Lucruri pentru care plângea Isus…

HeWeptOverIt

Luca 19:41 – “Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea “

Pe Isus îl face să plângă faptul că oamenii își aștern hainele pentru moment dar nu Îi dau inimile Lui pentru toată viața…

Pe Isus îl face să plângă faptul că oamenii se abțin de la o anumită mâncare în post, o perioadă specifică, dar nu se abțin de la înjurături tot anul.

Pe Isus îl face să plângă faptul că oamenii azi strigă “Osana” iar mâine “Răstignește-L!”. Nimic nu doare mai mult în viața decât pietrele primite azi de la cel care ieri te-a aplaudat.

Pe Isus îl face să plângă faptul că oamenii își sărbătoresc numele dar nu-și pot sărbători caracterul. Numele de floare e tare frumos dar numai daca împarți un parfum de cer în fiecare zi.

Pe Isus îl face să plângă faptul că oamenii merg la Templu dar sunt necăjiți că nu pot muta cursorul la program mai repede, mai în față, ca la Youtube.

Ei strigau de bucurie crezând că Isus îi scapă de impozitele și taxele romane. Isus însă a venit din cer ca să ne scape de plata păcatului. Și a plâns de necaz că noi n-am înțeles asta.

Fariseii au zis către Isus să-și certe ucenicii. Că unii au chef de ceartă și la Sărbători. Un alt motiv pentru care Isus plângea.

Isus plângea că în Templu se făceau afaceri. Isus plângea că rugăciunea fusese dată la o parte și înlocuită cu marketing și teatru ieftin. Lumini de scenă și fum care iese din podea.

Isus plângea pentru că, Casa Lui, ajunsese o peșteră. În peșteră întunericul e la loc de cinste, aerul e rarefiat și e tare frig.

Vremea cercetării poate trece așa de ușor. Poate fi atât de scurtă și nebăgată în seamă. În vremea cercetării trebuie să plângem noi și atunci cerul va fi plin de bucurie.

Lacrimile îl aduc pe Sărbătorit aproape, nu aplauzele. Pacea și nu cearta. Pocăința și nu păcatul.

Lucrurile care ne pot da pacea sunt mărturisirea păcatelor, iertarea lui Isus și umblarea cu El. În fiecare zi, nu doar de Florii. Să intre Isus în Ierusalim e frumos dar să intre în viața mea e cel mai de preț lucru.

Și-atunci să plângem amândoi. Sâ plângem amândoi… De dor, de iertare și de bucurie veșnică.

Iar cine plânge aici, va avea lacrimi șterse pentru veșnicie. Cine nu plânge aici, va plânge o veșnicie.

Adevăruri care dor…

avort2

Numărul avorturilor (22.178.906) din 50 de ani (1958-2008) este mai mare decât populaţia actuală a ţării.

În 1938, când nu erau mașini de spălat automate, nici Pampers, nici condiții ca acum, s-au născut în România 459,755 de copii. În 2014, în democrație, în confort am început să spunem că, copiii, sunt o povară și ne încurcă, drept urmare în 2015 s-au născut 185,006 de copii.

Trăim o vreme când românii investesc în mașini, în marmură, în telefoane și în case dar puțini mai investesc în copii.

Copiii sunt o moștenire de la Dumnezeu (Psalmii 127:3 – “Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.”). Și nu e păcat mai mare decât să ucizi moștenirea asta. Nu e păcat mai groaznic decât să omori când ai fost sortită la a da viață. Preacurvia și oprirea venirii copiilor în lume sunt cele mai tragice judecăți pe care le va face Dumnezeu! (Ezechiel 16:38 – “Te voi judeca aşa cum se judecă femeile preacurve şi ucigătoare de copii…”)

De reparat o bârfă sau o minciună o mai repari cumva. Ce facem însă cu copiii refuzați dupa ce trece vremea primirii lor?

Îl chemăm pe Dumnezeu să se implice în alegerea jobului, în alegerea partenerului de viață, în cumpărarea unei case iar la copii ÎI spunem: “Lasă-ne ca ne pricepem noi mai bine cum să facem…”

Ioan Gură de Aur spunea: „Că mulți oameni, din pricina dragostei de bani, nu vor să aibă copii; au mutilat firea; nu-și omoara copiii, dar opresc izvoarele nașterii. Dacă ai ucis pe cineva, sau ai cugetat sa ucizi.. sau daca femeia și-a lepădat pruncul sau, daca a luat plante să ucida pruncul sau să nu ramana însarcinată, toate acestea si altele asemenea se socotesc ucideri”…

Deci nu doar avortul e o ucidere ci și oprirea copiilor!

“Vasile cel Mare spune că femeile care strică cu meșteșugiri pe feți în pântece și cele ce dau și iau doctorii, pentru că să-i piardă și ca feții înainte de vreme să cadă afară, să fie excluse de la Împărtășanie pentru 10 ani.” Cu ce seriozitatea priveau părinții Bisericii astfel de păcate !

Adevărurile care derajează sunt adevărurile care ne pot trezi. Da, nu e ușor să primești copii. Să te jertfești, să îi crești și să verși multe lacrimi în rugăciune pentru ei. Salariul aici e mic, dar pensia în cer va fi mare. Pentru mamele eroine. Pentru mamele care dau viață. Pentru mamele cu frică de Dumnezeu. Acestea-s mamele care au înțelepciune cu adevărat. Că frica de Domnul este începutul înțelepciunii. Iar cea mai bună perină în viață e o conștiință curată.

Nimic nu apasă pe o femeie mai greu la finalul vieții decât lepădarea pruncilor. Și la fel, nimic nu aduce o bucurie mai mare pentru o mamă la finalul vieții decât primirea lor și educarea lor în calea lui Dumnezeu.

Doamne iartă națiunea noastră! Lasă în inimile noastre câință și nu ține în seamă crimele națiunii. Știm că ești bogat în îndurare și milă și nu vrem să mergem cu aceste păcate la judecată! Doamne ai milă de România. Fă-ne să înțelegem valorile prin ochii Tăi. Și atunci plânsul copiilor nu va mai fi deranj, a fi mamă nu va mai fi o greșală iar a-i învăța pe copii “Tatăl nostru” și a-i crește pentru cer va fi cea mai frumoasă realizare a vieții…

Ce-ar trebui să ne dorim în anul care vine?

New-beginnings.jpg

O inimă curată. Într-o casă murdară până nu faci curat nu te poți bucura nici de odihnă, nici de mâncare, nici de compania celor dragi. Doar cei cu inima curată vor vedea pe Dumnezeu.

Ochi înlăcrimați. Când te uiți la oameni te vei plânge când te uiți la Isus vei plânge. Lacrimi de mulțumire pentru fiecare zi când ai trecut strada și Cineva te-a vegheat, de bucurie pentru mântuirea primită în dar și lacrimi de compasiune pentru cei de la etajul 3 de la reanimare.

Mâini bătătorite. Nu de la tastatură nici de la jocurile de pe telefon. Ci de la cărat plase cu alimente la cei săraci. De la mistria cu care zidea Neemia și atunci vom putea spune ca și el: Adu-ți aminte de mine…spre bine Dumnezeu! Să faci în 2017 cel puțin un lucru de care Dumnezeu să rămână așa de mișcat încât să ia pixul și să-l noteze în cartea Cronicilor.

Picioare frumoase. Care duc vești bune. Care aleargă cu Evanghelia. Care văd partea plină a paharului. Care nu se uită la câtă motorină mai este în mașină nici la vremea de afară. Picioarele care nu se mișcă fac crampe și au dureri mari. Iar cei care au dureri trebuiesc ei ajutați nemaiputând să ajute pe alții.

Genunchi bătătoriți. Cele mai grele poveri din viață se duc pe genunchi nu pe brațe. Cine luptă în rugăciune în odăiță are biruințe mari când iese de acolo.

Urechi fără căști în ele. Care să audă strigătul orfanului și al văduvei. Care să audă gemetele răniților de pe front. Care să audă predica și să o împlinească. Care să audă miile de copii abandonați în fiecare an și să le întindă o mână.

Pumni puternici. Dar nu pentru a lupta cu frații ci cu mine însumi. Box cu firea pământească. Lupte grele cu invidia și nemulțumirea. Câte-o palmă dată eului ca să nu ajungi în brațele Dalilei.

Oameni noi într-un an nou. O viziune nouă. O slujire nouă. Că poate pentru o vreme ca aceasta am fost puși în locul în care suntem. Să spunem o vorbă pentru poporul lui Dumnezeu ca și Estera. Să dăruim, să ne sacrificăm cât timp încă ne ies analizele bune.

An nou fericit. Doar sfinții au fericire. Doar cei care fug de păcat se pot odihni noaptea indiferent de calitatea saltelei.

Multe binecuvântări. Prin groapa cu lei, prin foc sau prin pustiu, pe munte sau pe câmpia mănoasă, călătoria pe care o facem este sub privirile Domnului !

 

Românul fără Dumnezeu sau cu Dumnezeu?

Românul făromania-steagră Dumnezeu…

Cu cămara plină e tot flămând. Cu baxurile de apă minerală lângă el îi este tot sete.

Românul fără Dumnezeu cu portmoneul plin e tot sărac. Cu analizele bune e tot bolnav. Pentru că cea mai gravă boala nu e hepatita C ci păcatul.

Românul fără Dumnezeu cu cel mai bun pat în dormitor tot nu va avea odihnă. Cu caloriferul dat la maxim în plină iarnă tot va zgribuli de frig. Pentru că cel mai mare ger e în inima ce nu a cunoscut încă căldura dragostei lui Dumnezeu.

Românul fără Dumnezeu îmbrăcat în cele mai bune haine se va simți tot gol. Cu cele mai bune parfumuri va mirosi tot a păcat. Minciuna, hoția și corupția nu se dă la o parte cu Hugo Boss.

Românul fără Dumnezeu chiar înconjurat de mulți prieteni se va simți tot singur. În salonurile de spital, în azile și în inimile mamelor care au abandonat copiii singurătatea strigă dar puțini aud glasul ei.

Dacă ceva poate schimba România e smerenia, rugăciunea și întoarcerea de la păcat spre sfințenie a românilor. Unii vor să trăim bine, alții să trăim mai bine, dar cu adevărat bine trăiesc doar cei care s-au întâlnit cu Binele suprem.

2 Cronici 7:14 – “dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.

E frumos tricolorul. Dar este un steag care poate duce orice națiune spre cea mai mare victorie. “Dumnezeu e steagul meu”, spunea Ioanid.

E frumos să fii patriot. Mulțumesc Domnului pentru țara în care m-am născut. Dar am pornit spre o țară mai frumoasă. Unde îngerii cântă, unde albul zăpezii nu e amestecat cu gri-ul duplicității. Unde nu se cântă spre slava oamenilor ci spre slava lui Dumnezeu. Unde nu mai sunt clinici pentru avort nici închisori.

Visez la o românie cu biserici pline și baruri goale. Cu părinți care să dea banii pe adidași noi la copii și nu pe Kent. Cu spitale fără plicuri, cu asistente fără buzunare la halate. Cu copii care să spună Tatăl Nostru când încep orele la școală. Cu Nan1 care să se vândă mai bine ca mâncarea pentru pisici. Cu familii care să înceapă ziua cu o cântare și să o încheie cu o rugăciune.

Am început revoluția cu “Tatăl nostru”. Și cu “Sfârșitul veacului trăim”. Că țoți românii au nevoie de Dumnezeu când le merge rău. Dar acum când ne merge bine cine mai are nevoie de El?

Deșteapă-te române. Somnul cel de moarte e somnul păcatului. Tiranii sunt demonii care te-au împins spre mocirlă. Acum ori niciodată, croiește-ți altă soartă. O soartă veșnică. Un destin în brațul Lui Dumnezeu. El e singurul care poate vindeca România…

Vremuri grele…

2 Timotei 3:1 – “Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. “

Greu nu e în prigoană ci în libertate. În prigoană ai de spus doar DA sau NU pe când în libertate poți spune: Mă mai gândesc, voi vedea, să vad dacă am timp, nu știu dacă îmi iese ceva de-aici.

Greu nu e în necaz ci atunci când totul îți merge bine. Lui Daniel nu i-a fost greu în groapa cu lei ci atunci când totul mergea ca pe roate și trebuia să găsească motive ca să mai țină ferestrele deschise spre Ierusalim.

honoring-god-in-hard-times100113Greu nu e cu frigiderul gol de mâncare ci cu inima goală de Dumnezeu. Inima rece, cântări fără lacrimi, predici cu râsete, laudă și închinare duminica și trăire în păcat lunea. Inima de piatră la nevoile altora, inimă de carne la nevoile personale. Inimi împărțite între scorul de la Champions League și ceasul de la biserică care nu mai ajunge la 12.

Greu nu ne era cu Nokia 3110 ci acum e greu cu iPhone7. Greu nu era când n-aveam minute gratis ci acum când avem 3000 și nu avem timp să ne sunăm pentru încurajare. Greu nu era cu bateria care ținea 3 zile ci acum când bateria ține câteva ore din cauza navigării pe tot felul de lucruri. Și scade și bateria sufletului când navighezi pe prostii sau stai toate ziua pe pozele celor ce au ceea ce tu nu ai dar îți dorești cu lăcomie.

Greu nu e când ai datorii la bancă ci acum când ai datorii la rugăciune. Pentru datoriile de la muncă muncim ore întregi pe zi, pentru cele sufletești renunțăm după câteva minute.

Greu nu e când ești în spital ci atunci când ești sănătos dar ești așa de ocupat încât n-ai timp să-l vizitezi pe cel care e în spital. Cineva îi reproșa unui păstor că nu are timp de Biblie. După câteva săptămâni l-a găsit păstorul în spital cu trei Biblii lângă el. Se îmbolnăvise trupește dar se însănătoșea grabnic spiritual.

Greu nu e când mergi doar tu singur cu Dumnezeu. Greu e atunci când ești aplaudat de toți dar nu de Dumnezeu. Sfinții nu au mulți prieteni dar ÎL au ca prieten pe Dumnezeu.

Greu nu e când îți vin facturi mari la utilități. Greu le va fi oamenilor neîmpăcați cu Dumnezeu când le va veni factura mare pentru păcate. Pentru cei care se pocăiesc, factura a fost plătită de Isus la Calvar și ni s-a emis doar chitanța învierii care să dovedească că plata a intrat în contul lui Dumnezeu pentru cei care o acceptă ca să fie plătită de Fiul Său.

Greu nu e în cuptor. Greu e în valea Dura.

Greu nu e în temniță. Greu e în libertate când soția lui Potifar îți dă târcoale.

Greu nu e când ești vândut de frați. Greu e când ești sus și poți să te răzbuni pe frații care te-au vândut dar în schimbi prefer să plângi pe umărul lor și să te dai cu parfum de iertare.

Greu nu i-a fost lui Samson să se lupte cu leul. Greu i-a fost să lupte cu eul din el. Greu nu i-a fost când nu avea apă și era setos pentru că avusese biruințe mari. Greu i-a fost pe genunchii Dalilei când printre declarațiile de iubire nu auzea zgomotul foarfecei care-l tundea de putere.

Mă rog ca Dumnezeu să ne deschidă ochii ca să vedem greul prin ochii Săi. Iar atunci vom realiza ce ușor ne va fi sufletul descărcat de greutățile vremelnice și încărcat de frumusețea umblării cu Dumnezeu… în vremuri grele.

De ce-l vor oamenii pe Baraba?

Pentru ca mincinosii se simt bine langa hoti. Iar cei ce jefuiesc cu mintea se simt bine langa cei ce jefuiesc cu mainile.

Pentru ca orice pacatos prefera compania altui pacatos. Iar cel ce-l prefera pe Baraba nu-i cu nimic mai sfant decat Baraba.

GiveUsBarabbasDe ce-l aleg oamenii inca pe Baraba? Pentru ca important de Paste nu e sa ajungi la biserica ci sa nu ajungi la spital (asa se salutau doi mai deunazi). Adica atentie la tensiune si la glicemie. Pentru ca glumele si alcoolul merg tare bine in compania lui Baraba.

Au tinut romanii post si tin. Covrigi de post si shaworma de post. Si pacate de post. Din pacate…

De ce Baraba? Pentru ca Isus provoaca disconfort. Biserica care propovaduieste iertarea si sfintenia nu se “vinde” atat de bine celor cu inima rece precum se vand congelatoarele la discount de Paste.

Isus a murit pentru toti cei care-l aleg pe Baraba. Sa nu mai avem sarbatori doar la Pasti si la Craciun (si nici alea fericite) ci o sarbatoare continua. Cei de la morga nu pot sarbatori viata ci doar copiii din matern.

De ce totusi Isus? Ca sa moara de ziua inverii tristetea, dezamagirea si necredinta (Luca 24) si sa inviem la o altfel de viata. Baraba liber iti va jefui maine casa, Isus pe cruce iti face casa in cer.

Baraba liber iti va promova avortul, drogurile si curvia si te va afunda in noroiul pacatului tot mai mult. Isus pe cruce a tintuit pacatele tale si te cheama sa mori fata de ele si sa invii la o viata curata.

Sarbatorile celui cu inima multumita tin toata viata. Ale celui care nu are decat masa plina si inima goala nu tin nici 3 zile.

Daca esti trist pentru ca avem impozite mari si alocatii mici ai dreptate. Insa nu sa platesti impozit o viata e tragedie ci sa platesti facturi la pacat o vesnicie e cea mai mare tragedie!

Daca esti dezamagit de prieteni, socri sau parinti e greu. Dar a inviat Cineva care nu te va dezamagi niciodata ! L-ai intalnit?

Soldatii si-au pus ochelarii lacomiei de bani pe ochi si cu al 13-lea salar si-au umplut masa de Paste. Mielul de pe masa avea mai mare valoare pentru ei decat Mielul de la cruce. Au refuzat sa creada ca sa aiba un plus pe card. Tie ce iti impiedica credinta?

Baraba si cei care l-ati ales sa nu uitati. Cand veti cobora de pe tribuna de judecata nu va grabiti sa alergati din nou spre goana nebuna de fiecare zi. Aruncati o privire la Cel care sangereaza, care e batut si totusi are in ochi albastru de cer. Voi nu l-ati ales pe El dar El v-a ales pe voi.

Drumul spre Calvar e pavat cu iubire. Cu sange, cu lacrimi si cu speranta. Pentru mine si pentru tine.

Nu va speriati de intunericul de trei ore. Rasare un alt Soare la orizont.

Sa nu credeti ca piatra de la mormant nu poate fi data la o parte. Sa ne ingrijoram de piatra din dreptul inimii noastre. Tine de mine sa o misc ca Hristosul Cel viu sa intre in ea.

Hristos a inviat!

Flori pentru mame…

flowersMamele merita flori. Nu doar de 8 Martie ci in fiecare zi. Nu doar ghiocei, trandafiri sau lalele ci flori care tin tot anul.

Un buchet deosebit din partea copiilor are in centru trandafirul numit ASCULTARE: respectarea cuvantului mamei, a poruncilor ei bazate pe Cuvantul Scripturii si a sfaturilor ei date cu toata binetea catre cei mai dragi din casa.

O alta floare cu un miros placut este INCURAJAREA. Cuvinte de ridicare, gesturi de imbarbatare atat din partea sotului cat si din partea micutilor.

Proverbele 31:31 “Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii. “

Nu ar putea lipsi din buchet nici floarea numita IUBIRE. Nu uitati ca tot ce face mama face din suflet. Ceaiul facut de ea are gust din cauza iubirii nu doar din cauza zaharului. Laptele pentru copilasi e dulce din cauza iubirii nu doar din cauza pachetului de Nesquick. Mancarea buna, hainele curate, camasi calcate care stau frumos pe umeras din cauza dragostei pe care ea o raspandeste. Intoarceti-i dragostea prin iubire zilnica si o veti vedea fericita.

Ar fi deosebit sa punem si cateva flori mai mici numite ATENTII. Cadouri mici cum ar fi un sms,  un telefon dat de la departare, daca esti plecat la distanta, o vedere, o felicitare, un cadou, cand nimeni nu face cadouri… Gesturi mici, efecte mari.

Cele mai frumoase flori le vor primi mamele din partea lui Dumnezeu. Pentru durerile nasterii, pentru lacrimile in rugaciune, pentru zilele de post, pentru miile de sandwhic-uri facute, pentru sutele de masini de rufe intinse la uscat. Cineva numara pasii unei mame prin casa, Cineva cantareste dorinta ei ca totul sa fie bine, Cineva noteaza fiecare bataie a inimii cu emotie pentru nota copilului de la scoala. Numai Dumnezeu stie cate mame au mancat “grapefruit” ca noi, copiii, sa mancam “portocale”…

Mare va fi ziua cand mamele eroine vor ajunge ACASA, iar gradina cu parfum ceresc le va intampina cu vii culori iar in mijlocul ei va fi Cel care stie cel mai bine sa ofere buchete de flori a caror miros va tine vesnic…

Partea de avere…

man_leaving_bagSuntem foarte pretentiosi in viata cand e vorba de partea noastra. Cerem lucrurile pe care nu le meritam ca si cum ni s-ar cuveni. Avem pretentia la sanatate, la timp, la viata.

Luca 15:12 “Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.’ Şi tatăl le-a împărţit averea. “

Dupa ce le-am primit astea ne facem bagajele si suntem atenti sa strangem totul ca sa nu lasam nimic pentru Tatal. Nici un minut pentru Dumnezeu pe zi, nicio vorba pentru cei in dureri, niciun zambet pentru cei in suferinta, nici un efort pentru cel cazut.

Luca 15:13 “Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată. “

In viata strangem cel mai mult lucrurile pe care le pierdem cel mai usor. Strangem combustibil pentru foc. Investim in cortul pamantesc ca si cum am trai o vesnicie in el. Investim in caramizi si bca-uri ca si cum ne-ar iesi analizele perfecte si la 100 de ani.

In viata mergem pe drumurile care sa ne departeze de Dumnezeu si sa ne apropie de prietenii care stiu sa ne ajute in risipirea averii.

In viata risipim lucrurile pe care le pretuim cel mai putin. Pretuim sanatatea dupa ce o pierdem. Pretuim timpul cand doctorul ne spune ca mai avem 2 saptamani de trait. Risipa nu inseamna altceva decat sa iei ce Dumnezeu ti-a dat in dar si sa pui in slujba diavolului si a placerilor tale pacatoase.

Unii se trezesc dupa ce au cheltuit totul. Toata sanatatea, toata viata, toata puterea. Cand incepi sa duci lipsa de un ficat care functioneaza normal, de o inima care bate regulat sau de ani din viata pe care simti ca-i pierzi, incepi sa te trezesti.

Nu astepta pana cand cheltuiesti totul. Nu astepta pana cand cineva va trebui sa sune dupa un SMURD. Nu astepta pana cand pe analize scrie insuficienta arteriala sau renala.

Trezeste-te AZI.

Vino-ti in fire.

Cea mai mare avere a Tatalui inca nu e cheltuita si se numeste mila. Dumnezeu fara tine e tot la fel de bogat dar tu fara Dumnezeu cauti prin containerele lumii dupa roscove.

Cel mai frumos drum de strabatut in viata inca te asteapta. Cand te vei intoarce cu spatele spre pacat vei observa aproape de tine fata Tatalui ce sta cu bratele deschise la capatul drumului numit pocainta si te asteapta…

Vino acasa! La Dumnezeu nu-I pare rau de darurile facute ci de fiul care nu se pocaieste…

Clipele petrecute in pacat devin ceasuri de agonie. Clipele petrecute in bratele Tatalui Ceresc devin clipe de vesnicie.

“Sărut-mâna sora Leana”

old_1777338cÎn seara zilei de 19 ianuarie am avut harul să slujesc într-o adunare cu 10 membri unde surprinzător erau 20 de prieteni prezenți. Sora Leana, pe un ger cumplit, la aproximativ 70 de ani a bătut din poartă în poartă la cele 80 de case din sat cu bastonul ei învechit ca să-i invite pe săteni la adunare.

———————
Sărut-mâna sora Leana. Dumitale ai înțeles mai bine decât tinerii ce pierd ore întregi pe zi pe telefoane că slujirea ține de pasiunea din inimă nu de vârstă. Că a cânta despre iubirea Lui Isus e una și a dovedi că-L iubești pe Isus e cu totul altceva.

 Sărut-mâna sora Leana. Când vei pleca dumitale de aici, mi-e frica că vor fi 9 oameni în adunare si nici un prieten care să mai asculte Evanghelia. Ne-ai învățat că nu câtă Biblie știi contează în viață ci câtă pui în practică. 

 Sărut-mâna sora Leana. Când mă voi plânge că e frig îmi voi aminti de dumitale. Ai biruit frigul de afară ca să aduci căldura în adunările ce încep să se răcească pe zi ce trece. Ai vorbit puțin cu gura și mult cu fapta.

 Domnul să te binecuvinteze sora Leana. Data viitoare nu o să-ți mai predic, că nu am ce. Mai degrabă o să-mi iau carnețelul inimii și o să te însoțesc prin zăpadă din poartă în poartă. Nu o să-mi notez idei de predică ci idei de practică.

 Mulțumesc sora Leana. Mulțumesc în numele șomerilor din adunări care știu cine vine la evanghelizare, cine a predicat cel mai bine și cine s-a încurcat la citirea pasajelor biblice. Mulțumesc în numele celor care nu au mai adus niciun vecin la biserică că de-abia au venit ei. Mulțumesc în numele celor care au avut spatele drept că nu au cărat poveri ca dumitale, ochii fără lacrimi că n-au plâns pentru mântuirea nimănui și poșeta fără Biblie că au altceva mai de preț.

 Mulțumesc sora Leana.

Bătăile toiagului dumitale în poarta vecinilor din sat nu sunt altceva decât bătăile Domnului pe care-l slujești la inimile noastre.

 Iartă-mă ca am predicat despre orfanii care spun Tatăl nostru”. Nu m-am referit la dumitale ci la vecinii ce i-ai adus cu multă dragoste la adunare.

Printre copiii de frunte ai cerului vei fi dumitale.

Iar eu undeva printre cei din urmă.

 Cu prețuire și cu lacrimi,

Cristi Boariu.