Advertisements

Nu mi-e frică…

sea-coast-ocean-black-and-white-boat-rain-683581-pxhere.com
Nu mi-e frică…
Nu mi-e frică de furtună în viață, mi-e frică să nu mă îndepărtez de Isus în vremea bună…
Nu mi-e frică de spital în viață. Mi-e frică de zilele când sunt sănătos…
Nu mi-e frică de sărăcie. Mi-e frică de momentele când am bani în portmoneu și pun 1 leu la colectă…
Nu mi-e frică de examene. Mi-e frică să nu lipsesc de la cursuri…
Nu mi-e frică când se strică mașina și nu mai pot merge cu ea. Mi-e frică de momentele când merge bine și nu are direcția bună…
Nu mi-e frică în avion, când cei mai mulți spun rugăciunea la decolare și aterizare. Mi-e frică să nu ajung să mă rog doar atunci…
Nu mi-e frică de ziua când voi închide ochii. Mi-e frică azi, de ziua în care țin ochii deschiși, să nu cumva să mă uit unde nu trebuie…
Nu mi-e frică de lup în viață. Mi-e frică să nu cumva să mă îndepărtez de Pastorul Cel Bun.
Nu de mizeria de pe covor mi-e cel mai frică. Mi-e frică de mizeria din inimă care poate fi ascunsă ușor sub preșul fățărniciei.
Nu mi-e frică că pierd ceva material. Mi-e frică sa nu pierd lacrimile la rugăciune.
Nu mi-e frică că nu mă cunosc oamenii mari. Mi-e frică să nu-mi zică El în ziua judecății că nu mă cunoaște.
Nu mi-e frică că nu mă vizitează prietenii. Mi-e frică să nu treacă Isus pe lângă casa mea…
Matei 8:26 “El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apoi S-a sculat, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare.”
Caută-L pe Isus când vremea e bună ca să fie cu tine în corabie. Și atunci, când vremea se va schimba, va avea cine să se ridice în picioare lângă tine și să te păzească.
Iar când El e în corabie, El știe în care port trebuie să ancorezi.
Lasă-l la cârmă.
Advertisements

Oamenii după care plângem

 

kid-1077793_640Trăiește-ți viața atât de frumos încât atunci când pleci de aici să le pară rău la cei din jur și cerul să se bucure. Au fost împărați în istorie care nu au lăsat în urmă păreri de rău și au fost oameni simpli ca și Tabita după care au plâns toți.

2 Cronici 21:20 “Avea treizeci şi doi de ani când a ajuns împărat şi a domnit opt ani la Ierusalim. A murit fără să lase părere de rău în urmă şi l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormintele împăraţilor.”

Atunci când pleacă cei răi, magazinele din colț nu vând niciun pachet de șervețele.

Proverbele 11:10 “Când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură şi, când pier cei răi, toţi strigă de veselie. ”

Vrei să plângă cei din jur când pleci de aici? Începe să împarți bunătate, milă și dragoste. Să ai cuvinte care să ridice pe aproapele tău, nu să-l dărâme.

Oamenii după care plângem sunt cei care deși poate au stat departe, ne-au fost mereu aproape.

Sunt oamenii aceia care nu așteaptă să se întâmple o tragedie ca să facă și ei un bine ci fac bine în fiecare zi.

Oamenii după care plângem sunt cei care ne sună și când nu cer nimic ci doar vor să vadă că suntem bine.

Oamenii după care plângem sunt cei care nu așteaptă Crăciunul ca să dea o portocală. Ei se dau pe ei în fiecare zi.

Oamenii după care plângem sunt cei care plâng (nu cei care se plâng). Sunt cei care postesc și se roagă pentru țară, pentru vecini și pentru frați.

Oamenii după care plângem sunt cei care au mașina mai mereu murdară. De la cărat haine, pachete și pe alții în vârstă la adunare și la spital. Știu câțiva astfel de lucrători în zone sărace din țară, care nu apar pe youtube, dar vor apărea pe ecranele cerului la judecata răsplătirii.

Oamenii după care plângem sunt cei care nu se uită la ceas când stau de vorbă cu noi. Sunt cei pentru care timpul cel mai valoros e cel investit în aproapele de lângă el.

Oamenii după care plângem sunt cei care au trăit cu frică de Domnul. La care le bătea inima dacă cumva au tăiat colțul hainei lui Saul. Alții mint și fură și nu le mai roșeste obrazul. După aceștia nu va plânge nimeni.

Oamenii după care plângem sunt cei care vin la părtășie indiferent de vremea de afară.

Oamenii după care plângem sunt cei care în loc de like-uri dau telefoane. Sunt cei care au fost interesați de durerea altora deși, poate, durerea lor era mai mare.

N-ai vrea să fii un astfel de om?

Începe de azi.

Nu poți în ultimele 5 minute din viață să produci lacrimi pe fețele altora dacă nu ai început cu câțiva ani înainte să produci zâmbete pe aceleași fețe…

Secretul învierii

La iesle Isus ne-a arătat cum smerenia poate învinge mândria. Ne-a arătat că cei mai mari oameni sunt de fapt cei mai mici.

La 12 ani în Templu Isus ne-a arătat că cei care-l pierd pe El ar trebui să-l caute nu la Mall, nici la rude ci la Templu. Că prezența la biserică nu ține de religie ci de relație.

În pustie Isus ne-a arătat cum poți ieși biruitor în ispite folosind Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vrei o viață de biruință ar trebui să știi Biblia mai bine ca Diavolul. Altfel, nu te mira că iei bătaie zilnic.

În Gadara Isus ne-a arătat că sunt două tipuri de oameni posedați de Diavolul. Cei care vorbesc urât, înjură, urlă, rup hainele de pe ei și locuiesc prin cimitire. Ăștia-s cei mai puțini. Cei mai mulți sunt cei care merg zilnic la servici, sunt oameni morali, sunt mai buni ca alții și care vorbesc atât de respectuos încât spun: Te rugăm frumos Isuse pleacă de la noi. Aștia-s cei mai mulți.

În Ghetsimani Isus ne-a arătat cum prin rugăciune voința omului se poate supune în întregime voii lui Dumnezeu. Isus ne-a arătat că nu îți poate plăcea voia lui Dumnezeu până nu ai înțeles că e bună întâi. Bună, plăcută și singura voie care te poate duce la desăvârșire.

La Calvar Isus ne-a arătat cum dragostea poate învinge ura. Isus nu doar a predicat de iubire ci a murit din cauza ei. Singura lui vină a fost că ne-a iubit. Iar viața ne-a demonstrat că oamenii răsplătesc brațele deschise cu piroane. Frunțile plecate cu coroane de spini. Iar pentru vorbele frumoase îți dau oțet în schimb cu fiere.

După încă trei zile Isus ne-a arătat cum moartea este învinsă de viață. Piatra nu a fost dată la o parte ca să iasă Isus ci ca să ne arate Dumnezeu cam cât câștigă moartea când încearcă să lupte cu Viața. Adică nimic.

————

Moartea nu poate ține captivi oamenii smeriți, biruitorii în ispite, care au o viață zilnică de rugăciune, care caută părtășia cu frații și care împart dragoste în fiecare zi.

Acesta e secretul învierii.

Restul e tradiție și 112 din cauza îmbuibării. Ouă roșii și iepurași. Post de la carne dar nu de la imoralitate. Să fim mai buni că e săptămâna Paștelui. După aceea putem fi la fel de răi ca înainte ? Sau și mai și?

Ce se mai bucură Diavolul de o masă plină și o inimă goală. De stat la masă cu prietenii de Paște și de Crăciun, și prin tribunale cu dușmanii între Paște și Crăciun.

—————

Sărbători fericite să aveți. Cum au cei mai puțini. Adică sărbători pline de recunoștință pentru iertarea primită în dar. Sărbători fericite în fiecare zi.

Pe unde va trece călătoria noastră în 2018?

road-2985194_1280 (1)

Drumurile noastre nu de puține ori coboară.

Prin valea Dura. Acolo unde trebuie să stai în picioare pentru Dumnezeu în timp ce colegii tăi îngenunchiază zilnic în fața idolilor lor.

Prin valea Terebinților. Dacă mai ai vreun Goliat pe care nu l-ai învins încă, să fie 2018 anul în care să ieși victorios asupra oricărui păcat în numele lui Dumnezeu.

Prin valea umbrei morții.  Îți vor spune doctorii că nu mai ai șanse, vei fi în situații limită dar să spui la fel ca David: “nu mă tem că Tu ești cu mine…”

Prin valea plângerii. Pentru că lacrimile curățesc ochii. Când ochii varsă lacrimi, inima îl simte pe Dumnezeu mai aproape.

Prin valea Eșcol. Acolo unde doi oameni trebuiau să care un strugure… Când vei avea mai mult decât ai nevoie în viață să nu uiți de cei care trăiesc la limită…

————-

Alteori urcăm. Călătoria noastră în anul care vine ne va duce și pe munți.

Probabil ne vom întâlni cu muntele Moria. Acolo unde se dau testele ascultării. Acolo unde urci cu inima strânsă și vin întrebări din toate părțile. Să nu te temi ci să răspunzi: Domnul va purta de grijă. Pe muntele acesta se urcă cu inima frântă dar la coborâre inima e plină de bucurie că Dumnezeu într-adevăr poartă de grijă…

Ar fi de dorit să urcăm și pe Sinai ca Moise în anul care vine. Momente speciale cu Dumnezeu. O părtășie deosebită de unde cobori încărcat de putere și cu fața radiind a slavă.

Nu vom scăpa de Muntele Măslinilor. Acolo unde va trebui să alegi între voia ta și voia lui Dumnezeu. Iuda te va săruta, prietenii cei mai buni ai tăi vor dormi dar tu trebuie să mergi mai departe. Cum spune cântarea: Voia Ta, nu voia mea…

Cel mai probabil vom urca și pe Carmel ca Ilie. Vom zidi un altar și vom cere răspunsul de la Dumnezeu. Iar el nu va întârzia să apară…

————

Nu în ultimul rând călătoria noastră va trece și prin pustie.

În pustia Șur evreii au rămas fără apă iar în pustia Sinai, fără mâncare. Vin probleme materiale. Vin teste când Dumnezeu ne verifică răbdarea. Să nu cârtim ca ei…

Pustia Paran vă sună cunoscut? Numeri 13:26 – “Au plecat şi au ajuns la Moise şi la Aaron şi la toată adunarea copiilor lui Israel, la Cades, în pustia Paran. Le-au adus ştiri… “. E plină mass-media de știri. Dar contează cine ți le prezintă. Iosua și Caleb îți vor spune să mergi mai departe chiar dacă e greu. Ceilalți zece îți vor spune că era mai bine în Egipt. Depinde a cărui voce o asculți.

Dacă vom ajunge și prin pustia Zif nu știu. 1 Samuel 23:14 – “David a locuit în pustie, în locuri întărite, şi a rămas pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui. “ Știu însă că Saul are copii mulți și astăzi iar invidia e la rang de cinste peste tot. Și cel firesc va prigoni pe cel duhovnicesc. Tu să rămâi liniștit că Dumnezeu te ține în brațele lui și nu te dă în mâinile lui Saul.

Vă doresc o călătorie binecuvântată ! Să nu uităm că GPS-ul de la mașină îl putem seta să ocolească zonele care nu ne plac. În 2018 însă, nu știm pe unde ne duce GPS-ul lui Dumnezeu dar știm că drumul pe care mergem împreună cu El va avea destinația numită CER.

 

Egoismul lui Iona sau altruismul bunului samaritean?

magrNu puțini sunt cei care au căzut în egoismul lui Iona: dorind MILĂ pentru ei și DREPTATE pentru alții… ÎNDURARE pentru familia lor și JUDECATĂ pentru familia altora.

Iona 4:2 – “S-a rugat Domnului şi a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi că Te căieşti de rău! “

Atât de ciudă i-a fost lui Iona că Ninivenii au scăpat de pedeapsă încât a vrut să moară de mânie. S-a bucurat de curcubetele care i-a făcut umbră dar era să plângă de necaz că 120 000 de oameni au rămas în viață…. A trebuit Dumnezeu să-l lase în căldura soarelui și să leșine ca să îl scape de egoism și să-l învețe lecția altruismului.

Dacă am fost noi vindecați, haideți să dorim cu altruism și vindecarea altora. Dacă am fost noi mântuiți, să nu dorim pedeapsă veșnică pentru nimeni !

Dacă vei împărți milă vei avea parte de milă. Dacă vei judeca cazul altuia cu har, vei avea parte de har când pe masa tribunalului ceresc va fi dosarul tău. Dacă nu, cu ce măsura măsurăm cu aceea ni se va măsura și nouă.

Când cineva e jos, nu suntem chemați să facem galerie cu hulitorii ci să ne aplecăm pe genunchi cu mijlocitorii. Să nu întindem degetul a condamnare ci să întindem mâna spre a salva sufletul căzut… Când tâlharii jefuiesc, samaritenii trebuie să fie prin preajmă ! Să nu le lipsească nici vinul pentru dezinfectare dar nici untelemnul pentru alinare. Uleiul nu oțetul. Sarea nu piperul.

Probabil că levitul a cântat frumos la Templu în ziua aceea. Trecuse deja pe lângă atâția căzuți încât putea trimite bilet la amvon pentru un solo fără să-i mai roșească obrazul. Pentru el conta cum iese imaginea în public nu singur cu cel căzut. A uitat că Dumnezeu nu face poze de grup până nu-ți face mai întâi poze când ești singur. Când nu te vede nimeni.

Iar predica preotului poate să fi fost auzită de cei din Templu dar cu siguranță că Dumnezeu a fost surd la ea. Cine se uită la peisaj când trece pe lângă cel căzut sâmbăta, poate spune orice duminica la altar că oricum nu mai contează.

Cine nu cheltuie cu cel căzut între tâlhari degeabă e atent la săculețul de la colectă…

——

Știi că poți influența liniarul lui Dumnezeu să măsoare îndelungă răbdare în dreptul tău dacă tu nu ai măsurat cu centimetrul răbdarea în dreptul altuia?

Știi că poti influența cântarul lui Dumnezeu să cântărească harul cu “miile de kilograme” pentru tine dacă tu nu ai căzut în ispita de a măsura harul cu “gramul” când a fost vorba de aproapele tău?

Știi că poti face ceasul din cer să nu se oprească să bată a îndurare în dreptul tău dacă și tu ai avut timp să legi răni, să speli picioare prăfuite și să mângâi inimi rănite?

………ISPITA………

Depositphotos_9599988_s-2015Cârligul aruncat în apă nu poate face rău peștelui atâta timp cât peștele nu-l înghite ! Nu ispita reprezintă păcatul ci atitudinea noastră de a nu ieși din ea și a-i răspunde pozitiv.
Când vine ispita caută cu toată puterea drumul acela pe care Dumnezeu l-a pregătit ca să ieși din ea.

Când vezi incendiul nu căuta să-ți faci poze cu focul ci caută ușa cu semnul EXIT deasupra ei.

Când vezi fereastra cu reclama acea murdară caută X-ul cu mouse-ul nu tasta ENTER.

Când la șefu îi rămân cuie care “nu-i mai trebuiesc” coase-ți buzunarele. La lucruri mici consțiința încă îți vorbește. Dacă nu o asculți vei ajunge să furi cu tirul și vei spune că nu te mai mustră.

Când ești provocat să spui un DEFECT despre cineva cauta ieșirea aceea unde scrie: CALITĂȚI.

Când îți spune prietenul că “ORICUM ne căsătorim” deci se poate, caută ieșirea care spune: “DA, dar nu ORICUM”.

Când îți vine să trântești ușa la maică-ta caută ieșirea pe care scrie: ASCULTARE.

Când îți vine să te dai mare caută ieșirea pe care scrie: SMERENIE.

Dumnezeu nu ingăduie să fii testat cu integrale dacă ești doar la tabla înmulțirii. Toate ispitele sunt pe măsura puterii tale. Dacă încă nu reușești să treci de o bănuială rea, de o bârfă, de o clevetire, de o imagine deocheată oare în ce clasă ești?

1 Corinteni 10:13 “Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda. “

În cer ajung doar biruitorii. Cei care întotdeauna au fost cu ochii pe ieșirea din ispită. Că asta a însemnat uneori să rămâi pe pierdere, nicio problemă. Că ai fost batjocorit deoarece nu ai răspuns ispitei ca și ceilalți, nicio problemă. Că ai fugit în sens invers pe strada păcatului pe care mulți cred că e doar sens-unic, slăvit să fie Domnul că ți-a dat lumina necesară !

Important e că ai trecut examenele ispitei având credința în inimă că Dumnezeu binecuvintează sfințenia nu păcatul.

Romani 8:37 “Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. “

Lucruri pentru care plângea Isus…

HeWeptOverIt

Luca 19:41 – “Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea “

Pe Isus îl face să plângă faptul că oamenii își aștern hainele pentru moment dar nu Îi dau inimile Lui pentru toată viața…

Pe Isus îl face să plângă faptul că oamenii se abțin de la o anumită mâncare în post, o perioadă specifică, dar nu se abțin de la înjurături tot anul.

Pe Isus îl face să plângă faptul că oamenii azi strigă “Osana” iar mâine “Răstignește-L!”. Nimic nu doare mai mult în viața decât pietrele primite azi de la cel care ieri te-a aplaudat.

Pe Isus îl face să plângă faptul că oamenii își sărbătoresc numele dar nu-și pot sărbători caracterul. Numele de floare e tare frumos dar numai daca împarți un parfum de cer în fiecare zi.

Pe Isus îl face să plângă faptul că oamenii merg la Templu dar sunt necăjiți că nu pot muta cursorul la program mai repede, mai în față, ca la Youtube.

Ei strigau de bucurie crezând că Isus îi scapă de impozitele și taxele romane. Isus însă a venit din cer ca să ne scape de plata păcatului. Și a plâns de necaz că noi n-am înțeles asta.

Fariseii au zis către Isus să-și certe ucenicii. Că unii au chef de ceartă și la Sărbători. Un alt motiv pentru care Isus plângea.

Isus plângea că în Templu se făceau afaceri. Isus plângea că rugăciunea fusese dată la o parte și înlocuită cu marketing și teatru ieftin. Lumini de scenă și fum care iese din podea.

Isus plângea pentru că, Casa Lui, ajunsese o peșteră. În peșteră întunericul e la loc de cinste, aerul e rarefiat și e tare frig.

Vremea cercetării poate trece așa de ușor. Poate fi atât de scurtă și nebăgată în seamă. În vremea cercetării trebuie să plângem noi și atunci cerul va fi plin de bucurie.

Lacrimile îl aduc pe Sărbătorit aproape, nu aplauzele. Pacea și nu cearta. Pocăința și nu păcatul.

Lucrurile care ne pot da pacea sunt mărturisirea păcatelor, iertarea lui Isus și umblarea cu El. În fiecare zi, nu doar de Florii. Să intre Isus în Ierusalim e frumos dar să intre în viața mea e cel mai de preț lucru.

Și-atunci să plângem amândoi. Sâ plângem amândoi… De dor, de iertare și de bucurie veșnică.

Iar cine plânge aici, va avea lacrimi șterse pentru veșnicie. Cine nu plânge aici, va plânge o veșnicie.

Adevăruri care dor…

avort2

Numărul avorturilor (22.178.906) din 50 de ani (1958-2008) este mai mare decât populaţia actuală a ţării.

În 1938, când nu erau mașini de spălat automate, nici Pampers, nici condiții ca acum, s-au născut în România 459,755 de copii. În 2014, în democrație, în confort am început să spunem că, copiii, sunt o povară și ne încurcă, drept urmare în 2015 s-au născut 185,006 de copii.

Trăim o vreme când românii investesc în mașini, în marmură, în telefoane și în case dar puțini mai investesc în copii.

Copiii sunt o moștenire de la Dumnezeu (Psalmii 127:3 – “Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.”). Și nu e păcat mai mare decât să ucizi moștenirea asta. Nu e păcat mai groaznic decât să omori când ai fost sortită la a da viață. Preacurvia și oprirea venirii copiilor în lume sunt cele mai tragice judecăți pe care le va face Dumnezeu! (Ezechiel 16:38 – “Te voi judeca aşa cum se judecă femeile preacurve şi ucigătoare de copii…”)

De reparat o bârfă sau o minciună o mai repari cumva. Ce facem însă cu copiii refuzați dupa ce trece vremea primirii lor?

Îl chemăm pe Dumnezeu să se implice în alegerea jobului, în alegerea partenerului de viață, în cumpărarea unei case iar la copii ÎI spunem: “Lasă-ne ca ne pricepem noi mai bine cum să facem…”

Ioan Gură de Aur spunea: „Că mulți oameni, din pricina dragostei de bani, nu vor să aibă copii; au mutilat firea; nu-și omoara copiii, dar opresc izvoarele nașterii. Dacă ai ucis pe cineva, sau ai cugetat sa ucizi.. sau daca femeia și-a lepădat pruncul sau, daca a luat plante să ucida pruncul sau să nu ramana însarcinată, toate acestea si altele asemenea se socotesc ucideri”…

Deci nu doar avortul e o ucidere ci și oprirea copiilor!

“Vasile cel Mare spune că femeile care strică cu meșteșugiri pe feți în pântece și cele ce dau și iau doctorii, pentru că să-i piardă și ca feții înainte de vreme să cadă afară, să fie excluse de la Împărtășanie pentru 10 ani.” Cu ce seriozitatea priveau părinții Bisericii astfel de păcate !

Adevărurile care derajează sunt adevărurile care ne pot trezi. Da, nu e ușor să primești copii. Să te jertfești, să îi crești și să verși multe lacrimi în rugăciune pentru ei. Salariul aici e mic, dar pensia în cer va fi mare. Pentru mamele eroine. Pentru mamele care dau viață. Pentru mamele cu frică de Dumnezeu. Acestea-s mamele care au înțelepciune cu adevărat. Că frica de Domnul este începutul înțelepciunii. Iar cea mai bună perină în viață e o conștiință curată.

Nimic nu apasă pe o femeie mai greu la finalul vieții decât lepădarea pruncilor. Și la fel, nimic nu aduce o bucurie mai mare pentru o mamă la finalul vieții decât primirea lor și educarea lor în calea lui Dumnezeu.

Doamne iartă națiunea noastră! Lasă în inimile noastre câință și nu ține în seamă crimele națiunii. Știm că ești bogat în îndurare și milă și nu vrem să mergem cu aceste păcate la judecată! Doamne ai milă de România. Fă-ne să înțelegem valorile prin ochii Tăi. Și atunci plânsul copiilor nu va mai fi deranj, a fi mamă nu va mai fi o greșală iar a-i învăța pe copii “Tatăl nostru” și a-i crește pentru cer va fi cea mai frumoasă realizare a vieții…

Ce-ar trebui să ne dorim în anul care vine?

New-beginnings.jpg

O inimă curată. Într-o casă murdară până nu faci curat nu te poți bucura nici de odihnă, nici de mâncare, nici de compania celor dragi. Doar cei cu inima curată vor vedea pe Dumnezeu.

Ochi înlăcrimați. Când te uiți la oameni te vei plânge când te uiți la Isus vei plânge. Lacrimi de mulțumire pentru fiecare zi când ai trecut strada și Cineva te-a vegheat, de bucurie pentru mântuirea primită în dar și lacrimi de compasiune pentru cei de la etajul 3 de la reanimare.

Mâini bătătorite. Nu de la tastatură nici de la jocurile de pe telefon. Ci de la cărat plase cu alimente la cei săraci. De la mistria cu care zidea Neemia și atunci vom putea spune ca și el: Adu-ți aminte de mine…spre bine Dumnezeu! Să faci în 2017 cel puțin un lucru de care Dumnezeu să rămână așa de mișcat încât să ia pixul și să-l noteze în cartea Cronicilor.

Picioare frumoase. Care duc vești bune. Care aleargă cu Evanghelia. Care văd partea plină a paharului. Care nu se uită la câtă motorină mai este în mașină nici la vremea de afară. Picioarele care nu se mișcă fac crampe și au dureri mari. Iar cei care au dureri trebuiesc ei ajutați nemaiputând să ajute pe alții.

Genunchi bătătoriți. Cele mai grele poveri din viață se duc pe genunchi nu pe brațe. Cine luptă în rugăciune în odăiță are biruințe mari când iese de acolo.

Urechi fără căști în ele. Care să audă strigătul orfanului și al văduvei. Care să audă gemetele răniților de pe front. Care să audă predica și să o împlinească. Care să audă miile de copii abandonați în fiecare an și să le întindă o mână.

Pumni puternici. Dar nu pentru a lupta cu frații ci cu mine însumi. Box cu firea pământească. Lupte grele cu invidia și nemulțumirea. Câte-o palmă dată eului ca să nu ajungi în brațele Dalilei.

Oameni noi într-un an nou. O viziune nouă. O slujire nouă. Că poate pentru o vreme ca aceasta am fost puși în locul în care suntem. Să spunem o vorbă pentru poporul lui Dumnezeu ca și Estera. Să dăruim, să ne sacrificăm cât timp încă ne ies analizele bune.

An nou fericit. Doar sfinții au fericire. Doar cei care fug de păcat se pot odihni noaptea indiferent de calitatea saltelei.

Multe binecuvântări. Prin groapa cu lei, prin foc sau prin pustiu, pe munte sau pe câmpia mănoasă, călătoria pe care o facem este sub privirile Domnului !

 

Românul fără Dumnezeu sau cu Dumnezeu?

Românul făromania-steagră Dumnezeu…

Cu cămara plină e tot flămând. Cu baxurile de apă minerală lângă el îi este tot sete.

Românul fără Dumnezeu cu portmoneul plin e tot sărac. Cu analizele bune e tot bolnav. Pentru că cea mai gravă boala nu e hepatita C ci păcatul.

Românul fără Dumnezeu cu cel mai bun pat în dormitor tot nu va avea odihnă. Cu caloriferul dat la maxim în plină iarnă tot va zgribuli de frig. Pentru că cel mai mare ger e în inima ce nu a cunoscut încă căldura dragostei lui Dumnezeu.

Românul fără Dumnezeu îmbrăcat în cele mai bune haine se va simți tot gol. Cu cele mai bune parfumuri va mirosi tot a păcat. Minciuna, hoția și corupția nu se dă la o parte cu Hugo Boss.

Românul fără Dumnezeu chiar înconjurat de mulți prieteni se va simți tot singur. În salonurile de spital, în azile și în inimile mamelor care au abandonat copiii singurătatea strigă dar puțini aud glasul ei.

Dacă ceva poate schimba România e smerenia, rugăciunea și întoarcerea de la păcat spre sfințenie a românilor. Unii vor să trăim bine, alții să trăim mai bine, dar cu adevărat bine trăiesc doar cei care s-au întâlnit cu Binele suprem.

2 Cronici 7:14 – “dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.

E frumos tricolorul. Dar este un steag care poate duce orice națiune spre cea mai mare victorie. “Dumnezeu e steagul meu”, spunea Ioanid.

E frumos să fii patriot. Mulțumesc Domnului pentru țara în care m-am născut. Dar am pornit spre o țară mai frumoasă. Unde îngerii cântă, unde albul zăpezii nu e amestecat cu gri-ul duplicității. Unde nu se cântă spre slava oamenilor ci spre slava lui Dumnezeu. Unde nu mai sunt clinici pentru avort nici închisori.

Visez la o românie cu biserici pline și baruri goale. Cu părinți care să dea banii pe adidași noi la copii și nu pe Kent. Cu spitale fără plicuri, cu asistente fără buzunare la halate. Cu copii care să spună Tatăl Nostru când încep orele la școală. Cu Nan1 care să se vândă mai bine ca mâncarea pentru pisici. Cu familii care să înceapă ziua cu o cântare și să o încheie cu o rugăciune.

Am început revoluția cu “Tatăl nostru”. Și cu “Sfârșitul veacului trăim”. Că țoți românii au nevoie de Dumnezeu când le merge rău. Dar acum când ne merge bine cine mai are nevoie de El?

Deșteapă-te române. Somnul cel de moarte e somnul păcatului. Tiranii sunt demonii care te-au împins spre mocirlă. Acum ori niciodată, croiește-ți altă soartă. O soartă veșnică. Un destin în brațul Lui Dumnezeu. El e singurul care poate vindeca România…