• Biblioteca
  • Maxime
  • Predici
  • Preferințe
  • Publicații
  • Despre mine…

Gânduri pentru viața de aici…

~ și de dincolo…

Gânduri pentru viața de aici…

Category Archives: Personale…

– poezii nascute dintr-o inima visatoare –

Profilul de Facebook…

05 Sunday Jan 2014

Posted by cristianboariu in Eseuri, Pentru suflet..., Personale...

≈ 7 Comments

facebookÎn ultimele zile, descopăr cu îngrijorare că tot mai mulți tineri din diverse adunări din țară au un anumit „profil” la adunare și cu totul alt “profil” pe Facebook.  

Dragilor, ce dorim să expunem? Trupul nostru sau caracterul? Exteriorul care trece sau interiorul care rămâne veșnic? Ținuta deocheată sau o inimă smerită care arată în exterior simplitatea și sfiala?

Cu dragoste am un mesaj pentru voi: Dacă cu ținuta cu care pozați pe facebook v-ar fi rușine să apăreți în adunare între frați și surori la închinare, atunci pocăința voastră e sub un mare semn de întrebare!

Dragilor, binecuvantarea în viață, ține foarte mult de ce vrem să arătăm. Și trăim într-o lume care se bazează pe CE AI pe când Isus pune accent pe CE EȘTI. Și cam ce arăți, aceea ești.

Profilul de facebook minte întrucât arată fetele lângă oglinda în fiecare poză dar trebuie să știți fetelor că baieții cuminți preferă poze cu voi la spălat de vase sau la călcat de haine (sau hărnicia nu-i mai la modă, nu?)

Profilul de facebook minte întrucât arată băieții lângă bmw, cu ochelari de soare și gelați pe cap dar trebuie să știți băieți dragi că fetele serioase preferă un preot (vezi nota subsol) în casă și nu astfel de „tip”.

Profilul de facebook minte întrucât arată ieșirea la Mall cu prietenii dar trebuie să știți dragi tineri că în viață contează mai mult „ieșirea” la rugaciune cu adunarea.

Profilul de facebook minte întrucât arată mereu poze din concedii și vacanțe dar trebuie să știți dragilor că viața lângă Dumnezeu rareori e concediu și vacanță nu luam decat în veșnicie, dacă L-am slujit pe El cu toată inima.

Profilul de facebook minte întrucât arată mereu like-uri și comment-uri siropoase, dar în viața de credință aprecierile sunt rare și comment-urile rareori te ridică în slăvi.

Profilul de facebook însă mai spune și adevărul. Observi ce muzică ascultă tinerii în timpul liber, te uimești de câte filme au timp să vadă, rămâi marcat de ce prieteni au și te întrebi oare ce va fi cu generația de mâine.

Vă sugerez dacă folosiți facebook să-l faceți cu un singur scop: răspândiți Cuvântul și marturia unei vieți lângă Dumnezeu într-o lume stricată. Dacă nu puteți face asta, închideți-vă contul. Veți fi mai liniștiți și fără riscuri de a alege greșit.

Si nu uitati, camera video a lui Dumnezeu din Psalmul 139, verifica si profilele de Facebook.

Psalmii 139:1 “Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,”

Psalmii 139:2 “ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.”

….

Psalmii 139:23 “Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!”

Psalmii 139:24 “Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!”

Ps: Sugerez cititorilor să dea “Share” (“Distribuie”) întrucât printre prietenii dvs s-ar putea sa aveți câțiva la care acest mesaj să le schimbe profilul de facebook… și cel din viața de zi cu zi.

Nota: “Preot” în termenii biblici poate fi folosit în familie cu sensul de tată credincios, părinte responsabil care își îndrumă familia spre Dumnezeu.

1 Petru 2:9 “Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;”

Binecuvântări ce vi le doresc în 2014

27 Friday Dec 2013

Posted by cristianboariu in Eseuri, Personale...

≈ 1 Comment

2014_1Vă doresc binecuvântarea simplității. Într-o lume a luxului, a necumpătării, să fiți oameni simpli, mulțumiți cu puțin aici jos dar nu cu puțin dincolo.

Va doresc binecuvântarea căii înguste. Nu are asfalt de calitate superioară ca și autostrada spre iad, mai coboară prin văi și urcă pe munți, dar are niște urme pe care putem păși sigur, că-s lăsate de Mantuitorul nostru.

Vă doresc binecuvântarea ochilor înlăcrimați. Într-o lume a râsului, voi să plângeți de dor după Mirele ce a promis că se va ocupa să șteargă fiecare lacrimă. Doar dorul după El, ne mai poate ține încă un an în luptă.

Vă doresc binecuvântarea biruinței asupra păcatului. Dacă în 2013 ai pierdut vreo luptă, în 2014 poți să dovedești că n-ai pierdut războiul. Doar cei ce biruiesc păcatul, își pot șterge sudoarea cu bucurie.

Vă doresc binecuvântarea familiei întregite. Dacă aveți pe cineva plecat de acasă, stați pe genunchi dar și la poartă, și priviți cu speranță în zare. Când va cheltui tot, se va întoarce… și atunci nu va fi o sărbătoare mai mare ca aceea când veți sta cu toți la masă și veți înțelege că “cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de bucurie…”

Vă doresc binecuvântarea părtășiei frățești. În 2014 să nu mai lăsați loc liber lângă cel de lânga voi din adunare. Că aici pe pământ nu avem pe nimeni mai drag decât frații noștri cu care azi plângem dar mâine vom cânta în corul din cer. Și repetițiile încep de aici.

Vă doresc binecuvântarea iubirii care nu mai face calcule. În noul an să nu mai contabilizam ce facem pentru Isus pentru că nici El nu ne-a dat iubirea cu gramul. Dragostea dintâi e dragostea care nu folosește pixul și hârtia, ci e cu mâinile pe plug și cu picioarele în alergare pentru Evanghelie.

Cam atât vă doresc. Dacă le aveți acestea, veți vedea că nimic nu vă lipsește.

La revedere în noul an.

Cristi și Crina Boariu

Grace și Elisa

În dragostea dintâi…

10 Tuesday Dec 2013

Posted by cristianboariu in Eseuri, Pentru suflet..., Personale...

≈ 1 Comment

101În dragostea dintâi, rugăciunea nu e conometrată și nici privită ca o normă ce trebuie făcută în fiecare zi.

În dragostea dintâi, cânți tu mai mult ca Winamp-ul și o faci din toată inima, având în spate o viață de neprihănire, ca să-ți stea bine cântarea.

În dragostea dintâi nu faci contabilitate la ce și cât ai lucrat pentru Domnul, că oricât ai face nu ajungi la prețul plătit de Mirele tău pe Calvar.

În dragostea dintâi nu-l trimiți pe Domnul în vizite la spitale, la orfelinate și la azile, ci mergi tu.

În dragostea dintâi, întâlnirea cu Domnul de la adunare nu e o plictiseala ci o bucurie.  Și o bucurie care nu se termină la 12 fix duminica dimineața ci continuă toata săptămâna.

În dragostea dintâi, nu te bucuri mai mult de un mobil sau laptop nou decat de o seară de rugaciune.

În dragostea dintâi nu te bucuri când adunarea e în renovare că avem și noi concediu. Nu, dragostea nu își ia vacanță de la a-L adora pe Dumnezeu zi de zi.

În dragostea dintâi, nu pui preț pe ceea ce ai ci pe ceea ce ești, intrucât dragostea este…

În dragostea dintâi nu te aprinzi repede, nu te bucuri de necazul celui de lângă tine și nu te ocupi cu vești rele ci cu adevărul.

În dragostea dintâi poți privi pe oricare din adunare în ochi și cu o inimă curată să-i dorești mai multă binecuvântare decât ai tu.

Mai ești în dragostea dintâi sau ai părăsit-o?

Când nu mai ești în ea, orice ai face să o înlocuiești, va suna a gol. Și tare a gol sună când spui “Pace” către un frate după ce te-ai certat cu soția. Sau când vorbești mult și n-ai nimic de spus. Sau când întinzi mâna la colectă cu pumnu strâns și pui doar 1 leu. Sau când …

În dragostea dintâi vrea Mirele să ne găsească când vine după noi să ne ducă la nunta din cer.

Dacă ai părăsit-o, pornește de azi în cea mai prețioasă căutare. Și după ce o vei găsi, nu o mai da pe nimic trecător.

Pentru că e veșnică…

Noi suntem oameni de treabă…

27 Friday Sep 2013

Posted by cristianboariu in Pentru suflet..., Personale...

≈ 1 Comment

joseph's brothers sell him as slaveSuntem frații lui Iosif. Suntem oameni de treabă și totusi vorbim urât. Mai o glumă, mai un banc, că versete din Biblie nu prea știm.

Suntem oameni de treabă. Totuși nu iubim și nu putem spune vreo vorbă prietenească. Noi ne iubim pe noi. Nu-i suportăm pe cei care visează mai mult si mai frumos ca noi.

Noi suntem oameni de treaba. Stim sa ucidem dacă trebuie, și să mușamalizăm totul. Știm să ne prefacem, sa ne mangaiem tatăl care ne crede minciunile atât de ușor.

Noi suntem oameni de treabă. Săpăm gropi gratis pentru frații nostri care ne iubesc. Îi vindem dacă trebuie pe ceva ieftin.

Noi, oamenii de treabă, nu-i suportam pe cei care preferă inchisoarea decât să păcătuiască. Noi trăim clipa. La maxim. Nu ne interesează prețul.

Noi, oamenii de treabă, avem anturajul nostru și nu am vrea să ni-l strice vreun “sfânt”. Noi nu vrem să fim cercetați de fratele nostru ci doar aplaudați.

Noi, oamenii de treabă ne încheiem serile cu prietenii la un film, nu pe genunchi ca și ăsta din groapă. Cu revistele de modă în mână, nu cu Bibla.

Noi, oamenii de treabă, avem modele. Dar nu pe tatăl nostru sau păstorul din adunare. Nu! Noi avem modelele noastre. Ne îmbrăcăm ca ei și vrem să nu fim judecați pentru asta!

Noi oamenii de treabă habar n-avem că ne stau în față vremuri grele de foamete, deși acuma, pe marginea gropii fratelui nostru, mâncăm bine.

Noi, oamenii de treabă, nu știm că într-o zi, fratele nostru din groapă ne va scăpa viața. Și ne-o va și schimba prin exemplul lui.
Și atunci vor păli modelele noastre, iar model ne va fi fratele pe care l-am vândut. Ne va pieri pofta de mancare și ne va apuca plânsul. Plânsul acela al oamenilor de treabă care cunosc iubirea deși meritau ura. Care primesc mâncare în loc de nuiele. Care sunt întâmpinați cu cuvinte prietenoase. Și cu brațele deschise.

Noi, nu vom mai fi în curând oameni de treabă.
Noi vom fi oameni ai lui Dumnezeu.
Pe curând!

27.09.2013, inspirat din Genesa 42:11.

Nu aștepta!

07 Saturday Sep 2013

Posted by cristianboariu in Pentru suflet..., Personale...

≈ 1 Comment

WaitingManNu aștepta Crăciunul ca să vizitezi un azil de bătrâni sau un orfelinat. Gustul portocalelor e mai dulce când nu sunt doar sărbători și tradiții ci vizite neașteptate. Și lacrimi pe fețele celor suprinși de aceste vizite.

Nu aștepta să fii milionar ca să ajuți pe săracii de lângă tine. Isus nu se uită la cât dai ci la cât îți rămâne după ce dai. Bogații au dat mult pentru că aveau acasă mai mult. Văduva a dat tot și nu a rămas cu nimic aici jos. Și asta a contat.

Nu aștepta necazul ca să te pleci pe genunchi. Nici perfuzii ca să ridici mâini spre cer. Umblarea cu Isus și când iți merge bine e o raritate. Că la rau, și ateul strigă spre cer.

Nu aștepta cerul trăind pentru pământ. Bogatul din pildă a sperat la rai uitându-se toată viața la costumul și pantofii lui și nebăgând-ul în seamă pe Lazăr. Lazăr n-a avut pentru ce să trăiască aici jos, prin urmare i-a rămas doar cerul. Și când îți rămâne doar cerul, n-ai cum să nu ajungi acolo.

Nu aștepta răpirea cu gândul la casa gata. Și la o mașină mai bună. Sau cu gândul la pensie. Trăiește în fiecare zi ca și cum răpirea ar putea fi “Azi!”.

Nu aștepta moartea. Pocăiții nu mor decât o singură dată: față de păcat. Și apoi trăiesc cu Cel care a trăit pentru ei o viață întreagă.

Nu astepta ultima zi din viata ca să faci o schimbare radicală. Ultima zi poate fi azi. Începe acum.

Nu aștepta!

Un nou început…

02 Tuesday Jul 2013

Posted by cristianboariu in Eseuri, Pentru suflet..., Personale...

≈ 6 Comments

man-prayingM-am născut în Arad. O parte din copilărie am petrecut-o la bunicii din judetul Bihor. La facultate am fost în Timișoara iar de câteva zile, împreuna cu familia, ne-am mutat in județul Hunedoara, comuna Vețel.

Ca tânăr evanghelist am înțeles chemarea lui Dumnezeu pentru această zonă. Au fost ani de pregătire în care Dumnezeu m-a făcut să înțeleg planul Lui pentru a lua această decizie. Am crescut până la 14 ani în biserica Micalaca din Arad și mulțumesc pe această cale fratelui Cristescu care ne-a învățaț orchestra, fratelui Coșarbă (trecut în veșnicie) care a venit la fiecare repetiție de fanfară “doar” ca sa ne deschidă ușa la biserică și sa facă focul. Multumesc lui Feri si Monica Szabo, lui Dani Peter și celorlalți învățători pentru versetele de aur de la grupa duminicală și pentru “grupul de misiune”.

De la 14 ani, în urma botezului cu Duhul Sfânt, am petrecut adolescența și anii tinereții în Bis. Betel din Arad. Mulțumesc lui Adi Mura pentru lacrimile care nu și le-a șters grăbit de pe față când asculta predici iar eu ca fanfarist îl urmăream, lacrimi care m-au făcut să înțeleg puterea Cuvântului. Mulțumesc lui Emil Ardelean pentru continuarea formării noastre în orchestră.

Mulțumesc fraților pastori Iosif Anca și Micurescu Eugen, care printr-un exemplu personal aparte, m-au făcut să îndrăgesc slujirea și să-mi doresc să trăiesc o viață sfântă. Nu mă consider un Elisei dar îmi pare rău cu nu am turnat mai multă apă pe mâinile lor. Mulțumesc lui Mihai Ardelean căre m-a luat cu el în misiune și am putut practica răspândirea Cuvântului.

Mulțumesc colegilor de la resursecrestine.ro pentru cei 5 ani binecuvântați în care am lucrat împreună la răspândirea Cuvântului. Dedicarea voastră m-a marcat și am învățat că sunt mai valoroase nopțile lucrând pentru Dumnezeu decât jocurile pe calculator.

Mulțumesc părinților care m-au încurajat de mic și m-au format pentru Cer. E mare har să știu că cineva ridică mâini spre Cer în fiecare seară pentru mine.

Mulțumesc fraților și surorilor de corp cu care am petrecut copilăria. Împreună cu ei, serile au fost mai frumoase și cântările de la altarele familiale au fost “pe voci”, cântate din inimi sincere.

Mulțumesc soției care a acceptat voia Domnului pentru viața noastră. Nu știu dacă în ziua cand a spus “Da” s- a gândit la prețul pe care-l plătim pentru a răspunde chemării Lui Dumnezeu.

Mulțumesc Domnului pentru cântarea “Sunt aici”. Când le-am spus altora ca acea cântare poate fi o realitate, că o voce s-ar putea să ne întrebe cu adevărat: “Mai ești aici? Că vreau să te trimit!”, nu credeam că și cu mine se va întâmpla asta dar slava Lui, am spus “Da”.

Va fi un nou început în biserica Muntele Sionului din Deva. Nu va fi ușor, dar știu că ultima cântare dinaintea plecării noastre spunea:

“Cuvântul „Cu voi sunt, deci nu vă temeți”,

Luminează calea acestei vieți,

El prin nori ca raza, ne străbate-așa,

Mă bucură graiul: “În veci nu te voi lăsă”.

E un nou început iar noi suntem atât de fragezi pentru Glasul care cheamă și trimite.

Rugați-vă pentru noi. Iar dacă treceți prin Deva, vă așteptăm cu drag la părtășie.

Cristi, Crina, Grace și Elisa.

Salvat la 12 fără un minut

02 Thursday May 2013

Posted by cristianboariu in Pentru suflet..., Personale..., Poezii

≈ 1 Comment

Tags

crucificare, paste, poezii

Era o zi frumoasă, cu tot cerul senin,
Doream să grăbesc pasul către Ierusalim,
Gândeam că şi-azi veni-voi, cu ceea ce-am furat,
Cu aurul din traistă, puteam s-ajung bogat…

Nu îmi păsa că-n urmă lăsasem multe lacrimi,
Ba chiar atâţia oameni, loviţi de-a mele patimi,
Ah, câte mai făcusem, şi le ştiam doar eu
Nu îmi păsa de nimeni, nici chiar de Dumnezeu…

Încă o milă, două, iar dincol de finici
Iuda, al meu tovarăş,  unul din ucenici,
M-aşteaptă să îmi spună, cum a întocmit planul,
Vânzării unui om, numit Galileanul…
————————————————-
Trecu o săptămână, de la acea-ntâlnire,
Cu Iuda, trădătorul, şi-a lui planuri haine,
Și-azi, oh, nu pot crede, ce ochii mi-au privit,
Eu, Titus, eu , tâlharul, legat.. . şi… osândit?

Da, aşa mi-au spus soldaţii, “Cu alţi doi condamnaţi,
Îţi vei sfârşi viaţa… toţi trei crucificaţi”,
Sentinţa a fost dată, toţi trei vom duce crucea,
Urcând dealul Golgotei, vom împlini porunca.

Da, şi-am pornit, cu crucea, pe umărul meu drept,
E grea, iar lemnul tare apasă greu pe piept,
Dar ce e cu Acesta, de poartă-aşa o cruce,
De-abia a ridicat-o,  o va putea El duce… ?

Ia să Îl văd mai bine, de ce-i aşa lovit,
Scuipat şi plin de sânge, întruna e hulit,
O, dar de ce privirea, ‘Şi întoarce aşa de blând,
Peste ostaşii care-L lovesc mereu, urlând…

Oh… dar oare cine-i, unde L-am mai văzut,
Privindu-L mai de-aproape îmi pare cunoscut,
Ah, da, e-Acela care de Iuda a fost trădat,
Galileanul, dar oare de ce L-au condamnat?

Ce vină grea găsiră, în El, Samariteanul,
De ce al Lui vechi tovarăş, el, Iscarioteanul,
L-a dat fără de milă pe mâna lor, sărmanul,
O, Iuda, nu văzut-ai în El pe-acel ce-i harul?

Şi-urcarăm greu-nainte, pe Via Dolorosa,
Dar nu puteam privirea să nu o ţin întoarsă,
Spre El, care, cu greu, urca încet, de parcă,
Pe spatele-I ar duce povara lumii toată…

O, iată, că se-apleacă, o, e-n genunchi sub cruce,
Povara de păcate şi crucea de-abia duce,
Aş vrea să strig, să vină, un ajutor să-I dea,
Cineva din mulţime, dar nu e nimenea…

“Cum aş putea, Străine, să-Ţi ofer ajutor,
Să Te feresc de-ostaşii, care doar moartea-Ţi vor
Măcar un strop de apă, pe buzele-Ţi uscate,
Măcar o dată-n viaţă, de mine fie-udate…”

Dar, iată, că pe-un tânăr, un om de prin Cirena,
Îl pun să ducă crucea  lui Isus, dar aievea,
Îl văd fără de cruce, dar tot păşind cu greu,
Povara lumii duce-acest Fiu de Dumnezeu…

Și  iată  că ajuns-am pe dealul Căpăţânii,
Şi-ostaşii-ndat pe cruce ne pironesc, hainii,
Dar mie nu îmi pasă, eu ştiu, sunt condamnat,
dar acest Om e oare pe drept crucificat?

Şi-mi amintesc că-ntruna  plângea şi se ruga
Pentru-acei de sub cruce, pentru care murea,
Şi-mi amintesc aievea, c-am auzit deodat’
“O, Tată, iartă-i Tată, căci ei nu ştiu ce fac!!!”

Dar n-oi uita vreodată, orice s-ar întâmpla,
Cum eu am spus cu lacrimi, “Nu merită osânda,
Noi doi tâlhari, la moarte, crucificaţi pe drept,
Dar el… Galileanul, Isus din Nazaret?

Ucis-a el vreodată, a jefuit cândva,
Ori mai degrab’ cu milă, el mâna-Și-ntindea,
Peste bolnavii care un ajutor cereau,
Pe toți aceştia-ndată, pe loc îi vindeca.”

Şi-acum momentul vecinic, rămas-a-ntipărit,
Când el cu greu, în şoaptă, către min’ a grăit,
“Oh, Titus, niciun merit să ştii că tu nu ai,
Dar azi, prin a Mea jertfă, vei fi cu Mine-n rai!!!”

Şi mă privii Străinul, dar pentru mine-acum,
Acel om de pe cruce, era un tată bun,
Simţii o pace-adâncă, ce mă cuprinse-ndat’,
Şi-nţelesei că moare pentru al meu păcat…

Se stinse Galileanul  şi Îl privii plângând,
Simţind în piept iubirea de tată sângerând,
Era o jertfă sfântă, din dragoste chemată,
Şi-n ea-am primit iertare, fără de nicio plată….

Şi-atunci plânsei amarnic, înţelegând că El
Murea ca-ntreaga lume să vadă-n El un miel,
Pentru a lor păcate, a mele  și-ale tale,
Şi toţi să avem parte de-o vecinică iertare…

Scrisă în 6 Aprilie 2004.

Samson – un tanar care a cazut bacalaureatul la toate materiile

13 Wednesday Feb 2013

Posted by cristianboariu in Pentru suflet..., Personale..., Predici

≈ 1 Comment

Predicată în 13.02.2013 în Biserica Penticostală din Arad, Micalaca la întâlnire de tineret.

http://78.46.49.44/resurse-audio/predici/cristi_boariu/diverse/Samson_-_un_tanar_care_a_cazut_bacalaureatul_la_toate_materiile-(www.resursecrestine.ro).mp3

Istoria și noi…

01 Tuesday Jan 2013

Posted by cristianboariu in Ganduri, Pentru suflet..., Personale...

≈ Leave a comment

clockIstoria nu a cunoscut nici un rege care sa se nască într-o iesle în afară de Regele Isus.

Istoria nu a cunoscut nici un împărat care să poarte pe cap coroana de spini, în afara de Impăratul Isus.

Istoria nu a cunoscut nici un condamnat care să ceară iertarea celor ce-l răstignesc, în afară de “Condamnatul” Isus.

Istoria nu a cunoscut nici un muritor care să biruiască moartea, în afară de Cel ce e viu in veci de veci.

Istoria nu a cunoscut nici un mire care să coboare din slavă pentru a-și invita mireasa la o nuntă ce nu va avea loc pe pământ, în afara de Mirele Isus.

Unii au un trecut, alții un prezent, dar numai cei ce trăiesc cu Dumnezeu, au un viitor.

Vă doresc tuturor un viitor strălucit.

Să trăiți veșnic.

Cum L-am primit pe Isus și ce ne-a adus El?

22 Saturday Dec 2012

Posted by cristianboariu in Pentru suflet..., Personale...

≈ 2 Comments

hangiulL-am primit pe Isus cu o ușă închisă. Refuzul hangiului nu-i nimic altceva decât refuzul  pământenilor. Aveam noi treburile noastre. Aveam chefurile noastre de dincolo de ușă pe care nu am fi dorit ca El să ni le strice. Aveam ascunzișurile noastre, patimile și orice altceva ce se putea face în spatele unei uși închise.

Apoi l-am primit pe Isus cu miros de grajd. Păcatul întotdeauna miroase greu, deși mulți încearcă să ascundă acel miros în spatele câtorva jeturi de parfum de marcă. Cu mizerie si miros de păcat L-am întâmpinat iar El a acceptat fară refuz și asta l-a dus pe cruce.

L-am mai primit pe Isus cu săbiile ascuțite. Irodul de altădata n-avea nevoie de concurență la fel cum cei de azi sunt gata de harță, nemulțumiți, puși mereu pe ceartă. Nici o tară nu și-ar întâmpina Salvatorul în acest fel, dar noi, pâmântenii ne-am mândrit cu asta. Au murit copii atunci și mor și astăzi.

Ce ne-a adus El? Nici un pământean nu ți-ar mai da ceva dacă îi închizi ușa în față, dar El, un “nepământean”, ne-a adus o ușă deschisă spre mântuire. Ne-a spus că e gata să stea, sa bată la ușile închise, pentru ca să ne facă să înțelegem că nu prăjiturile si sucul dau rost unei cine, ci prezența Lui!.

Noi l-am primit cu miros de grajd iar El ne-a adus miros de cer. Ne-a spus că de-L vom urma, ne va duce acolo unde păcatul nu mai există. Unde totul e curat. Unde miroase a sfințenie.

Iar în loc de săbii ne-a adus pace. De fapt, pe certificatul Lui de naștere, scrie și Domn al Păcii. Că poți avea orice de pe lumea asta, dacă n-ai pace, e în zadar. Și văd azi familii care se trezesc cu pace și adorm cu pace, pentru ca El le e Tată.

Nu uitați că îL cheamă și Emanuel. Împărații nu umblă cu noi, primarii nu au timp de cei de sub ei, dar El, Dumnezeu, s-a făcut copil, și a trăit printre noi. Vă doresc să umblați cu El mereu. Nu pentru un decembrie cu lumini artificiale, ci pentru un an întreg, cu lumina Lui.

Și dacă nu l-ați primit încă, treceți pe la iesle. Dar nu vă opriți acolo, ci urmați-l, că va trece pe străzile voastre, va fi printre săracii dintre voi și cei nebăgați în seamă.  Veți afla apoi că a urcat într-o zi Calvarul și a cerut apă de pe cruce. Dar a și înviat.

Și nu peste multă vreme va veni. Și atunci, cu adevărat, vom avea sărbători fericite.

← Older posts

Miros De Cer

Schite de predici

Ganduri zilnice

Ganduri zilnice

Publicații

Traind pe pamant mai aproape de cer - coperta fata

Traind pe pamant mai aproape de cer - coperta fata

Dintre cele mai citite…

  • Sunt aici...
  • Generația de azi...
  • Paradoxul creștinismului actual
  • Cum L-am primit pe Isus și ce ne-a adus El?
  • Cum să trăiești în casa lui Naaman?
  • Noe – un sfânt după care Dumnezeu închide ușa
  • Cum a căzut Samson bacalaureatul la toate materiile?
  • Cum să-ți crești copiii în pustie?
  • Spre Canaan dar cu Egiptul in inimă...
  • Experiente cu Dumnezeu – Partea 1
  • Experiente cu Dumnezeu – Partea 2

Postări recente…

  • Ce-ți cumperi de Halloween?
  • Ce am învățat după 10 ani de căsătorie ?
  • Grafic despre obiceiuri adaptat la viața creștinului
  • Boala care te aduce cu fața la perete…
  • Ștefan și Halloween-ul

Recomandari

Categorii

  • Cantari (6)
  • Casatorie (2)
  • Conferinte (2)
  • Eroi ai credinței (3)
  • Eseuri (36)
  • Foto (5)
  • Ganduri (15)
  • Harti (2)
  • Interviuri (2)
  • Mari Scriitori (2)
  • Marturii (6)
  • Misiune (3)
  • Pentru suflet… (93)
  • Pentru viata… (18)
  • Personale… (37)
  • Poezii (18)
  • Predici (22)
  • Schite (7)
  • Studii (6)
  • Teologie (6)

Recent Comments

Bahica Vasile on Neemia – omul care schimba pah…
Viorel Palaghianu on Ce am învățat după 10 ani de c…
Ispita – ARMON… on ………ISPITA…
Ilie on Studiu despre sinucidere (Este…
ADMIN on Fără Dumnezeu… sau cu Dum…
March 2023
M T W T F S S
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
« Oct    

Blog Stats

  • 533,880 hits

Blogroll

  • Bible History
  • Diverse harti V.T.
  • Dragoste pentru adevar
  • Mihai Ardelean
  • Nicolae Geanta

Blog at WordPress.com.

  • Follow Following
    • Gânduri pentru viața de aici...
    • Join 237 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Gânduri pentru viața de aici...
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...