• Biblioteca
  • Maxime
  • Predici
  • Preferințe
  • Publicații
  • Despre mine…

Gânduri pentru viața de aici…

~ și de dincolo…

Gânduri pentru viața de aici…

Category Archives: Marturii

Pocăinţa Nataşei

04 Saturday Jan 2014

Posted by cristianboariu in Marturii, Pentru suflet...

≈ 2 Comments

crying-medÎn 11.09.2006 am zburat de la Londra la Sankt Petersburg. Mergeam pentru prima dată în Rusia. De acolo am plecat cu un grup de fraţi ruşi la Viborg. Eram împreună cu fratele Ionică Ţibu, prezbiter în Biserica Ghetsimani din Chicago, SUA, cu fratele Dani Nistor, de două ori frate cu mine, din Vancouver, Canada şi cu fratele Colea, translatorul nostru din Republica Moldova. Cei 200 km care sunt între cele două localităţi i-am făcut în 7 ore. Maşina cu care călătoream, după 20 de minute se oprea şi trebuia să aşteptăm jumătate de oră până se răcea motorul ca să poată porni din nou şi aşa a fost toată noaptea. Spre sfârşitul drumului, când ne aflam într-o pădure, s-au defectat şi farurile maşinii şi ne-am continuat drumul pe întuneric. Atunci am făcut cunoştinţă cu Rusia prima oară. Am ajuns într-o fostă unitate militară de pe timpul sovieticilor, undeva la graniţa cu Finlanda. Acolo era un centru de reabilitare a celor dependenţi de droguri, prin Evanghelia Domnului Isus. Fratele Andrei, un fost drogat la rândul lui, acum un copil al Domnului, a înfiinţat acest centru, unde a făcut o mini fermă cu animale, cu grădină de legume şi primea acolo tineri drogaţi care doreau să scape de dependenţa drogurilor. Le predică Evanghelia, se roagă, muncesc şi în felul acesta devin oameni liberi faţă de viaţa păcătoasă pe care au trăit-o fără Dumnezeu. Noi am stat o săptămână acolo cu acei tineri; erau cam 16-18 tineri care au devenit copii ai lui Dumnezeu. Ne-am rugat cu ei, le-am predicat Cuvântul Domnului, i-am învăţat mai cu de-amănuntul calea Domnului. Le-am ascultat mărturiile la toţi, felul în care s-au întors la Domnul.

Mărturia Nataşei, o tânără de 27 ani, din zona Uralului, ne-a impresionat cel mai mult. Ea ne-a mărturisit că la 17 ani a făcut cunoştinţă cu lumea drogurilor. A fugit de acasă, a început să se drogheze şi să practice prostituţia timp de 10 ani. A ajuns să aibă un copil al cărui tată nu-l ştia, să fie „dealer” de droguri şi să fure. Ne-a spus că pentru ea nu exista niciun lacăt sau încuietoare de maşini pe care să n-o poată deschide. În timp ce ne vorbea Nataşa, m-am gândit că ea semăna foarte bine cu Maria Magdalena pe care Domnul Isus a eliberat-o de toate legăturile păcatului. La un moment dat, a văzut că fiul ei de 4-5 ani a început să tragă de uşile maşinilor cum făcea ea. Atunci a început să se gândească serios la schimbarea vieţii, pentru că fiul ei să nu ajungă şi el să facă ce făcea ea. Nu-i plăcea deloc ideea că fiul ei va ajunge un hoţ, un drogat, un curvar. Dar nu ştia cum să se schimbe; de Dumnezeu nu cunoştea nimic.

În Rusia sunt foarte mulţi oameni care nu au auzit niciodată ceva despre Dumnezeu. Comuniştii care au condus ţara timp de 70 de ani au luptat mult să-L scoată pe Dumnezeu din minţile oamenilor. Într-o zi, Nataşa a văzut sub un pod unde se strângeau drogaţii un afiş pe care era scris următorul mesaj: „Dacă vrei să scapi de drog, poţi numai prin Isus Hristos. Sună la numărul…„ şi era trecut numărul fratelui Andrei de la Viborg. Nataşa a luat numărul de telefon, a sunat, iar când fratele Andrei a răspuns, ea a întrebat: „Alo, Isus la telefon?” Ea nu ştia cine este Isus, credea că numărul de telefon este al Lui. Fratele Andrei a răspuns: „Nu este Isus, este copilul Lui”. Şi aşa a ajuns Nataşa la acel centru, dornică să se schimbe şi să fie o mamă mai bună pentru fiul ei. Acolo, ea L-a primit pe Domnul Isus în inima ei. Era de 6 luni în centrul acela şi mai dorea să rămână ca să înveţe mai multe despre Domnul Isus.

Într‑una din zile eram la rugăciune în sala de mese a centrului unde podelele erau din scânduri vopsite: ne-am rugat în genunchi, iar când ne-am ridicat am observat în locul unde s-a rugat Nataşa cu faţa la podea o pată de apă de la lacrimile ei; lacrimile acestei femei care l-a întâlnit cu adevărat pe Domnul, iar acum nu râdea dansând, ci plângea cu faţa la pământ. Ce minunat este Domnul Isus! Cel care a mântuit-o pe Nataşa şi a eliberat-o de toate păcatele, te poate mântui şi pe tine care citeşti aceste rânduri. Vino la El, El te iubeşte.

Autor C.N.

Mario din Nistria…

09 Saturday Nov 2013

Posted by cristianboariu in Marturii, Misiune

≈ 4 Comments

Nimic nu tulbura liniștea satului în dimineața de 09 Noiembrie 2013. Un răsărit de soare cald avea să vestească o zi frumoasă pentru cei din Nistria. La orizont, un autobuz cu tineri din Deva, Hațeg și Hunedoara, se apropia încet pe drumul de țară pentru a aduce o rază de speranță într-un sat pierdut de lume.

kidCurând autobuzul fu înconjurat de vreo 40 de copii, cu ochi sclipitori, cu mânuțe fragede, și fețe bujorii. Unii, desculți, în zi de noiembrie, priveau cu curiozitate ceva nou, ceva schimbător pentru locurile lor netulburate de nimeni.

Tinerii începură câteva cântări, sătenii se adunau rând pe rând iar în curtea unui om necredincios, am fost lăsați să vestim Evanghelia.

Le-am spus despre faptul că e trist să fii sărac o viață, dar e tragic să fii sărac o veșnicie. Că degeaba primești ulei și zahăr astăzi,
daca în ziua judecății primești iadul pentru că ai trăit fără Dumnezeu. Oamenii-și ștergeau lacrimile de pe fețele pline de riduri și necazuri, care începeau să capete culoare de speranță.

La final părinții au plecat să primească pachete cu alimente, dar copiii au rămas nedeslipiți de curte, dorind să mai cante despre Cel ce poate transforma o copilărie melancolică într-una plina de har. “Vreau mica mea, lumină” a răsunat cu putere, într-o zonă plină de întuneric și păcat.

Două familii ne-au promis că de azi, în fiecare sâmbătă după masa se vor aduna pentru a fi învățați mai mult despre Cel care

are milă de cei săraci și vede lacrimile celor în nevoi. Un tată cu șapte copii ne-a spus că trăiește din 130 de lei pe lună dar că de azi
va citi Cuvantul lui Dumnezeu, ca să aibă un viitor și o nădejde. Mama lui, bunica copiilor, ne-a spus ca-i încredințează pe toți în mana Creatorului. O fată a cerut tinerilor o Biblie, iar una din surori i-a dat Biblia ei, pentru totdeauna.

Pe Mario l-am întâlnit în fața porții. La doi anișori, mi-a arătat mâna murdară de colb, și mi-a spus de “mama” și “tata”. L-am atras spre mine, gândindu-mă că fetele mele nu s-au culcat vreodată flamânde iar el cu siguranță rareori sătul. Dar am vazut în privirea lui de copil, că întrezărea speranța unei alte lumi: a unui sat unde birtul din centru să dea faliment, unde tata să nu se mai certe cu mama, și unde copiii, la ora 22, să stea în rugăciune acasă și nu hoinărind pe străzi.

Când autobuzul a întors, m-am plecat între scaune și am plâns. Noi plecam, dar Mario și ceilalți din Nistria rămân. Cu mâinile ridicate în sus și cu ochii întrezărind un viitor mai străluce.

Daca-mi doresc ceva e să îl văd pe Mario crescând, și împreună cu ceilalți copii slujind peste ani într-o biserică care azi a început.

Și sperăm să țină până în ziua răpirii. Când vom fi duși acolo unde nu vor mai zgribuli copii pe uliță, de frig, în noiembrie, și nici nu vor sări în sus de bucurie pentru 4 kg de faina și o sticlă de ulei.

Ci vor trăi o veșnicie cu Cel despre care au auzit acum doi ani pentru prima dată, astăzi și de-acum înainte.

Rugați-vă pentru toți Mario din Nistria. Din Iași, Vaslui, Oltenia.

Plângeți cu cei ce plâng. Și într-o zi, ii vom recunoaște în cer când vor veni să ne strângă în brațe.

Pe curând Mario… Aici jos, sau dincolo, Sus.

Mărturia sorei Maria Dusciuc

15 Sunday Sep 2013

Posted by cristianboariu in Marturii

≈ Leave a comment

Copilărie în închisoare, tinerețe grea, slujire pentru Domnul în ajutorarea săracilor, și multe alte experiențe puteți asculta urmărind cele șapte părți ale acestei mărturii extraordinare. Voi încerca să adaug și celelalte părți curând.

Partea 4 – Emigrarea

Partea 3 – Experiențe în Nicaragua

Partea 2 – Experiențe la Deva

Partea 1 – Copilăria din închisoare

Cu Nici Un Chip Nu Te Voi Lasa…

07 Wednesday Aug 2013

Posted by cristianboariu in Marturii, Pentru suflet...

≈ Leave a comment

sonIn 1988 un cutremur de 8.2 a redus Armenia la ruine, omorind peste 30.000 de oameni in mai putin de 4 minute.

In mijlocul acestei devastari uriase si a haosului creat, un sot si-a lasat sotia acasa, casa lor fiind inca in picioare si a alergat la scoala unde ar fi trebuit sa fie fiul sau, doar ca sa descopere cladirea scolii in totalitate la pamint… ca o scovarda.

Dupa trauma
 primului soc, si-a amintit promisiunea pe care i-o facuse cindva fiului lui… ”nu conteaza ce se intimpla, am sa iti vin in ajutor, oricind, oriunde.” Si lacrimi incepura sa-i curga siroaie pe obraji. Si ingrozit se uita la gramada de caramizi si moloz ce fusese cindva scoala fiului lui; peisajul parea absolut fara nici o speranta, dar promisiunea facuta fiului sau il convinse ca trebuie sa incerce ceva, orice…

La inceput s-a concentrat sa-si aminteasca cam unde ar fi clasa fiului sau, acolo unde il ducea in fiecare dimineata. Si-a amintit ca este undeva intr-un colt in partea dreapta a cladirii; asa ca alerga acolo si incepu sa traga cu miinile de caramizi si de moloz .

In timp
 ce sapa si scotocea printre ruine, alti parinti indurerati au venit si au inceput sa strige si sa plinga …”fiul meu”, sau “fiica mea”…Alti parinti au incercat sa-l scoata de acolo cu vorbe bune…”este prea tirziu”…”toti sint morti, nu are nici un rost”…”du-te omule acasa”…”trebuie sa intelegi, asta-i realitatea, si nu putem face nimic”,”o sa-ti faci numai rau, nu se mai poate face nimic”…

Pentru toti parintii insa, a avut un singur raspuns… ”Aveti de gind sa ma ajutati, sau nu?”. Si a continuat sa caute mai departe printre darimaturi, bucatica cu bucatica”.

Seful
 departamentului de pompieri, veni si el sa-l scoata de acolo dintre darimaturi pe motiv ca o sa fie explozii si foc si nu este indicat sa umble singur printre resturile de cladiri. “Du-te acasa, o sa avem noi grija sa facem tot ce se poate face”. La care iubitorul tata raspundea exact ca inainte… ”Aveti de gind sa ma ajutati, sau nu?”

Politia si-a facut si ea treaba si i-au spus ca este prea distrus si ca pune viata altora in pericol si sa se duca acasa…la care din nou a raspuns in acelasi mod… ”Aveti de gind sa ma ajutati, sau nu?” Dar nimeni nu se gindea sa il ajute.

Curajos
 insa continua sa caute printre molozuri pentruca isi spunea ca trebuie sa stie pentru el insusi…”ce s-a intimplat cu baiatul lui, daca este viu sau mort.”.

A lucrat singur 8 ore, apoi 12 ore… apoi 24 ore…si a ajuns la 36 ore… si inca a continuat …Dupa a 38 ora a tras de un bloc mai mare si a auzit vocea fiului sau…A strigat atunci cu toata puterea ce i-a mai ramas: ”Armand”…si a auzit raspunsul venind inapoi… ”Tati?! Sunt eu, tati. Le-am spus la ceilalti copii sa nu fie ingrijorati Le-am spus ca daca tu esti in viata, tu ai sa ma salvezi si daca tu ma salvezi pe mine si ei o sa fie salvati, ca tu mi-ai promis mie ca orice s-ar intimpla tu o sa ma cauti si o sa imi vii in ajutor, oricind si oriunde,si eu nu am uitat, si tu ai venit tati… tu ai venit!!!”

“Cum este acolo unde esti tu?” a mai intrebat tatal ingrijorat?. “Sintem 14 aici din 33 citi eram , tati. Ne este foame si sete si ne este tare frica si…sintem asa de fericiti ca ne-ai gasit…Cind a cazut scoala a ramas un colt ca un triunghi unde ne-am refugiat.”

“Vino baiatul meu”…i-a mai zis tatal.

“Nu tati…lasa sa iasa ceilalti copii prima data, ca eu stiu ca tu ma scoti pe mine la urma asa cum mi-ai promis…orice s-ar intimpla…si oricind am nevoie de ajutor.!!!
………………………

M-am gindit ca aceasta relatare adevarata este atit de potrivita pentru noi. Dumnezeu ne-a iubit atit de mult ca l-a trimis pe Fiul Sau sa vina in chip de om, pe pamintul nostru plin de pacat , ca sa ne aduca salvarea. Din dragoste pentru noi Domnul Isus a venit in lumea noastra urata…si acum ne cauta printre murdariile si darimaturile acestui Babilon modern…ne cauta ca ne iubeste si ne-a promis …”cu nici un chip nu te voi parasi…nu te voi lasa”. Tot ce mai trebuie sa faci este sa-L strigi, sa te auda unde esti, ca sa te poata scoate afara… Striga-l astazi… si striga-l oridecate ori esti in nevoie… El iti va raspunde!

Tradus de Rodica Botan.

Vis şi realitate – Mărturia unui lucrător creştin

28 Tuesday May 2013

Posted by cristianboariu in Marturii, Pentru suflet...

≈ 1 Comment

În ziua aceea eram foarte obosit, lucrasem mult pentru Domnul. De accea, aşezându-mă pe canapea, şi gândindu-mă la lucrarea făcută, am aţipit.

943Eram mulţumit de lucrarea pe care o făcusem, căci fiind plin de râvnă, pe unde mergeam, sufletele doreau tot mai mult să le spun despre Domnul Isus Hristos. Multe dintre ele se întorceau la El primind mântuirea. Adunarea sporea văzând cu ochii iar eu eram iubit şi ascultat. Tot ce spuneam era primit cu bucurie ca ceva desăvârşit şi eram tare bucuros.

Dar în timp ce mă legănam în aceste gânduri, intră în camera mea un străin. Avea în mână o balanţă cu greutăţi şi în cealaltă un săculeţ cu instrumente şi un mic aparat. Avea înfăţişare aspră, ochii ca de foc şi plini de energie, dar şi de bunătate. Asta mă puse pe gânduri, mai ales că nu-l chemasem şi nici nu aveam nevoie de aceste lucruri.

Dar el cu o linişte gravă, se apropie de şi îmi întinse mâna cu putere şi mă întrebă serios: “Cum îi merge râvnei dumitale?”

Pentru moment, crezusem că mă întreabă de sănătate, eu care nu mă lăudam prea bine, dar când am gândit mai bine am înţeles că e vorba de râvna mea neobosită, şi, ca să-i dovedesc, am început să-i arăt în cuvinte râvna mea. Dar nu ştiu prin ce minune, la picioarele mele se făcu un bulgăre ca de pământ, care creştea mereu pe măsură ce vorbeam, despre lucrarea pe care o făcusem.

În sfârşit, el spuse “BUN, ACEASTA ESTE LUCRAREA RÂVNEI DUMITALE” – şi-mi arătă bulgărul.

Rugându-l să-şi spună părerea, străinul luă bulgărul şi-l puse în balanţă, zicând apoi scurt. “ARE 100 DE KG”. Câtă bucurie am simţit! Îmi venea să strig de fericire, dar m-am stăpânit şi l-am privit pe străin. Înfăţişarea sa serioasă privind bulgărul meu în lucrare mă puse pe gânduri, şi am înţeles că era numai începutul examinării roadei lucrării mele, şi că nu aveam un rezultat definitiv. El sfărâmă bulgărul şi îl aşeză în topitoria ce o scoase din săculeţ. Unele din produsele chimice le aşeză în cazanul topitoriei, iar celelalte le puse deasupra, aprinzând focul. După ce se topi, turnă totul într-o formă de unde-l scoase pe masă. Dar nu mai era ca înainte, amestecat şi fără formă, ci acum era în diferite plăci, după diferite materiale pe care le conţinuse, deosebindu-se şi înşirându-se una după alta ca verigile unui lanţ. Străinul luă forma în mână şi cu un ciocan, o desfăcu în bucăţi. Tăcând, le cercetă una câte una cu multă seriozitate, le cântări şi scrise rezultatul. La urmă îmi dădu nota să o văd, iar eu, după privirea sa tristă, văzui că nu e lucru bun, apoi mă părăsi zicându-mi cu milă. “Domnul să te izbăvească!” Înmărmurit, privind nota, citii:

“Analiza râvnei lucrătorului X, concurent al cununei slavei împărăţiei veşnice“.

Greutate totală – 100 kg,

din care:

1) 7 părţi interese materiale

2) 16 părţi ambiţii personale ( lucrarea eului )

3) 15 părţi mândrie religioasă

4) 11 părţi iubirea de a conduce

5) 10 părţi luptă de sectarism

6) 18 părţi dorinţa de a fi lăudat

7) 13 părţi iubirea darurilor sale

TOTAL:

90 Kg. Lemn, fân, trestie

1) 3 părţi dragoste de Dumnezeu

2) 4 părţi iubire de fraţi

3) 3 părţi râvnă curată de evanghelizare

TOTAL:

10 Kg aur, argint şi pietre scumpe

Din toată râvna aceasta 90 de părţi erau lemnul, fânul şi trestia care vor arde în foc o lucrare şi care nu are altă soartă decât nimicirea, şi numai 10 părţi curate ca aurul, argintul şi pietrele scumpe rămân adevărata lucrare ce are ca soartă câştigarea slavei Dumnezeieşti.

Am rămas uimit când am citit aceste lucruri şi m-am întristat. Inima mi se făcu ca a unui bolnav şi auzii în urma mea un suspin atât de dureros, încât mă ţintui pe loc cu un cui, am vrut să fug după străin, însă ne putând, am renunţat. Gândindu-mă puţin, mintea mi se lumină şi în mine se ridică un lucrător nou care începu să-l judece pe cel vechi. O adevărată înţelegere mă pătrunse şi m-am trezit rugându-mă. Doamne fie-ţi milă de mine. Copleşit, căzut în genunchi cu lista analizei râvnei mele de lucrător. Priveam la ea şi parcă se prefăcuse într-o oglindă în care vedeam atât de limpede starea în care se afla inima mea în acele momente. Abia atunci am înţeles bine analiza străinului. Am văzut că era desăvârşită şi bine cântărită, iar eu, nenorocitul de mine nu mai aveam nimic de zis.

Eram atât de lămurit cum n-am mai fost niciodată, dar eram zdrobit de durere. Un foc ardea în mine. Am strigat deznădăjduit către Dumnezeu să mă scape de mine însumi, dar durerea creştea mereu… Mă strângea de gât, gemeam, iar suferinţa creştea mereu încât inima mea era gata să plesnească. Nu mai puteam. Înăbuşit de groază, începui să strig atât de tare şi de disperat, încât m-am trezit. Până în ziua aceea, ori de câte ori mă rugam, îi ceream Tătălui să mă scape de tot ce e rău şi de pedeapsa viitoare. De atunci încoace însă, n-am mai ştiut să mă rog decât să mă izbăvească de mine însumi. E un lucru de mare preţ ceea ce am învăţat acum la bătrâneţe ( lucrul care îl uitasem în rugăciunile mele ). Fără să uit, de atunci aşa m-am rugat mereu, nici o clipă n-am mai avut pace până nu m-am văzut scăpat de mine, prin focul curăţitor al harului Domnului Isus. Şi n-am ştiut ce-i odihna până ce n-am ştiut că în locul interesului religios şi mândriei a venit lumina şi smerenia dragostei Domnului Isus, astfel încât astăzi pot spune: “DACĂ DOMNUL MĂ VA CHEMA, VOI PUTEA STA LINIŞTIT LA PICIOARELE Marelui Chimist, Isus Hristos, purtând cununa Împărăţiei Veşnice”. Astfel eu care mă bucuram în lucrarea făcută de mine însumi de credincioşia mea în care stăteam, m-am vindecat şi acum spun tuturor.

De vă rugaţi Lui Dumnezeu, rugaţi-vă să vă scape de voi înşivă, de starea de mândrie ce vă stăpâneşte, de nepăsarea faţă de slava lui Dumnezeu care se găseşte în viaţa tuturor creştinilor din zilele noastre. Cel ce se întoarce la Dumnezeu se opreşte mai întâi de pe calea pierzării, nu mai păşeşte spre păcat. În al doilea rând, recunoscându-l pe Domnul Isus, este atras spre El, se desparte de tot ce nu-i place Domnului şi astfel, îndreptându-se cu faţa spre Domnul Isus, întoarce spatele lumii şi păcatului. În al treilea rând, porneşte pe calea curată a ascultării de Dumnezeu.

China, comunism si prigoana – Marturia lui Daniel Wong

27 Wednesday Mar 2013

Posted by cristianboariu in Marturii, Pentru suflet...

≈ Leave a comment

Miros De Cer

Schite de predici

Ganduri zilnice

Ganduri zilnice

Publicații

Traind pe pamant mai aproape de cer - coperta fata

Traind pe pamant mai aproape de cer - coperta fata

Dintre cele mai citite…

  • Sunt aici...
  • Generația de azi...
  • Paradoxul creștinismului actual
  • Cum L-am primit pe Isus și ce ne-a adus El?
  • Cum să trăiești în casa lui Naaman?
  • Noe – un sfânt după care Dumnezeu închide ușa
  • Cum a căzut Samson bacalaureatul la toate materiile?
  • Cum să-ți crești copiii în pustie?
  • Spre Canaan dar cu Egiptul in inimă...
  • Experiente cu Dumnezeu – Partea 1
  • Experiente cu Dumnezeu – Partea 2

Postări recente…

  • Ce-ți cumperi de Halloween?
  • Ce am învățat după 10 ani de căsătorie ?
  • Grafic despre obiceiuri adaptat la viața creștinului
  • Boala care te aduce cu fața la perete…
  • Ștefan și Halloween-ul

Recomandari

Categorii

  • Cantari (6)
  • Casatorie (2)
  • Conferinte (2)
  • Eroi ai credinței (3)
  • Eseuri (36)
  • Foto (5)
  • Ganduri (15)
  • Harti (2)
  • Interviuri (2)
  • Mari Scriitori (2)
  • Marturii (6)
  • Misiune (3)
  • Pentru suflet… (93)
  • Pentru viata… (18)
  • Personale… (37)
  • Poezii (18)
  • Predici (22)
  • Schite (7)
  • Studii (6)
  • Teologie (6)

Recent Comments

Bahica Vasile on Neemia – omul care schimba pah…
Viorel Palaghianu on Ce am învățat după 10 ani de c…
Ispita – ARMON… on ………ISPITA…
Ilie on Studiu despre sinucidere (Este…
ADMIN on Fără Dumnezeu… sau cu Dum…
January 2023
M T W T F S S
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
« Oct    

Blog Stats

  • 529,379 hits

Blogroll

  • Bible History
  • Diverse harti V.T.
  • Dragoste pentru adevar
  • Mihai Ardelean
  • Nicolae Geanta

Blog at WordPress.com.

  • Follow Following
    • Gânduri pentru viața de aici...
    • Join 237 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Gânduri pentru viața de aici...
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...