșeta ei, peste ani, să fie o Biblie subliniată și nu rujuri sau farduri.

După 1 an ca tătic, e vremea să încep să o învăț că nu-i frumos să arate cu degetul. Că prea mult se arată cu degetul azi…

După 1 an ca tătic înțeleg ca a fi Preot în familie e cea mai mare chemare ce se poate face unui tânăr în ziua de azi. Și nu e ușor deloc.

După 1 an ca tătic am observat că îi place mai mult telefonul mamei decât păpușa ei. Că lucrurile din generațiile vechi se pierd încet dar sigur.

După 1 an ca tătic, aștept sa învețe să vorbească. Mărturisesc însă că mie frică de ziua când va zice prima dată: “Nu vreau!”

După 1 an ca tătic îmi dau seama că spun tot mai des: “Nu-i voie…”

După 1 an ca tătic, le pot spune băieților din generațiile care urmează sa nu uite că “I love you” are o mare legatură și cu firma Pampers sau cu sculatul noaptea. NU zâmbiți vă rog! Nu vă căsătoriți dacă nu sunteți obișnuiți cu munca/sacrificiul… Că prea multe familii azi suferă pentru ca bărbații fug de responsabilități.

După 1 an ca tătic am învățat ca zâmbetul din ziua nunții trebuie întreținut în zilele când fotografii nu mai sunt de față iar copilul plânge…

După 1 an ca tătic, îmi doresc să fie mai cuminte decăt am fost eu când am fost copil.

După 1 an ca tătic înțeleg în sfărșit de ce Dumnezeu se numește “Tatăl” nostru… Iar pe noi, fiii si fiicele lui (2 Cor 6:18). Că nu-I mai mare dragoste ca dragostea de Părinte!

După 1 an ca tătic, mă gândesc ce voi scrie peste 1 an…

Domnul să te binecuvinteze, Grace

22 August 2012.