• Biblioteca
  • Maxime
  • Predici
  • Preferințe
  • Publicații
  • Despre mine…

Gânduri pentru viața de aici…

~ și de dincolo…

Gânduri pentru viața de aici…

Category Archives: Eseuri

Am un vis…

27 Thursday Feb 2014

Posted by cristianboariu in Eseuri, Pentru suflet...

≈ 4 Comments

imagesAm un vis… că intr-o zi adunările vor fi pline şi joia şi marţea, nu doar duminica seara.

Am un vis… că cerşetorii nu vor mai cere bani prin intersecţii ci milă de la Tata în adunare.

Am un vis… că tinerii de la balcon nu vor mai avea semnal cu Orange ci cu cerul…

Am un vis… că vom spune ca Petru: “Argint si aur n-am, dar ce am îţi dau” şi nu “Argint si aur am, altceva nu…”

Am un vis… că fetele noastre îşi vor petrece timpul liber ajutand vaduvele bisericii iar tinerii vor face sală crăpand lemnele unei surori în varstă.

Am un vis… că va fi mai mare înghesuiala la adunare la 9 fara 5 decat la ieşire, la 12:5.

Am un vis… că predicatorii nu se vor mai inghesui la amvoanele oraselor mari din ţara ci în adunarile mici din Oltenia.

Am un vis… că-l vom iubi pe Isus mai mult şi nu “buzunarul” Lui.

Am un vis… că versul “şi-o piatra căpătâi de aş avea, tot fericit aş fi” va fi realitate într-o zi şi nu cosmar. Acum avem perne în loc de pietre şi totusi nu suntem fericiţi.

Am un vis… că vom sta mai mult pe genunchi în adunari şi mai putin pe bancă sau în picioare.

Am un vis.. că nu se va mai cânta “laudă si închinare” ci “închinare si… lauda”

Am un vis… că teama de Dumnezeu va aprinde în noi o umblare sinceră cu Creatorul nostru.

Am un vis… că pentru a întra in cercul de prieteni al tinerilor din adunare va trebui sa fii un om al rugăciunii si nu un fan al sportului sau al filmelor.

Am un vis… că un băiat pentru a cuceri o fată nu va trebui să-i arate iPhone-ul nou ci Biblia uzată (a lui nu a bunicului său) si atunci… sa vezi “casă pe piatră”.

Am un vis…

şi mă rog ca el sa devină realitate.

Profilul de Facebook…

05 Sunday Jan 2014

Posted by cristianboariu in Eseuri, Pentru suflet..., Personale...

≈ 7 Comments

facebookÎn ultimele zile, descopăr cu îngrijorare că tot mai mulți tineri din diverse adunări din țară au un anumit „profil” la adunare și cu totul alt “profil” pe Facebook.  

Dragilor, ce dorim să expunem? Trupul nostru sau caracterul? Exteriorul care trece sau interiorul care rămâne veșnic? Ținuta deocheată sau o inimă smerită care arată în exterior simplitatea și sfiala?

Cu dragoste am un mesaj pentru voi: Dacă cu ținuta cu care pozați pe facebook v-ar fi rușine să apăreți în adunare între frați și surori la închinare, atunci pocăința voastră e sub un mare semn de întrebare!

Dragilor, binecuvantarea în viață, ține foarte mult de ce vrem să arătăm. Și trăim într-o lume care se bazează pe CE AI pe când Isus pune accent pe CE EȘTI. Și cam ce arăți, aceea ești.

Profilul de facebook minte întrucât arată fetele lângă oglinda în fiecare poză dar trebuie să știți fetelor că baieții cuminți preferă poze cu voi la spălat de vase sau la călcat de haine (sau hărnicia nu-i mai la modă, nu?)

Profilul de facebook minte întrucât arată băieții lângă bmw, cu ochelari de soare și gelați pe cap dar trebuie să știți băieți dragi că fetele serioase preferă un preot (vezi nota subsol) în casă și nu astfel de „tip”.

Profilul de facebook minte întrucât arată ieșirea la Mall cu prietenii dar trebuie să știți dragi tineri că în viață contează mai mult „ieșirea” la rugaciune cu adunarea.

Profilul de facebook minte întrucât arată mereu poze din concedii și vacanțe dar trebuie să știți dragilor că viața lângă Dumnezeu rareori e concediu și vacanță nu luam decat în veșnicie, dacă L-am slujit pe El cu toată inima.

Profilul de facebook minte întrucât arată mereu like-uri și comment-uri siropoase, dar în viața de credință aprecierile sunt rare și comment-urile rareori te ridică în slăvi.

Profilul de facebook însă mai spune și adevărul. Observi ce muzică ascultă tinerii în timpul liber, te uimești de câte filme au timp să vadă, rămâi marcat de ce prieteni au și te întrebi oare ce va fi cu generația de mâine.

Vă sugerez dacă folosiți facebook să-l faceți cu un singur scop: răspândiți Cuvântul și marturia unei vieți lângă Dumnezeu într-o lume stricată. Dacă nu puteți face asta, închideți-vă contul. Veți fi mai liniștiți și fără riscuri de a alege greșit.

Si nu uitati, camera video a lui Dumnezeu din Psalmul 139, verifica si profilele de Facebook.

Psalmii 139:1 “Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,”

Psalmii 139:2 “ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.”

….

Psalmii 139:23 “Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!”

Psalmii 139:24 “Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!”

Ps: Sugerez cititorilor să dea “Share” (“Distribuie”) întrucât printre prietenii dvs s-ar putea sa aveți câțiva la care acest mesaj să le schimbe profilul de facebook… și cel din viața de zi cu zi.

Nota: “Preot” în termenii biblici poate fi folosit în familie cu sensul de tată credincios, părinte responsabil care își îndrumă familia spre Dumnezeu.

1 Petru 2:9 “Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;”

Binecuvântări ce vi le doresc în 2014

27 Friday Dec 2013

Posted by cristianboariu in Eseuri, Personale...

≈ 1 Comment

2014_1Vă doresc binecuvântarea simplității. Într-o lume a luxului, a necumpătării, să fiți oameni simpli, mulțumiți cu puțin aici jos dar nu cu puțin dincolo.

Va doresc binecuvântarea căii înguste. Nu are asfalt de calitate superioară ca și autostrada spre iad, mai coboară prin văi și urcă pe munți, dar are niște urme pe care putem păși sigur, că-s lăsate de Mantuitorul nostru.

Vă doresc binecuvântarea ochilor înlăcrimați. Într-o lume a râsului, voi să plângeți de dor după Mirele ce a promis că se va ocupa să șteargă fiecare lacrimă. Doar dorul după El, ne mai poate ține încă un an în luptă.

Vă doresc binecuvântarea biruinței asupra păcatului. Dacă în 2013 ai pierdut vreo luptă, în 2014 poți să dovedești că n-ai pierdut războiul. Doar cei ce biruiesc păcatul, își pot șterge sudoarea cu bucurie.

Vă doresc binecuvântarea familiei întregite. Dacă aveți pe cineva plecat de acasă, stați pe genunchi dar și la poartă, și priviți cu speranță în zare. Când va cheltui tot, se va întoarce… și atunci nu va fi o sărbătoare mai mare ca aceea când veți sta cu toți la masă și veți înțelege că “cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de bucurie…”

Vă doresc binecuvântarea părtășiei frățești. În 2014 să nu mai lăsați loc liber lângă cel de lânga voi din adunare. Că aici pe pământ nu avem pe nimeni mai drag decât frații noștri cu care azi plângem dar mâine vom cânta în corul din cer. Și repetițiile încep de aici.

Vă doresc binecuvântarea iubirii care nu mai face calcule. În noul an să nu mai contabilizam ce facem pentru Isus pentru că nici El nu ne-a dat iubirea cu gramul. Dragostea dintâi e dragostea care nu folosește pixul și hârtia, ci e cu mâinile pe plug și cu picioarele în alergare pentru Evanghelie.

Cam atât vă doresc. Dacă le aveți acestea, veți vedea că nimic nu vă lipsește.

La revedere în noul an.

Cristi și Crina Boariu

Grace și Elisa

În dragostea dintâi…

10 Tuesday Dec 2013

Posted by cristianboariu in Eseuri, Pentru suflet..., Personale...

≈ 1 Comment

101În dragostea dintâi, rugăciunea nu e conometrată și nici privită ca o normă ce trebuie făcută în fiecare zi.

În dragostea dintâi, cânți tu mai mult ca Winamp-ul și o faci din toată inima, având în spate o viață de neprihănire, ca să-ți stea bine cântarea.

În dragostea dintâi nu faci contabilitate la ce și cât ai lucrat pentru Domnul, că oricât ai face nu ajungi la prețul plătit de Mirele tău pe Calvar.

În dragostea dintâi nu-l trimiți pe Domnul în vizite la spitale, la orfelinate și la azile, ci mergi tu.

În dragostea dintâi, întâlnirea cu Domnul de la adunare nu e o plictiseala ci o bucurie.  Și o bucurie care nu se termină la 12 fix duminica dimineața ci continuă toata săptămâna.

În dragostea dintâi, nu te bucuri mai mult de un mobil sau laptop nou decat de o seară de rugaciune.

În dragostea dintâi nu te bucuri când adunarea e în renovare că avem și noi concediu. Nu, dragostea nu își ia vacanță de la a-L adora pe Dumnezeu zi de zi.

În dragostea dintâi, nu pui preț pe ceea ce ai ci pe ceea ce ești, intrucât dragostea este…

În dragostea dintâi nu te aprinzi repede, nu te bucuri de necazul celui de lângă tine și nu te ocupi cu vești rele ci cu adevărul.

În dragostea dintâi poți privi pe oricare din adunare în ochi și cu o inimă curată să-i dorești mai multă binecuvântare decât ai tu.

Mai ești în dragostea dintâi sau ai părăsit-o?

Când nu mai ești în ea, orice ai face să o înlocuiești, va suna a gol. Și tare a gol sună când spui “Pace” către un frate după ce te-ai certat cu soția. Sau când vorbești mult și n-ai nimic de spus. Sau când întinzi mâna la colectă cu pumnu strâns și pui doar 1 leu. Sau când …

În dragostea dintâi vrea Mirele să ne găsească când vine după noi să ne ducă la nunta din cer.

Dacă ai părăsit-o, pornește de azi în cea mai prețioasă căutare. Și după ce o vei găsi, nu o mai da pe nimic trecător.

Pentru că e veșnică…

Chemarea implica adesea durere – John Ortberg

04 Monday Nov 2013

Posted by cristianboariu in Eseuri, Pentru suflet...

≈ 3 Comments

sad-manMulti oameni adauga un accent romantic notiunii de vocatie. Chemarea din partea lui Dumnezeu nu este acelasi lucru cu cariera viselor tale. O cariera de vis promite de obicei bogatie, putere, statut social, siguranta si alte beneficii. Chemarea este alta mancare de peste.

Dumnezeu l-a chemat pe Moise: Du-te la Faraon – cel mai puternic om de pe pamant. Spune-i sa elibereze toata forta de munca, fara sa primeasca vreo plata compensatorie, pentru a se putea inchina unui dumnezeu in care el nu crede. Apoi convinge un popor timid si incapatanat sa fuga in desert. Aceasta este chemarea ta.

   Si Moise a spus: Iata-ma. Trimite-l pe Aron.   Dumnezeu l-a chemat pe Iona: Du-te la Ninive – cel mai corupt si violent oras din lume. Spune-le locuitorilor – care nu stiu nimic despre Mine si nu Ma recunosc ca Dumnezeu – sa se pocaiasca, sau vor muri.

Si Iona spuse: La ce ora pleaca urmatoarea balena in directia opusa?

Dumnezeu l-a chemata pe Ieremia sa le predice unor oameni care nu ascultau. Era atat de greu si Ieremia plangea atat de mult incat a devenit cunoscut sub numele de Profetul care Plange. Ti-ar placea sa ti se spuna asa? Cine vrea ca sub numele sau, pe cartea de vizita, sa scrie “Director plangacios” sau “Dermatolog deprimat”?

Ca regula generala, oamenii despre care citim in Biblie ca au fost chemati de Dumnezeu s-au simtit nepotriviti. Cand Dumnezeu l-a chemat pe Avram sa-si paraseasca locuinta sau pe Ghedeon sa conduca o armata, sau pe Estera sa-l infrunte pe rege sau pe Maria sa-L nasca pe Mesia, raspunsul lor a fost: DA, ACCEPT PROVOCAREA. CRED CA POT SA MA DESCURC.

Primul raspuns la chemarea lui DUMNEZEU  este in general TEAMA. H. BLACKABY scrie: “Unii oameni spun: Dumnezeu nu-mi va cere niciodata sa fac ceva ce nu pot sa fac. Am ajuns in viata la stadiul in care, daca insarcinarea pe care mi-o da Dumnezeu este un lucru pe care stiu ca pot sa-l fac, inteleg ca probabil nu este de la Dumnezeu. Insarcinarile pe care Dumnezeu le da in Biblie sunt intotdeauna de marimea lui Dumnezeu. Sunt intotdeauna peste puterile oamenilor, pentru ca El vrea sa-Si demonstreze puterea si bunatatea in fata oamenilor Sai si a lumii care priveste. Acesta este singurul mod prin care lumea-L va cunoaste.”

Aceasta nu inseamna ca Dumnezeune cheama intr-o maniera care violeaza “resursele” noastre. Daca Dumnezeu te cheama, Dumnezeu iti da si darurile necesare.

   Inseamna totusi ca talentul natural nu este suficient pentru a onora chemarea din partea lui Dumnezeu. Voi avea nevoie de idei, de putere si creativitate dincolo de resursele mele, pentru a putea face ceea ce Dumnezeu cere de la mine. Va trebui sa lucrez impreuna cu Dumnezeu. Nu suntem chemati doar sa lucram PENTRU Dumnezeu. Suntem chemati sa lucram CU Dumnezeu.

In Scriptura, toti cei care au spus “Da” chemarii a trebuit sa plateasca un mare pret. Si la fel va trebui sa facem si noi, tu si cu mine.

   Uneori va insemna sa depunem ore de munca si efort in plus, cand am fi preferat sa nu o facem. Esti dispus la asa ceva?

Probabil chemarea nu-ti va aduce recunoasterea, bogatia sau influenta pe care ti le-ai dorit dintotdeauna. Poti renunta la acestea?

Uneori te vei devota unui vis – ca si Ieremia – si lucrurile nu se vor intampla asa cum te-ai asteptat, aceasta aducandu-ti dezamagire si descurajare. Poti persevera in asemenea situatii?

Alteori vei intampina rezistenta, dezaprobare sau chiar impotrivire fatisa. Poti suporta aceasta?

Probabil iti va lua o vreme sa discerni care-ti este chemarea. Probabil va trebui sa incerci mai multe lucruri si sa o iei de multe ori de la capat. De multe ori tindem sa fim nerabdatori, cautand rezultate imediate. Poti sa ai rabdare?

Un nou început…

02 Tuesday Jul 2013

Posted by cristianboariu in Eseuri, Pentru suflet..., Personale...

≈ 6 Comments

man-prayingM-am născut în Arad. O parte din copilărie am petrecut-o la bunicii din judetul Bihor. La facultate am fost în Timișoara iar de câteva zile, împreuna cu familia, ne-am mutat in județul Hunedoara, comuna Vețel.

Ca tânăr evanghelist am înțeles chemarea lui Dumnezeu pentru această zonă. Au fost ani de pregătire în care Dumnezeu m-a făcut să înțeleg planul Lui pentru a lua această decizie. Am crescut până la 14 ani în biserica Micalaca din Arad și mulțumesc pe această cale fratelui Cristescu care ne-a învățaț orchestra, fratelui Coșarbă (trecut în veșnicie) care a venit la fiecare repetiție de fanfară “doar” ca sa ne deschidă ușa la biserică și sa facă focul. Multumesc lui Feri si Monica Szabo, lui Dani Peter și celorlalți învățători pentru versetele de aur de la grupa duminicală și pentru “grupul de misiune”.

De la 14 ani, în urma botezului cu Duhul Sfânt, am petrecut adolescența și anii tinereții în Bis. Betel din Arad. Mulțumesc lui Adi Mura pentru lacrimile care nu și le-a șters grăbit de pe față când asculta predici iar eu ca fanfarist îl urmăream, lacrimi care m-au făcut să înțeleg puterea Cuvântului. Mulțumesc lui Emil Ardelean pentru continuarea formării noastre în orchestră.

Mulțumesc fraților pastori Iosif Anca și Micurescu Eugen, care printr-un exemplu personal aparte, m-au făcut să îndrăgesc slujirea și să-mi doresc să trăiesc o viață sfântă. Nu mă consider un Elisei dar îmi pare rău cu nu am turnat mai multă apă pe mâinile lor. Mulțumesc lui Mihai Ardelean căre m-a luat cu el în misiune și am putut practica răspândirea Cuvântului.

Mulțumesc colegilor de la resursecrestine.ro pentru cei 5 ani binecuvântați în care am lucrat împreună la răspândirea Cuvântului. Dedicarea voastră m-a marcat și am învățat că sunt mai valoroase nopțile lucrând pentru Dumnezeu decât jocurile pe calculator.

Mulțumesc părinților care m-au încurajat de mic și m-au format pentru Cer. E mare har să știu că cineva ridică mâini spre Cer în fiecare seară pentru mine.

Mulțumesc fraților și surorilor de corp cu care am petrecut copilăria. Împreună cu ei, serile au fost mai frumoase și cântările de la altarele familiale au fost “pe voci”, cântate din inimi sincere.

Mulțumesc soției care a acceptat voia Domnului pentru viața noastră. Nu știu dacă în ziua cand a spus “Da” s- a gândit la prețul pe care-l plătim pentru a răspunde chemării Lui Dumnezeu.

Mulțumesc Domnului pentru cântarea “Sunt aici”. Când le-am spus altora ca acea cântare poate fi o realitate, că o voce s-ar putea să ne întrebe cu adevărat: “Mai ești aici? Că vreau să te trimit!”, nu credeam că și cu mine se va întâmpla asta dar slava Lui, am spus “Da”.

Va fi un nou început în biserica Muntele Sionului din Deva. Nu va fi ușor, dar știu că ultima cântare dinaintea plecării noastre spunea:

“Cuvântul „Cu voi sunt, deci nu vă temeți”,

Luminează calea acestei vieți,

El prin nori ca raza, ne străbate-așa,

Mă bucură graiul: “În veci nu te voi lăsă”.

E un nou început iar noi suntem atât de fragezi pentru Glasul care cheamă și trimite.

Rugați-vă pentru noi. Iar dacă treceți prin Deva, vă așteptăm cu drag la părtășie.

Cristi, Crina, Grace și Elisa.

Responsabilitati in casnicie – Autor Michael Pearl

01 Friday Feb 2013

Posted by cristianboariu in Casatorie, Eseuri

≈ 2 Comments

15357841-father-and-child-on-summer-fieldAcum vreau sa va vobesc despre ce inseamna a fi tati buni. Cat timp sunteti tineri si necasatoriti, fara copii, faceti ceea ce fac toate creaturile lui Dumnezeu – pregatiti cuibul petru sosirea lor . NU VA ANGRENATI IN OCUPATII CARE VA IMPIEDICA SA FITI NISTE TATI BUNI. Planificati-va in asa fel indeletnicirile, incat sa va puteti indeplini cu maximum de randament rolul de tata. Tatii care sunt preocupati de succesul lor in afaceri vor fvi niste tati rai. Ce folos veti avea daca veti castiga intraga lume, dar veti pierde sufletul copilului vostru? Unii impatimiti ai muncii vor spune ca fac aceasta pentru copii ca sa le dea siguranta, o buna educatie, etc. Cum se face totusi ca odraslele tatiilor care muncesc din greu, care sunt absenti de acasa, nu apreciaza deloc sacrificiul lor, ba chiar arata dispret si desconsiderare fata de succesul parintilor lor. Motivul este ca acesti copii nu pot fi trasi pe sfoara. Ei percep absenta tatalui lor ca pe o lipsa deinteres fata de ei. In ochii lor, cariera tatalui are motivatii egoiste. Vad ca tatal lor isi gaseste mai multa satisfactie in seriviciul lui decat in prezenta lor. Indiferent daca acest lucru este adevarat sau nu, rezultatele sunt aceleasi. Succesul in afaceri e totdeauna trecator. Copii sunt eterni. Educatia de care are nevoie copilul vostru nu poate fi castigata la facultate. Ea este castigata de tata in multele ore petrecute cu copii, facand impreuna tot felul de lucruri.

Conceptul de timp “calitativ” opus celui “cantitativ” este un balsam pentru constiinta parintilor moderni, absorbiti de indeletniciri lumesti. O ora programata de atentie clinica face ca timpul vostru “calitativ” sa nu fie nimic mai mult decat realizarea unei intaliniri de afaceri – o sedinta de terapie. Ea poate fi nereala si teatrala. Atentia nesincera fata de chestiuni marunte depreciaza comunitatea. Nici un fel de timp petrecut impreuna nu poate fi comparat cu cel petrecut intr-o stradanie reala de a atinge tinte comune. Copilul isi va forma un sentiment de autoapreciere nu prin faptul ca este in centrul atentiei la o flecareala inutila, ci prin faptul ca implineste o nevoie reala, pamanteasca – fixaza cutia de posta, intinde o sarma pentru rufe, taie iarba, aduce lemne pentru foc in casa, spala geamurile, face o cusca pentru caine, merge cu tatal la lucru, fiindu-i de un real ajutor.
Va aduceti aminte cand Don Madill venea la lucru in atelierul nostru de tamplarie impreuna cu fiul lui de doi sau trei ani, care umbla de colo-colo indepartand rumegusul din cale sau batand cate un cui? Nu era nici o prefacatorie sau agitatie in acea relatie tata-fiu. Astazi, fiii lui sunt niste barbatusi, siguri in privinta rolului lor.

Incepeti-va rolul de tata inca de la primul copil. Eliberati-o cateva ore pe sotia voastra obosita luand copilul cu voi si purtandu-i de grija. Cand cititi sau va odihiniti luati copilul in poala. Cand voi, baieti, aveati doar cateva zile, va puneam pe pieptul meu ca sa dormiti cand erati agitati. Mergeam intr-o camera mai indepartata unde puteam sa dorm in timp ce va tineam pe pieptul meu. Mama voastra epuizata avea nevoie de o mica pauza.
Cand eram proaspat insurat, ma asteptam ca sotia mea sa fie o supra-femeie. Am invatat curand ca, daca vroiam sa reziste la mai multe nasteri, si aceasta cu buna dispozitie, ea avea nevoie de mult sprijin. Purtati-va cu sotiile voastre ca si cu o floare delicata, si ea va avea energia de a fi o mama care se daruie mai mult pe sine.

Sunt constient de faptul ca voi, baietii, nu aveti nevoie de mult somn. Daca insa, la fiecare doi sau trei ani, ati suporta o operatie mare, pentru a vi se inlatura o tumoare de zece kilograme, si voi ati avea nevoie de mai multa odihna. Lasati-o pe sotia voastra sa doarma putin mai mult decat voi, si atunci ea va fi mai eficienta.
Desi am petrecut mult timp cu copii, totdeauna am spus mamei voastre : “ Ei sunt ai tai pana ce vor putea sa vina dupa mine afara, si atunci vor fi ai mei”. Luati pe micutii vostri cu voi, facandu-i partasi la diverse peripetii. Explorati si descoperiti lumea iarasi, cu fiecare in parte. Eu ii duceam la vanatoare de iepruri intr-un rucsac. Cainii mei au ajuns ca, ori de cate ori vedeau un rucsac, sa-si inchipuie ca merg la vanatoare. Cred ca Rebekah s-a bucurat cand Gabriel s-a dus la ea si a scos-o din locul de adulmecare.

Un principiu important care merita sa fie retinut este acesta:cu cat petreceti mai mult timp facand lucruri impreuna, cu atat veti avea mai putine probleme de disciplina. Un copil care isi adora tatal va vrea cu orice pret sa-i placa in toate.Copilul nu se poate razvrati impotriva prietenului lui. Cand sunt suficient de mari pentru a se uita la poze intr-o carte, faceti-va timp sa intoarceti paginile impreuna cu ei. Cand sunt suficient de mari pentru a intelege, incepeti sa le citit sau sa le spuneti intamplari din Biblie. De-a lungul zilei, in diverse situatii, vorbiti-le despre Tatal vostru ceresc. Cercetati impreuna natura, creatia inteleapta a unui Dumnezeu maret.
Nu amanati perioada in care sa va impliniti rolul de tatic. Fiecare zi in care cresc fara voi este asemenea unui rasad de rosii ce creste fara a fi sustinut de un tarus. Se extinde haotic. Buruienile apar inauntru, unde nu pot fi indepartate. Rodul se va dezvolta la nivelul solului, unde va putrezi.

Tatal care este “prezent”, totdeauna implicat in viata copilului, va cunoaste bataia inimii copilului lui.Daca veti lauda si veti rasplati comportamentul dorit, va fi foarte putin comportament nedorit. Veti rosti de zece ori cuvinte de imbarbatare pana veti face o mustrare.
Dar sa nu cadeti prada pshiologiei moderne, care neglijeaza copilul si apoi alearga inauntru sa spuna ceva pozitiv. Aceasta este ceva artificial, si e flatare. Afirmatiile pozitive care nu sunt sustinute de fapte sunt distructive. Copilul trebuie sa stie ca a dobandit pe drept laudele. Lauda care nu se bazeaza pe fapte pe masura este tot asa de nedreapta ca si pedeapsa fara motiv. Il va invata o minciuna, in sensul ca inverseaza realitatea. Nu e nici un inlocuitor pentru existenta vietii reale. In cazul in care copilul tau nu face nimic vrednic de lauda, ia-l de mana sa umble alaturi de tine pana ce va face ceva bun. Copiii neglijati devin copii respinsi. Copilul are nevoie de tatal lui, asa cum o planta are nevoie de lumina pentru a se dezvolta bine. O apropiere doar trecatoare nu este suficienta. Este nevoie de o stralucire domoala, statornica, a prezentei tatalui.

Nu lasati niciodata educatia spirituala in seama mamei, indiferent cat de priceputa ar fi ea la asa ceva, altfel copiii vor ajunge mari si vor crede ca religia este pentru femei. Puneti voi copiii la culcare seara si cititi si rugati-va impreuna cu ei.
Pe masura ce baietii inainteaza in varsta, aveti grija sa nu fie preocupati numai cu invatatura. La varsta de doisprezece sau treisprezece ani, ei trebuie sa se descurce suficient de bine la scoala si sa fie angrenati in unele indeletniciri practice impreuna cu voi. Continuati sa le expuneti concepte si idei; dar, mai presus de toate, puneti-i in fata unor probleme din viata reala pe care sa le rezolve-repararea bicicletei, a unui motoras, a unui dispozitiv. Toate formele de constructie si intretinere reprezinta o invatatura de baza.
Ideea pe care cautati sa le-o transmiteti este cea de independenta si incredere. Copilul care poate sa faca, sa dreaga, sa rezolve, va incerca noi lucruri si se va astepta sa reuseasca. Increderea la lucru se va traduce in succes la invatatura.

Invatati-i pe copii mai intai sa lucreze cu mainile lor, si educatia mintii se va realiza mult mai usor. Nu va lasati baietii acasa cu mama si cu fetitele, intr-un decor gen clasa. Ei trebuie sa fie pe afara cu barbatii.
Baieti, calauziti-va sotiile spre intelegerea educatiei si a disciplinei. Nu luati ca sigur faptul ca ele sunt pregatite sa fie mame. Unele mame nu au curajul de a-i disciplina pe copii si spun copiilor:”Asteapta numai pana vine tata acasa, o sa-ti dea el tie!”. Cand intrati pe usa, v-ar placea ca toti copiii vostri sa alerge inaintea voastra si sa vi se catere pe picioare, sau sa va traga de mana, nu sa se ascunda intr-un colt. Trei ore cu teama de venire acasa a tatalui poate fi ceva devastator. Determinati-o pe sotia voastra sa aplice propria ei disciplina.

Verificati-va pe voi insiva, intrebandu-va:”Copiii mei vad in mine un educator sever si neinduplecat, sau un tovaras si ghid vesel si placut?” Judecatile si pedepsele voastre trebuie sa se piarda in multele ore de comuniune fericita. 
In sfarsit, pe masura ce copiii se dezvolta, lasati-i sa cunoasca o parte din greutatile vietii. Sa nu deveniti asa de”instariti”, incat sa puteti sa le asigurati tot ce au nevoie sau ce vor. Daca vi se pare ca totul vine prea usor, renuntati la acel mod de viata si luati-o de la capat, in conditii mai dificile.

Scrisoare de la mama către fete – Autor Debi Pearl

10 Thursday Jan 2013

Posted by cristianboariu in Eseuri, Pentru suflet...

≈ Leave a comment

Tags

casatorie

writing-a-letterViaţa este plină de alegeri. Sunt unele alegeri pe care le veţi face încă de la o vârstă fragedă, care vă vor ajuta să vă modelaţi atât viaţa voastră, cât şi pe cea a copiilor voştri. Scopul nostru a fost de a vă pregăti să luaţi hotărâri înţelepte.

Dumnezeu a spus lui Avraam: ”Căci Eu Îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit” (Gen. 18:19). Predicatorii s-au întrebat adeseori de ce l-a ales Dumnezeu pe Avraam să fie părintele naţiunii iudaice. Dumnezeu a ştiut că Avraam are să poruncească fiilor lui (să-i înveţe să umble drept).

Când va sosi vremea să vă căsătoriţi, gândiţi-vă la acest lucru. I se poate încredinţa acestui tânăr moştenirea lui Dumnezeu? El nu va influenţa numai viaţa voastră, ci şi viaţa copiilor voştri. Avraam, prin exemplul şi învăţătura date de el, l-a făcut pe fiul său Isaac să aibă o asemenea încredere în tatăl său, încât să se supună sacrificării. De asemenea, Isaac a avut încredere în judecata tatălui său atunci când Avraam a trimis un servitor la rudele lui pentru a-i alege o soţie. Avraam ştia că, pentru perpetuarea neamului, era nevoie de un bărbat şi de o femeie aleşi.

Aduceţi-vă aminte să fiţi nişte “femei ascunse”. Staţi în umbra bărbaţilor voştri cu rugăciune, îmbărbătare şi încredere. Cinstiţi-l, binecuvântaţi-l şi serviţi-l ca pe Domnul. El va prospera în cunoaşterea lui Dumnezeu într-un asemenea mediu. Pe măsură ce el creşte, şi copiii voştri vor creşte şi paharul vostru va fi aşa de plin, că se va revărsa în viaţa altora.

Când sunteţi supărate pe el din cauza unei jigniri prosteşti, aduceţi-vă aminte că prin aceasta întrerupeţi linia de rugăciune. Nu lăsaţi ca sentimentele rănite să vă macine şi să vă îmblonăvească. Fiţi vesele, mulţumitoare şi gata să iertaţi. Copiii voştri vă vor imita. Dacă manifestaţi faţă de soţul vostru desconsiderare, dezaprobare, mânie, iritare sau necinste, aceasta va deschide pentru ei uşa ca să procedeze la fel –nu numai faţă de tatăl lor, ci într-o măsură mai mare, faţă de voi. În Proverbe ni se vorbeşte exact de acest lucru: ”Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei” (Prov. 14:1).

Nu lăsaţi ca grijile familiei, ale bisericii şi ale lumii să vă răpească timpul necesar pentru a menţine o căsnicie sfântă. Timpul petrecut între soţ şi soţie este rădăcina adâncă ce hrăneşte întreaga plantă. Să aveţi un sanctuar unde nu este permis accesul copiilor. Există o vreme când a fi o mamă bună înseamnă a-i învăţa pe copii că “acesta este timpul nostru şi aţi face bine dacă aţi găsi ceva cu care să vă umpleţi timpul”.

Familia creştină constă din tata, mama şi copii, cu toţii trăind, râzând, iubind, muncind, jucându-se, luptându-se şi realizând lucruri împreună spre gloria lui Dumnezeu. Trebuie să aveţi o viziune mai largă decât numai pentru prezentul imediat. Nu vă pregătiţi copilul pentru timp, ci pentru eternitate.Adam a avut un fiu după chipul şi asemănarea lui. Şi voi veţi avea fii şi fiice după chipul şi asemănarea voastră. Toate îndeletnicire trebuiesc făcute cu un ochi spre cer.

Ceea ce este mai întâi este pământesc, carnal, temporar. Ceea ce este la urmă este ceresc, spiritual, etern. Aşa după cum copilul vostru poartă imaginea pământescului, trebuie să poarte şi imaginea cerescului. Născut după chipul vostru, el trebuie să se nască din nou după chipul lui Hristos. Aşteptarea şi speranţa voastră este de a fi făcuţi asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu. Este o ţintă colosală, dar avem la dispoziţia noastră toate resursele cerului.

Înţelepciunea se dă la cerere. Dragostea este singura poruncă, eul-marele nostru duşman, Biblia-singura noastră sursă de învăţătură, Duhul Sfânt –singurul nostru Mângâietor, sângele lui Isus Hristos –singura noastră speranţă. Să alergăm în alergarea care ne stă înainte, “căci osteneala noastră în Domnul nu va fi zadarnică” (1Cor. 15:58).

Paradoxul creștinismului actual

13 Thursday Dec 2012

Posted by cristianboariu in Eseuri, Pentru suflet..., Personale...

≈ 4 Comments

Paradoxul creștinismului actual este că vrea biruințe mari cu investiții minime. Vrem cu cinci minute de rugăciune să vedem minuni. Cu un capitol de citit din Biblie pe săptămână am dori să ne impotrivim ispitelor întâlnite în fiecare zi. Cu un program de adunare pe saptămână, ne automulțumim că raiul ne așteaptă.

Paradoxul creștinismului actual e că investește mult în cele de jos, și totuși crede ca mari comori îl vor aștepta dincolo. Am vrea confort aici si bucurie dincolo. Am vrea să ne știe cât mai puțini că suntem pocăiți, dar totuși să ne cunoască Dumnezeu. Am vrea ca leul de la colectă să aducă mai mult rod decât acei euro puși la bancă.

preacherParadoxul creștinismului actual e că se luptă mereu în a împăca firea cu Duhul. “Cum o mai duci frate?” . “Slava Domnului, cu Domnul e bine” spun creștinii de azi când intră în adunări, dar se salută cu “ceau” sau “servus” când se grăbesc spre ieșire. Ne lăudăm imbrăcămintea, casa si mașina unii altora, dar nu ne întrebăm de părtășia cu Dumnezeu de săptămâna trecută. Nu ne uitâm duminică dimineata când e 9 fara 5, ca să nu întârziem, dar știm unde e pus ceasul pe perete cand e 12 fără 5, și predicatorul nu dă semne de oboseală.

Paradoxul creștinismului actual e că promite mult și costă puțin. Se predică despre harul Domnului, despre iubirea și dragostea Lui și foarte rar despre  “… să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.” Se vorbește despre o mântuire garantată pe viață și rareori despre “…duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur”. Grupul de tineri cântă despre “ochi-mi plâng neîncetat” dar lacrimile lipsesc. Pentru ca nu ai cum să plângi duminica la închinare daca nu ai trăit cu Dumnezeu de luni până sâmbătă.

Oameni buni, e timpul să trăim o realitate nu un paradox. O umblare cu Dumnezeu, nu o experiență de un program. O viață pe genunchi zilnică ca să putem sta în picioare in ziua încercării. Un cântec dintr-o inimă curată nu doar de pe buze.

Vrei să culegi roadă multă? Începe să investești: lacrimi, sacrificiu, mijlociri, post, veghere. Și vei sfârși cu cântări de veselie (Ps. 126)

“Oh Doamne, chiar vrem biruințe mari. Dar ajută-ne să investim pe măsură!.”

Câteva sfaturi pentru predicatori….

15 Thursday Nov 2012

Posted by cristianboariu in Eseuri, Pentru suflet...

≈ 1 Comment

Tags

dumnezeu, oameni

Nu vă cereți scuze. Dacă aveți mesajul lui Dumnezeu, transmiteți-l;dacă nu, vedeți-vă de treabă. Faceți introduceri scurte. Spuneți la început tot ce aveți mai bun de spus și încheiați înainte de a deveni banali. Nu stricați apetitul pentru masă servind prea multă ciorbă chioară. Lăsați-vă eul lângă amvon și duceți-L acolo numai pe Isus…

Este nevoie de un ciocan rece pentru a îndoi un fier cald. Încălziți-I pe oameni, dar mențineți ciocanul rece. Nu strigați și nu zbierați. Prea multă apă oprește roata morii și prea mult zgomot înăbușă înțelegerea. Vasele goale sună cel mai tare. Praful de pușcă nu este totuna cu glontele. Tunetul nu este tot una cu trăznetul. Dacă dispuneți de trăznet, vă puteți permite să tunați și să fulgerați, dar nu încercați să tunați dintr-un nor gol…

Nu-i ocărâți pe oameni. Nu-i certați pe credincioșii care vin la biserică în zilele ploioase din cauza celor care nu vin. Predicați cât de bine puteți în adunările mici. La fântână, Isus a predicat unei singure femei,și apoi ea a chemat întreaga Samarie să vină să-L asculte…

Nu repetați, spunând: „Așa cum am mai spus…“ Dacă ați spus acele lucruri înainte, spuneți apoi ceva diferit. Nu folosiți cuvinte pe care nule puteți defini. Încetați să declamați și începeți să vorbiți oamenilor. Abandonați tonurile bombastice și sacre și faceți-vă asemenea unuicopilaș. Schimbați subiectul dacă vedeți că nu merge. Altfel vă obosițiși pe voi și pe cei ce vă ascultă. Nu predicați până când mijlocul predicii voastre îngroapă începutul și acesta la rândul lui este înghițitde încheiere. Priviți-i pe oameni direct în față și trăiți ca și cum nu v-ar fi teamă de ei.

Inspirați adânc, umpleți-vă plămânii cu aer și mențineți-i plini. Opriți-vă să respirați înainte de-a vă epuiza toată rezerva de aer… Este mai ușor să pui în mișcare o moară cu un lac de acumulare plin decât cu unul gol. La început fiți moderați. Deschideți ecluza numai puțin; când ajungeți pe la jumătate o mai deschideți puțin; când sunteți aproapede încheiere,  deschideți-o de tot pentru a opera la întreaga capacitate.

Ochiți ținta. Trageți! Vedeți unde a căzut lovitura și apoi mai trageți o salvă. Organizați-vă predicile; cuvintele voastre trebuie să semene cu niște gloanțe…

Autor: Burt McCafferty în The Weekly Evangel (27 ianuarie, 1917)

← Older posts

Miros De Cer

Schite de predici

Ganduri zilnice

Ganduri zilnice

Publicații

Traind pe pamant mai aproape de cer - coperta fata

Traind pe pamant mai aproape de cer - coperta fata

Dintre cele mai citite…

  • Sunt aici...
  • Generația de azi...
  • Paradoxul creștinismului actual
  • Cum L-am primit pe Isus și ce ne-a adus El?
  • Cum să trăiești în casa lui Naaman?
  • Noe – un sfânt după care Dumnezeu închide ușa
  • Cum a căzut Samson bacalaureatul la toate materiile?
  • Cum să-ți crești copiii în pustie?
  • Spre Canaan dar cu Egiptul in inimă...
  • Experiente cu Dumnezeu – Partea 1
  • Experiente cu Dumnezeu – Partea 2

Postări recente…

  • Ce-ți cumperi de Halloween?
  • Ce am învățat după 10 ani de căsătorie ?
  • Grafic despre obiceiuri adaptat la viața creștinului
  • Boala care te aduce cu fața la perete…
  • Ștefan și Halloween-ul

Recomandari

Categorii

  • Cantari (6)
  • Casatorie (2)
  • Conferinte (2)
  • Eroi ai credinței (3)
  • Eseuri (36)
  • Foto (5)
  • Ganduri (15)
  • Harti (2)
  • Interviuri (2)
  • Mari Scriitori (2)
  • Marturii (6)
  • Misiune (3)
  • Pentru suflet… (93)
  • Pentru viata… (18)
  • Personale… (37)
  • Poezii (18)
  • Predici (22)
  • Schite (7)
  • Studii (6)
  • Teologie (6)

Recent Comments

Bahica Vasile on Neemia – omul care schimba pah…
Viorel Palaghianu on Ce am învățat după 10 ani de c…
Ispita – ARMON… on ………ISPITA…
Ilie on Studiu despre sinucidere (Este…
ADMIN on Fără Dumnezeu… sau cu Dum…
January 2023
M T W T F S S
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
« Oct    

Blog Stats

  • 529,379 hits

Blogroll

  • Bible History
  • Diverse harti V.T.
  • Dragoste pentru adevar
  • Mihai Ardelean
  • Nicolae Geanta

Blog at WordPress.com.

  • Follow Following
    • Gânduri pentru viața de aici...
    • Join 237 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Gânduri pentru viața de aici...
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...