Category Archives: Pentru suflet…

Am un vis…

27 Thursday Feb 2014

Posted by in Eseuri, Pentru suflet...

≈ 4 Comments

imagesAm un vis… că intr-o zi adunările vor fi pline şi joia şi marţea, nu doar duminica seara.

Am un vis… că cerşetorii nu vor mai cere bani prin intersecţii ci milă de la Tata în adunare.

Am un vis… că tinerii de la balcon nu vor mai avea semnal cu Orange ci cu cerul…

Am un vis… că vom spune ca Petru: “Argint si aur n-am, dar ce am îţi dau” şi nu “Argint si aur am, altceva nu…”

Am un vis… că fetele noastre îşi vor petrece timpul liber ajutand vaduvele bisericii iar tinerii vor face sală crăpand lemnele unei surori în varstă.

Am un vis… că va fi mai mare înghesuiala la adunare la 9 fara 5 decat la ieşire, la 12:5.

Am un vis… că predicatorii nu se vor mai inghesui la amvoanele oraselor mari din ţara ci în adunarile mici din Oltenia.

Am un vis… că-l vom iubi pe Isus mai mult şi nu “buzunarul” Lui.

Am un vis… că versul “şi-o piatra căpătâi de aş avea, tot fericit aş fi” va fi realitate într-o zi şi nu cosmar. Acum avem perne în loc de pietre şi totusi nu suntem fericiţi.

Am un vis… că vom sta mai mult pe genunchi în adunari şi mai putin pe bancă sau în picioare.

Am un vis.. că nu se va mai cânta “laudă si închinare” ci “închinare si… lauda”

Am un vis… că teama de Dumnezeu va aprinde în noi o umblare sinceră cu Creatorul nostru.

Am un vis… că pentru a întra in cercul de prieteni al tinerilor din adunare va trebui sa fii un om al rugăciunii si nu un fan al sportului sau al filmelor.

Am un vis… că un băiat pentru a cuceri o fată nu va trebui să-i arate iPhone-ul nou ci Biblia uzată (a lui nu a bunicului său) si atunci… sa vezi “casă pe piatră”.

Am un vis…

şi mă rog ca el sa devină realitate.

Profilul de Facebook…

05 Sunday Jan 2014

Posted by in Eseuri, Pentru suflet..., Personale...

≈ 7 Comments

facebookÎn ultimele zile, descopăr cu îngrijorare că tot mai mulți tineri din diverse adunări din țară au un anumit „profil” la adunare și cu totul alt “profil” pe Facebook.  

Dragilor, ce dorim să expunem? Trupul nostru sau caracterul? Exteriorul care trece sau interiorul care rămâne veșnic? Ținuta deocheată sau o inimă smerită care arată în exterior simplitatea și sfiala?

Cu dragoste am un mesaj pentru voi: Dacă cu ținuta cu care pozați pe facebook v-ar fi rușine să apăreți în adunare între frați și surori la închinare, atunci pocăința voastră e sub un mare semn de întrebare!

Dragilor, binecuvantarea în viață, ține foarte mult de ce vrem să arătăm. Și trăim într-o lume care se bazează pe CE AI pe când Isus pune accent pe CE EȘTI. Și cam ce arăți, aceea ești.

Profilul de facebook minte întrucât arată fetele lângă oglinda în fiecare poză dar trebuie să știți fetelor că baieții cuminți preferă poze cu voi la spălat de vase sau la călcat de haine (sau hărnicia nu-i mai la modă, nu?)

Profilul de facebook minte întrucât arată băieții lângă bmw, cu ochelari de soare și gelați pe cap dar trebuie să știți băieți dragi că fetele serioase preferă un preot (vezi nota subsol) în casă și nu astfel de „tip”.

Profilul de facebook minte întrucât arată ieșirea la Mall cu prietenii dar trebuie să știți dragi tineri că în viață contează mai mult „ieșirea” la rugaciune cu adunarea.

Profilul de facebook minte întrucât arată mereu poze din concedii și vacanțe dar trebuie să știți dragilor că viața lângă Dumnezeu rareori e concediu și vacanță nu luam decat în veșnicie, dacă L-am slujit pe El cu toată inima.

Profilul de facebook minte întrucât arată mereu like-uri și comment-uri siropoase, dar în viața de credință aprecierile sunt rare și comment-urile rareori te ridică în slăvi.

Profilul de facebook însă mai spune și adevărul. Observi ce muzică ascultă tinerii în timpul liber, te uimești de câte filme au timp să vadă, rămâi marcat de ce prieteni au și te întrebi oare ce va fi cu generația de mâine.

Vă sugerez dacă folosiți facebook să-l faceți cu un singur scop: răspândiți Cuvântul și marturia unei vieți lângă Dumnezeu într-o lume stricată. Dacă nu puteți face asta, închideți-vă contul. Veți fi mai liniștiți și fără riscuri de a alege greșit.

Si nu uitati, camera video a lui Dumnezeu din Psalmul 139, verifica si profilele de Facebook.

Psalmii 139:1 “Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,”

Psalmii 139:2 “ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.”

….

Psalmii 139:23 “Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!”

Psalmii 139:24 “Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!”

Ps: Sugerez cititorilor să dea “Share” (“Distribuie”) întrucât printre prietenii dvs s-ar putea sa aveți câțiva la care acest mesaj să le schimbe profilul de facebook… și cel din viața de zi cu zi.

Nota: “Preot” în termenii biblici poate fi folosit în familie cu sensul de tată credincios, părinte responsabil care își îndrumă familia spre Dumnezeu.

1 Petru 2:9 “Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;”

Pocăinţa Nataşei

04 Saturday Jan 2014

Posted by in Marturii, Pentru suflet...

≈ 2 Comments

crying-medÎn 11.09.2006 am zburat de la Londra la Sankt Petersburg. Mergeam pentru prima dată în Rusia. De acolo am plecat cu un grup de fraţi ruşi la Viborg. Eram împreună cu fratele Ionică Ţibu, prezbiter în Biserica Ghetsimani din Chicago, SUA, cu fratele Dani Nistor, de două ori frate cu mine, din Vancouver, Canada şi cu fratele Colea, translatorul nostru din Republica Moldova. Cei 200 km care sunt între cele două localităţi i-am făcut în 7 ore. Maşina cu care călătoream, după 20 de minute se oprea şi trebuia să aşteptăm jumătate de oră până se răcea motorul ca să poată porni din nou şi aşa a fost toată noaptea. Spre sfârşitul drumului, când ne aflam într-o pădure, s-au defectat şi farurile maşinii şi ne-am continuat drumul pe întuneric. Atunci am făcut cunoştinţă cu Rusia prima oară. Am ajuns într-o fostă unitate militară de pe timpul sovieticilor, undeva la graniţa cu Finlanda. Acolo era un centru de reabilitare a celor dependenţi de droguri, prin Evanghelia Domnului Isus. Fratele Andrei, un fost drogat la rândul lui, acum un copil al Domnului, a înfiinţat acest centru, unde a făcut o mini fermă cu animale, cu grădină de legume şi primea acolo tineri drogaţi care doreau să scape de dependenţa drogurilor. Le predică Evanghelia, se roagă, muncesc şi în felul acesta devin oameni liberi faţă de viaţa păcătoasă pe care au trăit-o fără Dumnezeu. Noi am stat o săptămână acolo cu acei tineri; erau cam 16-18 tineri care au devenit copii ai lui Dumnezeu. Ne-am rugat cu ei, le-am predicat Cuvântul Domnului, i-am învăţat mai cu de-amănuntul calea Domnului. Le-am ascultat mărturiile la toţi, felul în care s-au întors la Domnul.

Mărturia Nataşei, o tânără de 27 ani, din zona Uralului, ne-a impresionat cel mai mult. Ea ne-a mărturisit că la 17 ani a făcut cunoştinţă cu lumea drogurilor. A fugit de acasă, a început să se drogheze şi să practice prostituţia timp de 10 ani. A ajuns să aibă un copil al cărui tată nu-l ştia, să fie „dealer” de droguri şi să fure. Ne-a spus că pentru ea nu exista niciun lacăt sau încuietoare de maşini pe care să n-o poată deschide. În timp ce ne vorbea Nataşa, m-am gândit că ea semăna foarte bine cu Maria Magdalena pe care Domnul Isus a eliberat-o de toate legăturile păcatului. La un moment dat, a văzut că fiul ei de 4-5 ani a început să tragă de uşile maşinilor cum făcea ea. Atunci a început să se gândească serios la schimbarea vieţii, pentru că fiul ei să nu ajungă şi el să facă ce făcea ea. Nu-i plăcea deloc ideea că fiul ei va ajunge un hoţ, un drogat, un curvar. Dar nu ştia cum să se schimbe; de Dumnezeu nu cunoştea nimic.

În Rusia sunt foarte mulţi oameni care nu au auzit niciodată ceva despre Dumnezeu. Comuniştii care au condus ţara timp de 70 de ani au luptat mult să-L scoată pe Dumnezeu din minţile oamenilor. Într-o zi, Nataşa a văzut sub un pod unde se strângeau drogaţii un afiş pe care era scris următorul mesaj: „Dacă vrei să scapi de drog, poţi numai prin Isus Hristos. Sună la numărul…„ şi era trecut numărul fratelui Andrei de la Viborg. Nataşa a luat numărul de telefon, a sunat, iar când fratele Andrei a răspuns, ea a întrebat: „Alo, Isus la telefon?” Ea nu ştia cine este Isus, credea că numărul de telefon este al Lui. Fratele Andrei a răspuns: „Nu este Isus, este copilul Lui”. Şi aşa a ajuns Nataşa la acel centru, dornică să se schimbe şi să fie o mamă mai bună pentru fiul ei. Acolo, ea L-a primit pe Domnul Isus în inima ei. Era de 6 luni în centrul acela şi mai dorea să rămână ca să înveţe mai multe despre Domnul Isus.

Într‑una din zile eram la rugăciune în sala de mese a centrului unde podelele erau din scânduri vopsite: ne-am rugat în genunchi, iar când ne-am ridicat am observat în locul unde s-a rugat Nataşa cu faţa la podea o pată de apă de la lacrimile ei; lacrimile acestei femei care l-a întâlnit cu adevărat pe Domnul, iar acum nu râdea dansând, ci plângea cu faţa la pământ. Ce minunat este Domnul Isus! Cel care a mântuit-o pe Nataşa şi a eliberat-o de toate păcatele, te poate mântui şi pe tine care citeşti aceste rânduri. Vino la El, El te iubeşte.

Autor C.N.

Binecuvântări ce vi le doresc în 2014

27 Friday Dec 2013

Posted by in Eseuri, Personale...

≈ 1 Comment

2014_1Vă doresc binecuvântarea simplității. Într-o lume a luxului, a necumpătării, să fiți oameni simpli, mulțumiți cu puțin aici jos dar nu cu puțin dincolo.

Va doresc binecuvântarea căii înguste. Nu are asfalt de calitate superioară ca și autostrada spre iad, mai coboară prin văi și urcă pe munți, dar are niște urme pe care putem păși sigur, că-s lăsate de Mantuitorul nostru.

Vă doresc binecuvântarea ochilor înlăcrimați. Într-o lume a râsului, voi să plângeți de dor după Mirele ce a promis că se va ocupa să șteargă fiecare lacrimă. Doar dorul după El, ne mai poate ține încă un an în luptă.

Vă doresc binecuvântarea biruinței asupra păcatului. Dacă în 2013 ai pierdut vreo luptă, în 2014 poți să dovedești că n-ai pierdut războiul. Doar cei ce biruiesc păcatul, își pot șterge sudoarea cu bucurie.

Vă doresc binecuvântarea familiei întregite. Dacă aveți pe cineva plecat de acasă, stați pe genunchi dar și la poartă, și priviți cu speranță în zare. Când va cheltui tot, se va întoarce… și atunci nu va fi o sărbătoare mai mare ca aceea când veți sta cu toți la masă și veți înțelege că “cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de bucurie…”

Vă doresc binecuvântarea părtășiei frățești. În 2014 să nu mai lăsați loc liber lângă cel de lânga voi din adunare. Că aici pe pământ nu avem pe nimeni mai drag decât frații noștri cu care azi plângem dar mâine vom cânta în corul din cer. Și repetițiile încep de aici.

Vă doresc binecuvântarea iubirii care nu mai face calcule. În noul an să nu mai contabilizam ce facem pentru Isus pentru că nici El nu ne-a dat iubirea cu gramul. Dragostea dintâi e dragostea care nu folosește pixul și hârtia, ci e cu mâinile pe plug și cu picioarele în alergare pentru Evanghelie.

Cam atât vă doresc. Dacă le aveți acestea, veți vedea că nimic nu vă lipsește.

La revedere în noul an.

Cristi și Crina Boariu

Grace și Elisa

În dragostea dintâi…

10 Tuesday Dec 2013

Posted by in Eseuri, Pentru suflet..., Personale...

≈ 1 Comment

101În dragostea dintâi, rugăciunea nu e conometrată și nici privită ca o normă ce trebuie făcută în fiecare zi.

În dragostea dintâi, cânți tu mai mult ca Winamp-ul și o faci din toată inima, având în spate o viață de neprihănire, ca să-ți stea bine cântarea.

În dragostea dintâi nu faci contabilitate la ce și cât ai lucrat pentru Domnul, că oricât ai face nu ajungi la prețul plătit de Mirele tău pe Calvar.

În dragostea dintâi nu-l trimiți pe Domnul în vizite la spitale, la orfelinate și la azile, ci mergi tu.

În dragostea dintâi, întâlnirea cu Domnul de la adunare nu e o plictiseala ci o bucurie.  Și o bucurie care nu se termină la 12 fix duminica dimineața ci continuă toata săptămâna.

În dragostea dintâi, nu te bucuri mai mult de un mobil sau laptop nou decat de o seară de rugaciune.

În dragostea dintâi nu te bucuri când adunarea e în renovare că avem și noi concediu. Nu, dragostea nu își ia vacanță de la a-L adora pe Dumnezeu zi de zi.

În dragostea dintâi, nu pui preț pe ceea ce ai ci pe ceea ce ești, intrucât dragostea este…

În dragostea dintâi nu te aprinzi repede, nu te bucuri de necazul celui de lângă tine și nu te ocupi cu vești rele ci cu adevărul.

În dragostea dintâi poți privi pe oricare din adunare în ochi și cu o inimă curată să-i dorești mai multă binecuvântare decât ai tu.

Mai ești în dragostea dintâi sau ai părăsit-o?

Când nu mai ești în ea, orice ai face să o înlocuiești, va suna a gol. Și tare a gol sună când spui “Pace” către un frate după ce te-ai certat cu soția. Sau când vorbești mult și n-ai nimic de spus. Sau când întinzi mâna la colectă cu pumnu strâns și pui doar 1 leu. Sau când …

În dragostea dintâi vrea Mirele să ne găsească când vine după noi să ne ducă la nunta din cer.

Dacă ai părăsit-o, pornește de azi în cea mai prețioasă căutare. Și după ce o vei găsi, nu o mai da pe nimic trecător.

Pentru că e veșnică…

Mario din Nistria…

09 Saturday Nov 2013

Posted by in Marturii, Misiune

≈ 4 Comments

Nimic nu tulbura liniștea satului în dimineața de 09 Noiembrie 2013. Un răsărit de soare cald avea să vestească o zi frumoasă pentru cei din Nistria. La orizont, un autobuz cu tineri din Deva, Hațeg și Hunedoara, se apropia încet pe drumul de țară pentru a aduce o rază de speranță într-un sat pierdut de lume.

kidCurând autobuzul fu înconjurat de vreo 40 de copii, cu ochi sclipitori, cu mânuțe fragede, și fețe bujorii. Unii, desculți, în zi de noiembrie, priveau cu curiozitate ceva nou, ceva schimbător pentru locurile lor netulburate de nimeni.

Tinerii începură câteva cântări, sătenii se adunau rând pe rând iar în curtea unui om necredincios, am fost lăsați să vestim Evanghelia.

Le-am spus despre faptul că e trist să fii sărac o viață, dar e tragic să fii sărac o veșnicie. Că degeaba primești ulei și zahăr astăzi,
daca în ziua judecății primești iadul pentru că ai trăit fără Dumnezeu. Oamenii-și ștergeau lacrimile de pe fețele pline de riduri și necazuri, care începeau să capete culoare de speranță.

La final părinții au plecat să primească pachete cu alimente, dar copiii au rămas nedeslipiți de curte, dorind să mai cante despre Cel ce poate transforma o copilărie melancolică într-una plina de har. “Vreau mica mea, lumină” a răsunat cu putere, într-o zonă plină de întuneric și păcat.

Două familii ne-au promis că de azi, în fiecare sâmbătă după masa se vor aduna pentru a fi învățați mai mult despre Cel care

are milă de cei săraci și vede lacrimile celor în nevoi. Un tată cu șapte copii ne-a spus că trăiește din 130 de lei pe lună dar că de azi
va citi Cuvantul lui Dumnezeu, ca să aibă un viitor și o nădejde. Mama lui, bunica copiilor, ne-a spus ca-i încredințează pe toți în mana Creatorului. O fată a cerut tinerilor o Biblie, iar una din surori i-a dat Biblia ei, pentru totdeauna.

Pe Mario l-am întâlnit în fața porții. La doi anișori, mi-a arătat mâna murdară de colb, și mi-a spus de “mama” și “tata”. L-am atras spre mine, gândindu-mă că fetele mele nu s-au culcat vreodată flamânde iar el cu siguranță rareori sătul. Dar am vazut în privirea lui de copil, că întrezărea speranța unei alte lumi: a unui sat unde birtul din centru să dea faliment, unde tata să nu se mai certe cu mama, și unde copiii, la ora 22, să stea în rugăciune acasă și nu hoinărind pe străzi.

Când autobuzul a întors, m-am plecat între scaune și am plâns. Noi plecam, dar Mario și ceilalți din Nistria rămân. Cu mâinile ridicate în sus și cu ochii întrezărind un viitor mai străluce.

Daca-mi doresc ceva e să îl văd pe Mario crescând, și împreună cu ceilalți copii slujind peste ani într-o biserică care azi a început.

Și sperăm să țină până în ziua răpirii. Când vom fi duși acolo unde nu vor mai zgribuli copii pe uliță, de frig, în noiembrie, și nici nu vor sări în sus de bucurie pentru 4 kg de faina și o sticlă de ulei.

Ci vor trăi o veșnicie cu Cel despre care au auzit acum doi ani pentru prima dată, astăzi și de-acum înainte.

Rugați-vă pentru toți Mario din Nistria. Din Iași, Vaslui, Oltenia.

Plângeți cu cei ce plâng. Și într-o zi, ii vom recunoaște în cer când vor veni să ne strângă în brațe.

Pe curând Mario… Aici jos, sau dincolo, Sus.

Chemarea implica adesea durere – John Ortberg

04 Monday Nov 2013

Posted by in Eseuri, Pentru suflet...

≈ 3 Comments

sad-manMulti oameni adauga un accent romantic notiunii de vocatie. Chemarea din partea lui Dumnezeu nu este acelasi lucru cu cariera viselor tale. O cariera de vis promite de obicei bogatie, putere, statut social, siguranta si alte beneficii. Chemarea este alta mancare de peste.

Dumnezeu l-a chemat pe Moise: Du-te la Faraon – cel mai puternic om de pe pamant. Spune-i sa elibereze toata forta de munca, fara sa primeasca vreo plata compensatorie, pentru a se putea inchina unui dumnezeu in care el nu crede. Apoi convinge un popor timid si incapatanat sa fuga in desert. Aceasta este chemarea ta.

   Si Moise a spus: Iata-ma. Trimite-l pe Aron.   Dumnezeu l-a chemat pe Iona: Du-te la Ninive – cel mai corupt si violent oras din lume. Spune-le locuitorilor – care nu stiu nimic despre Mine si nu Ma recunosc ca Dumnezeu – sa se pocaiasca, sau vor muri.

Si Iona spuse: La ce ora pleaca urmatoarea balena in directia opusa?

Dumnezeu l-a chemata pe Ieremia sa le predice unor oameni care nu ascultau. Era atat de greu si Ieremia plangea atat de mult incat a devenit cunoscut sub numele de Profetul care Plange. Ti-ar placea sa ti se spuna asa? Cine vrea ca sub numele sau, pe cartea de vizita, sa scrie “Director plangacios” sau “Dermatolog deprimat”?

Ca regula generala, oamenii despre care citim in Biblie ca au fost chemati de Dumnezeu s-au simtit nepotriviti. Cand Dumnezeu l-a chemat pe Avram sa-si paraseasca locuinta sau pe Ghedeon sa conduca o armata, sau pe Estera sa-l infrunte pe rege sau pe Maria sa-L nasca pe Mesia, raspunsul lor a fost: DA, ACCEPT PROVOCAREA. CRED CA POT SA MA DESCURC.

Primul raspuns la chemarea lui DUMNEZEU  este in general TEAMA. H. BLACKABY scrie: “Unii oameni spun: Dumnezeu nu-mi va cere niciodata sa fac ceva ce nu pot sa fac. Am ajuns in viata la stadiul in care, daca insarcinarea pe care mi-o da Dumnezeu este un lucru pe care stiu ca pot sa-l fac, inteleg ca probabil nu este de la Dumnezeu. Insarcinarile pe care Dumnezeu le da in Biblie sunt intotdeauna de marimea lui Dumnezeu. Sunt intotdeauna peste puterile oamenilor, pentru ca El vrea sa-Si demonstreze puterea si bunatatea in fata oamenilor Sai si a lumii care priveste. Acesta este singurul mod prin care lumea-L va cunoaste.”

Aceasta nu inseamna ca Dumnezeune cheama intr-o maniera care violeaza “resursele” noastre. Daca Dumnezeu te cheama, Dumnezeu iti da si darurile necesare.

   Inseamna totusi ca talentul natural nu este suficient pentru a onora chemarea din partea lui Dumnezeu. Voi avea nevoie de idei, de putere si creativitate dincolo de resursele mele, pentru a putea face ceea ce Dumnezeu cere de la mine. Va trebui sa lucrez impreuna cu Dumnezeu. Nu suntem chemati doar sa lucram PENTRU Dumnezeu. Suntem chemati sa lucram CU Dumnezeu.

In Scriptura, toti cei care au spus “Da” chemarii a trebuit sa plateasca un mare pret. Si la fel va trebui sa facem si noi, tu si cu mine.

   Uneori va insemna sa depunem ore de munca si efort in plus, cand am fi preferat sa nu o facem. Esti dispus la asa ceva?

Probabil chemarea nu-ti va aduce recunoasterea, bogatia sau influenta pe care ti le-ai dorit dintotdeauna. Poti renunta la acestea?

Uneori te vei devota unui vis – ca si Ieremia – si lucrurile nu se vor intampla asa cum te-ai asteptat, aceasta aducandu-ti dezamagire si descurajare. Poti persevera in asemenea situatii?

Alteori vei intampina rezistenta, dezaprobare sau chiar impotrivire fatisa. Poti suporta aceasta?

Probabil iti va lua o vreme sa discerni care-ti este chemarea. Probabil va trebui sa incerci mai multe lucruri si sa o iei de multe ori de la capat. De multe ori tindem sa fim nerabdatori, cautand rezultate imediate. Poti sa ai rabdare?

Noi suntem oameni de treabă…

27 Friday Sep 2013

Posted by in Pentru suflet..., Personale...

≈ 1 Comment

joseph's brothers sell him as slaveSuntem frații lui Iosif. Suntem oameni de treabă și totusi vorbim urât. Mai o glumă, mai un banc, că versete din Biblie nu prea știm.

Suntem oameni de treabă. Totuși nu iubim și nu putem spune vreo vorbă prietenească. Noi ne iubim pe noi. Nu-i suportăm pe cei care visează mai mult si mai frumos ca noi.

Noi suntem oameni de treaba. Stim sa ucidem dacă trebuie, și să mușamalizăm totul. Știm să ne prefacem, sa ne mangaiem tatăl care ne crede minciunile atât de ușor.

Noi suntem oameni de treabă. Săpăm gropi gratis pentru frații nostri care ne iubesc. Îi vindem dacă trebuie pe ceva ieftin.

Noi, oamenii de treabă, nu-i suportam pe cei care preferă inchisoarea decât să păcătuiască. Noi trăim clipa. La maxim. Nu ne interesează prețul.

Noi, oamenii de treabă, avem anturajul nostru și nu am vrea să ni-l strice vreun “sfânt”. Noi nu vrem să fim cercetați de fratele nostru ci doar aplaudați.

Noi, oamenii de treabă ne încheiem serile cu prietenii la un film, nu pe genunchi ca și ăsta din groapă. Cu revistele de modă în mână, nu cu Bibla.

Noi, oamenii de treabă, avem modele. Dar nu pe tatăl nostru sau păstorul din adunare. Nu! Noi avem modelele noastre. Ne îmbrăcăm ca ei și vrem să nu fim judecați pentru asta!

Noi oamenii de treabă habar n-avem că ne stau în față vremuri grele de foamete, deși acuma, pe marginea gropii fratelui nostru, mâncăm bine.

Noi, oamenii de treabă, nu știm că într-o zi, fratele nostru din groapă ne va scăpa viața. Și ne-o va și schimba prin exemplul lui.
Și atunci vor păli modelele noastre, iar model ne va fi fratele pe care l-am vândut. Ne va pieri pofta de mancare și ne va apuca plânsul. Plânsul acela al oamenilor de treabă care cunosc iubirea deși meritau ura. Care primesc mâncare în loc de nuiele. Care sunt întâmpinați cu cuvinte prietenoase. Și cu brațele deschise.

Noi, nu vom mai fi în curând oameni de treabă.
Noi vom fi oameni ai lui Dumnezeu.
Pe curând!

27.09.2013, inspirat din Genesa 42:11.

Mărturia sorei Maria Dusciuc

15 Sunday Sep 2013

Posted by in Marturii

≈ Leave a comment

Copilărie în închisoare, tinerețe grea, slujire pentru Domnul în ajutorarea săracilor, și multe alte experiențe puteți asculta urmărind cele șapte părți ale acestei mărturii extraordinare. Voi încerca să adaug și celelalte părți curând.

Partea 4 – Emigrarea

Partea 3 – Experiențe în Nicaragua

Partea 2 – Experiențe la Deva

Partea 1 – Copilăria din închisoare