• Biblioteca
  • Maxime
  • Predici
  • Preferințe
  • Publicații
  • Despre mine…

Gânduri pentru viața de aici…

~ și de dincolo…

Gânduri pentru viața de aici…

Category Archives: Pentru suflet…

Nu aștepta!

07 Saturday Sep 2013

Posted by cristianboariu in Pentru suflet..., Personale...

≈ 1 Comment

WaitingManNu aștepta Crăciunul ca să vizitezi un azil de bătrâni sau un orfelinat. Gustul portocalelor e mai dulce când nu sunt doar sărbători și tradiții ci vizite neașteptate. Și lacrimi pe fețele celor suprinși de aceste vizite.

Nu aștepta să fii milionar ca să ajuți pe săracii de lângă tine. Isus nu se uită la cât dai ci la cât îți rămâne după ce dai. Bogații au dat mult pentru că aveau acasă mai mult. Văduva a dat tot și nu a rămas cu nimic aici jos. Și asta a contat.

Nu aștepta necazul ca să te pleci pe genunchi. Nici perfuzii ca să ridici mâini spre cer. Umblarea cu Isus și când iți merge bine e o raritate. Că la rau, și ateul strigă spre cer.

Nu aștepta cerul trăind pentru pământ. Bogatul din pildă a sperat la rai uitându-se toată viața la costumul și pantofii lui și nebăgând-ul în seamă pe Lazăr. Lazăr n-a avut pentru ce să trăiască aici jos, prin urmare i-a rămas doar cerul. Și când îți rămâne doar cerul, n-ai cum să nu ajungi acolo.

Nu aștepta răpirea cu gândul la casa gata. Și la o mașină mai bună. Sau cu gândul la pensie. Trăiește în fiecare zi ca și cum răpirea ar putea fi “Azi!”.

Nu aștepta moartea. Pocăiții nu mor decât o singură dată: față de păcat. Și apoi trăiesc cu Cel care a trăit pentru ei o viață întreagă.

Nu astepta ultima zi din viata ca să faci o schimbare radicală. Ultima zi poate fi azi. Începe acum.

Nu aștepta!

Cu Nici Un Chip Nu Te Voi Lasa…

07 Wednesday Aug 2013

Posted by cristianboariu in Marturii, Pentru suflet...

≈ Leave a comment

sonIn 1988 un cutremur de 8.2 a redus Armenia la ruine, omorind peste 30.000 de oameni in mai putin de 4 minute.

In mijlocul acestei devastari uriase si a haosului creat, un sot si-a lasat sotia acasa, casa lor fiind inca in picioare si a alergat la scoala unde ar fi trebuit sa fie fiul sau, doar ca sa descopere cladirea scolii in totalitate la pamint… ca o scovarda.

Dupa trauma
 primului soc, si-a amintit promisiunea pe care i-o facuse cindva fiului lui… ”nu conteaza ce se intimpla, am sa iti vin in ajutor, oricind, oriunde.” Si lacrimi incepura sa-i curga siroaie pe obraji. Si ingrozit se uita la gramada de caramizi si moloz ce fusese cindva scoala fiului lui; peisajul parea absolut fara nici o speranta, dar promisiunea facuta fiului sau il convinse ca trebuie sa incerce ceva, orice…

La inceput s-a concentrat sa-si aminteasca cam unde ar fi clasa fiului sau, acolo unde il ducea in fiecare dimineata. Si-a amintit ca este undeva intr-un colt in partea dreapta a cladirii; asa ca alerga acolo si incepu sa traga cu miinile de caramizi si de moloz .

In timp
 ce sapa si scotocea printre ruine, alti parinti indurerati au venit si au inceput sa strige si sa plinga …”fiul meu”, sau “fiica mea”…Alti parinti au incercat sa-l scoata de acolo cu vorbe bune…”este prea tirziu”…”toti sint morti, nu are nici un rost”…”du-te omule acasa”…”trebuie sa intelegi, asta-i realitatea, si nu putem face nimic”,”o sa-ti faci numai rau, nu se mai poate face nimic”…

Pentru toti parintii insa, a avut un singur raspuns… ”Aveti de gind sa ma ajutati, sau nu?”. Si a continuat sa caute mai departe printre darimaturi, bucatica cu bucatica”.

Seful
 departamentului de pompieri, veni si el sa-l scoata de acolo dintre darimaturi pe motiv ca o sa fie explozii si foc si nu este indicat sa umble singur printre resturile de cladiri. “Du-te acasa, o sa avem noi grija sa facem tot ce se poate face”. La care iubitorul tata raspundea exact ca inainte… ”Aveti de gind sa ma ajutati, sau nu?”

Politia si-a facut si ea treaba si i-au spus ca este prea distrus si ca pune viata altora in pericol si sa se duca acasa…la care din nou a raspuns in acelasi mod… ”Aveti de gind sa ma ajutati, sau nu?” Dar nimeni nu se gindea sa il ajute.

Curajos
 insa continua sa caute printre molozuri pentruca isi spunea ca trebuie sa stie pentru el insusi…”ce s-a intimplat cu baiatul lui, daca este viu sau mort.”.

A lucrat singur 8 ore, apoi 12 ore… apoi 24 ore…si a ajuns la 36 ore… si inca a continuat …Dupa a 38 ora a tras de un bloc mai mare si a auzit vocea fiului sau…A strigat atunci cu toata puterea ce i-a mai ramas: ”Armand”…si a auzit raspunsul venind inapoi… ”Tati?! Sunt eu, tati. Le-am spus la ceilalti copii sa nu fie ingrijorati Le-am spus ca daca tu esti in viata, tu ai sa ma salvezi si daca tu ma salvezi pe mine si ei o sa fie salvati, ca tu mi-ai promis mie ca orice s-ar intimpla tu o sa ma cauti si o sa imi vii in ajutor, oricind si oriunde,si eu nu am uitat, si tu ai venit tati… tu ai venit!!!”

“Cum este acolo unde esti tu?” a mai intrebat tatal ingrijorat?. “Sintem 14 aici din 33 citi eram , tati. Ne este foame si sete si ne este tare frica si…sintem asa de fericiti ca ne-ai gasit…Cind a cazut scoala a ramas un colt ca un triunghi unde ne-am refugiat.”

“Vino baiatul meu”…i-a mai zis tatal.

“Nu tati…lasa sa iasa ceilalti copii prima data, ca eu stiu ca tu ma scoti pe mine la urma asa cum mi-ai promis…orice s-ar intimpla…si oricind am nevoie de ajutor.!!!
………………………

M-am gindit ca aceasta relatare adevarata este atit de potrivita pentru noi. Dumnezeu ne-a iubit atit de mult ca l-a trimis pe Fiul Sau sa vina in chip de om, pe pamintul nostru plin de pacat , ca sa ne aduca salvarea. Din dragoste pentru noi Domnul Isus a venit in lumea noastra urata…si acum ne cauta printre murdariile si darimaturile acestui Babilon modern…ne cauta ca ne iubeste si ne-a promis …”cu nici un chip nu te voi parasi…nu te voi lasa”. Tot ce mai trebuie sa faci este sa-L strigi, sa te auda unde esti, ca sa te poata scoate afara… Striga-l astazi… si striga-l oridecate ori esti in nevoie… El iti va raspunde!

Tradus de Rodica Botan.

Un nou început…

02 Tuesday Jul 2013

Posted by cristianboariu in Eseuri, Pentru suflet..., Personale...

≈ 6 Comments

man-prayingM-am născut în Arad. O parte din copilărie am petrecut-o la bunicii din judetul Bihor. La facultate am fost în Timișoara iar de câteva zile, împreuna cu familia, ne-am mutat in județul Hunedoara, comuna Vețel.

Ca tânăr evanghelist am înțeles chemarea lui Dumnezeu pentru această zonă. Au fost ani de pregătire în care Dumnezeu m-a făcut să înțeleg planul Lui pentru a lua această decizie. Am crescut până la 14 ani în biserica Micalaca din Arad și mulțumesc pe această cale fratelui Cristescu care ne-a învățaț orchestra, fratelui Coșarbă (trecut în veșnicie) care a venit la fiecare repetiție de fanfară “doar” ca sa ne deschidă ușa la biserică și sa facă focul. Multumesc lui Feri si Monica Szabo, lui Dani Peter și celorlalți învățători pentru versetele de aur de la grupa duminicală și pentru “grupul de misiune”.

De la 14 ani, în urma botezului cu Duhul Sfânt, am petrecut adolescența și anii tinereții în Bis. Betel din Arad. Mulțumesc lui Adi Mura pentru lacrimile care nu și le-a șters grăbit de pe față când asculta predici iar eu ca fanfarist îl urmăream, lacrimi care m-au făcut să înțeleg puterea Cuvântului. Mulțumesc lui Emil Ardelean pentru continuarea formării noastre în orchestră.

Mulțumesc fraților pastori Iosif Anca și Micurescu Eugen, care printr-un exemplu personal aparte, m-au făcut să îndrăgesc slujirea și să-mi doresc să trăiesc o viață sfântă. Nu mă consider un Elisei dar îmi pare rău cu nu am turnat mai multă apă pe mâinile lor. Mulțumesc lui Mihai Ardelean căre m-a luat cu el în misiune și am putut practica răspândirea Cuvântului.

Mulțumesc colegilor de la resursecrestine.ro pentru cei 5 ani binecuvântați în care am lucrat împreună la răspândirea Cuvântului. Dedicarea voastră m-a marcat și am învățat că sunt mai valoroase nopțile lucrând pentru Dumnezeu decât jocurile pe calculator.

Mulțumesc părinților care m-au încurajat de mic și m-au format pentru Cer. E mare har să știu că cineva ridică mâini spre Cer în fiecare seară pentru mine.

Mulțumesc fraților și surorilor de corp cu care am petrecut copilăria. Împreună cu ei, serile au fost mai frumoase și cântările de la altarele familiale au fost “pe voci”, cântate din inimi sincere.

Mulțumesc soției care a acceptat voia Domnului pentru viața noastră. Nu știu dacă în ziua cand a spus “Da” s- a gândit la prețul pe care-l plătim pentru a răspunde chemării Lui Dumnezeu.

Mulțumesc Domnului pentru cântarea “Sunt aici”. Când le-am spus altora ca acea cântare poate fi o realitate, că o voce s-ar putea să ne întrebe cu adevărat: “Mai ești aici? Că vreau să te trimit!”, nu credeam că și cu mine se va întâmpla asta dar slava Lui, am spus “Da”.

Va fi un nou început în biserica Muntele Sionului din Deva. Nu va fi ușor, dar știu că ultima cântare dinaintea plecării noastre spunea:

“Cuvântul „Cu voi sunt, deci nu vă temeți”,

Luminează calea acestei vieți,

El prin nori ca raza, ne străbate-așa,

Mă bucură graiul: “În veci nu te voi lăsă”.

E un nou început iar noi suntem atât de fragezi pentru Glasul care cheamă și trimite.

Rugați-vă pentru noi. Iar dacă treceți prin Deva, vă așteptăm cu drag la părtășie.

Cristi, Crina, Grace și Elisa.

Raymond Vancu – “Muzica placută lui Dumnezeu”

02 Sunday Jun 2013

Posted by cristianboariu in Conferinte, Pentru suflet...

≈ 1 Comment

Vă invit să ascultați acest mesaj al unui fost cântăreț profesionist din lume azi frate în Domnul.

Un mesaj care abordează o temă tot mai puțin discutată in adunările evanghelice din ziua de astăzi.

Vis şi realitate – Mărturia unui lucrător creştin

28 Tuesday May 2013

Posted by cristianboariu in Marturii, Pentru suflet...

≈ 1 Comment

În ziua aceea eram foarte obosit, lucrasem mult pentru Domnul. De accea, aşezându-mă pe canapea, şi gândindu-mă la lucrarea făcută, am aţipit.

943Eram mulţumit de lucrarea pe care o făcusem, căci fiind plin de râvnă, pe unde mergeam, sufletele doreau tot mai mult să le spun despre Domnul Isus Hristos. Multe dintre ele se întorceau la El primind mântuirea. Adunarea sporea văzând cu ochii iar eu eram iubit şi ascultat. Tot ce spuneam era primit cu bucurie ca ceva desăvârşit şi eram tare bucuros.

Dar în timp ce mă legănam în aceste gânduri, intră în camera mea un străin. Avea în mână o balanţă cu greutăţi şi în cealaltă un săculeţ cu instrumente şi un mic aparat. Avea înfăţişare aspră, ochii ca de foc şi plini de energie, dar şi de bunătate. Asta mă puse pe gânduri, mai ales că nu-l chemasem şi nici nu aveam nevoie de aceste lucruri.

Dar el cu o linişte gravă, se apropie de şi îmi întinse mâna cu putere şi mă întrebă serios: “Cum îi merge râvnei dumitale?”

Pentru moment, crezusem că mă întreabă de sănătate, eu care nu mă lăudam prea bine, dar când am gândit mai bine am înţeles că e vorba de râvna mea neobosită, şi, ca să-i dovedesc, am început să-i arăt în cuvinte râvna mea. Dar nu ştiu prin ce minune, la picioarele mele se făcu un bulgăre ca de pământ, care creştea mereu pe măsură ce vorbeam, despre lucrarea pe care o făcusem.

În sfârşit, el spuse “BUN, ACEASTA ESTE LUCRAREA RÂVNEI DUMITALE” – şi-mi arătă bulgărul.

Rugându-l să-şi spună părerea, străinul luă bulgărul şi-l puse în balanţă, zicând apoi scurt. “ARE 100 DE KG”. Câtă bucurie am simţit! Îmi venea să strig de fericire, dar m-am stăpânit şi l-am privit pe străin. Înfăţişarea sa serioasă privind bulgărul meu în lucrare mă puse pe gânduri, şi am înţeles că era numai începutul examinării roadei lucrării mele, şi că nu aveam un rezultat definitiv. El sfărâmă bulgărul şi îl aşeză în topitoria ce o scoase din săculeţ. Unele din produsele chimice le aşeză în cazanul topitoriei, iar celelalte le puse deasupra, aprinzând focul. După ce se topi, turnă totul într-o formă de unde-l scoase pe masă. Dar nu mai era ca înainte, amestecat şi fără formă, ci acum era în diferite plăci, după diferite materiale pe care le conţinuse, deosebindu-se şi înşirându-se una după alta ca verigile unui lanţ. Străinul luă forma în mână şi cu un ciocan, o desfăcu în bucăţi. Tăcând, le cercetă una câte una cu multă seriozitate, le cântări şi scrise rezultatul. La urmă îmi dădu nota să o văd, iar eu, după privirea sa tristă, văzui că nu e lucru bun, apoi mă părăsi zicându-mi cu milă. “Domnul să te izbăvească!” Înmărmurit, privind nota, citii:

“Analiza râvnei lucrătorului X, concurent al cununei slavei împărăţiei veşnice“.

Greutate totală – 100 kg,

din care:

1) 7 părţi interese materiale

2) 16 părţi ambiţii personale ( lucrarea eului )

3) 15 părţi mândrie religioasă

4) 11 părţi iubirea de a conduce

5) 10 părţi luptă de sectarism

6) 18 părţi dorinţa de a fi lăudat

7) 13 părţi iubirea darurilor sale

TOTAL:

90 Kg. Lemn, fân, trestie

1) 3 părţi dragoste de Dumnezeu

2) 4 părţi iubire de fraţi

3) 3 părţi râvnă curată de evanghelizare

TOTAL:

10 Kg aur, argint şi pietre scumpe

Din toată râvna aceasta 90 de părţi erau lemnul, fânul şi trestia care vor arde în foc o lucrare şi care nu are altă soartă decât nimicirea, şi numai 10 părţi curate ca aurul, argintul şi pietrele scumpe rămân adevărata lucrare ce are ca soartă câştigarea slavei Dumnezeieşti.

Am rămas uimit când am citit aceste lucruri şi m-am întristat. Inima mi se făcu ca a unui bolnav şi auzii în urma mea un suspin atât de dureros, încât mă ţintui pe loc cu un cui, am vrut să fug după străin, însă ne putând, am renunţat. Gândindu-mă puţin, mintea mi se lumină şi în mine se ridică un lucrător nou care începu să-l judece pe cel vechi. O adevărată înţelegere mă pătrunse şi m-am trezit rugându-mă. Doamne fie-ţi milă de mine. Copleşit, căzut în genunchi cu lista analizei râvnei mele de lucrător. Priveam la ea şi parcă se prefăcuse într-o oglindă în care vedeam atât de limpede starea în care se afla inima mea în acele momente. Abia atunci am înţeles bine analiza străinului. Am văzut că era desăvârşită şi bine cântărită, iar eu, nenorocitul de mine nu mai aveam nimic de zis.

Eram atât de lămurit cum n-am mai fost niciodată, dar eram zdrobit de durere. Un foc ardea în mine. Am strigat deznădăjduit către Dumnezeu să mă scape de mine însumi, dar durerea creştea mereu… Mă strângea de gât, gemeam, iar suferinţa creştea mereu încât inima mea era gata să plesnească. Nu mai puteam. Înăbuşit de groază, începui să strig atât de tare şi de disperat, încât m-am trezit. Până în ziua aceea, ori de câte ori mă rugam, îi ceream Tătălui să mă scape de tot ce e rău şi de pedeapsa viitoare. De atunci încoace însă, n-am mai ştiut să mă rog decât să mă izbăvească de mine însumi. E un lucru de mare preţ ceea ce am învăţat acum la bătrâneţe ( lucrul care îl uitasem în rugăciunile mele ). Fără să uit, de atunci aşa m-am rugat mereu, nici o clipă n-am mai avut pace până nu m-am văzut scăpat de mine, prin focul curăţitor al harului Domnului Isus. Şi n-am ştiut ce-i odihna până ce n-am ştiut că în locul interesului religios şi mândriei a venit lumina şi smerenia dragostei Domnului Isus, astfel încât astăzi pot spune: “DACĂ DOMNUL MĂ VA CHEMA, VOI PUTEA STA LINIŞTIT LA PICIOARELE Marelui Chimist, Isus Hristos, purtând cununa Împărăţiei Veşnice”. Astfel eu care mă bucuram în lucrarea făcută de mine însumi de credincioşia mea în care stăteam, m-am vindecat şi acum spun tuturor.

De vă rugaţi Lui Dumnezeu, rugaţi-vă să vă scape de voi înşivă, de starea de mândrie ce vă stăpâneşte, de nepăsarea faţă de slava lui Dumnezeu care se găseşte în viaţa tuturor creştinilor din zilele noastre. Cel ce se întoarce la Dumnezeu se opreşte mai întâi de pe calea pierzării, nu mai păşeşte spre păcat. În al doilea rând, recunoscându-l pe Domnul Isus, este atras spre El, se desparte de tot ce nu-i place Domnului şi astfel, îndreptându-se cu faţa spre Domnul Isus, întoarce spatele lumii şi păcatului. În al treilea rând, porneşte pe calea curată a ascultării de Dumnezeu.

Traieste Pentru Eternitate – Paul Washer (Romanian)

05 Sunday May 2013

Posted by cristianboariu in Pentru suflet..., Predici

≈ Leave a comment

Salvat la 12 fără un minut

02 Thursday May 2013

Posted by cristianboariu in Pentru suflet..., Personale..., Poezii

≈ 1 Comment

Tags

crucificare, paste, poezii

Era o zi frumoasă, cu tot cerul senin,
Doream să grăbesc pasul către Ierusalim,
Gândeam că şi-azi veni-voi, cu ceea ce-am furat,
Cu aurul din traistă, puteam s-ajung bogat…

Nu îmi păsa că-n urmă lăsasem multe lacrimi,
Ba chiar atâţia oameni, loviţi de-a mele patimi,
Ah, câte mai făcusem, şi le ştiam doar eu
Nu îmi păsa de nimeni, nici chiar de Dumnezeu…

Încă o milă, două, iar dincol de finici
Iuda, al meu tovarăş,  unul din ucenici,
M-aşteaptă să îmi spună, cum a întocmit planul,
Vânzării unui om, numit Galileanul…
————————————————-
Trecu o săptămână, de la acea-ntâlnire,
Cu Iuda, trădătorul, şi-a lui planuri haine,
Și-azi, oh, nu pot crede, ce ochii mi-au privit,
Eu, Titus, eu , tâlharul, legat.. . şi… osândit?

Da, aşa mi-au spus soldaţii, “Cu alţi doi condamnaţi,
Îţi vei sfârşi viaţa… toţi trei crucificaţi”,
Sentinţa a fost dată, toţi trei vom duce crucea,
Urcând dealul Golgotei, vom împlini porunca.

Da, şi-am pornit, cu crucea, pe umărul meu drept,
E grea, iar lemnul tare apasă greu pe piept,
Dar ce e cu Acesta, de poartă-aşa o cruce,
De-abia a ridicat-o,  o va putea El duce… ?

Ia să Îl văd mai bine, de ce-i aşa lovit,
Scuipat şi plin de sânge, întruna e hulit,
O, dar de ce privirea, ‘Şi întoarce aşa de blând,
Peste ostaşii care-L lovesc mereu, urlând…

Oh… dar oare cine-i, unde L-am mai văzut,
Privindu-L mai de-aproape îmi pare cunoscut,
Ah, da, e-Acela care de Iuda a fost trădat,
Galileanul, dar oare de ce L-au condamnat?

Ce vină grea găsiră, în El, Samariteanul,
De ce al Lui vechi tovarăş, el, Iscarioteanul,
L-a dat fără de milă pe mâna lor, sărmanul,
O, Iuda, nu văzut-ai în El pe-acel ce-i harul?

Şi-urcarăm greu-nainte, pe Via Dolorosa,
Dar nu puteam privirea să nu o ţin întoarsă,
Spre El, care, cu greu, urca încet, de parcă,
Pe spatele-I ar duce povara lumii toată…

O, iată, că se-apleacă, o, e-n genunchi sub cruce,
Povara de păcate şi crucea de-abia duce,
Aş vrea să strig, să vină, un ajutor să-I dea,
Cineva din mulţime, dar nu e nimenea…

“Cum aş putea, Străine, să-Ţi ofer ajutor,
Să Te feresc de-ostaşii, care doar moartea-Ţi vor
Măcar un strop de apă, pe buzele-Ţi uscate,
Măcar o dată-n viaţă, de mine fie-udate…”

Dar, iată, că pe-un tânăr, un om de prin Cirena,
Îl pun să ducă crucea  lui Isus, dar aievea,
Îl văd fără de cruce, dar tot păşind cu greu,
Povara lumii duce-acest Fiu de Dumnezeu…

Și  iată  că ajuns-am pe dealul Căpăţânii,
Şi-ostaşii-ndat pe cruce ne pironesc, hainii,
Dar mie nu îmi pasă, eu ştiu, sunt condamnat,
dar acest Om e oare pe drept crucificat?

Şi-mi amintesc că-ntruna  plângea şi se ruga
Pentru-acei de sub cruce, pentru care murea,
Şi-mi amintesc aievea, c-am auzit deodat’
“O, Tată, iartă-i Tată, căci ei nu ştiu ce fac!!!”

Dar n-oi uita vreodată, orice s-ar întâmpla,
Cum eu am spus cu lacrimi, “Nu merită osânda,
Noi doi tâlhari, la moarte, crucificaţi pe drept,
Dar el… Galileanul, Isus din Nazaret?

Ucis-a el vreodată, a jefuit cândva,
Ori mai degrab’ cu milă, el mâna-Și-ntindea,
Peste bolnavii care un ajutor cereau,
Pe toți aceştia-ndată, pe loc îi vindeca.”

Şi-acum momentul vecinic, rămas-a-ntipărit,
Când el cu greu, în şoaptă, către min’ a grăit,
“Oh, Titus, niciun merit să ştii că tu nu ai,
Dar azi, prin a Mea jertfă, vei fi cu Mine-n rai!!!”

Şi mă privii Străinul, dar pentru mine-acum,
Acel om de pe cruce, era un tată bun,
Simţii o pace-adâncă, ce mă cuprinse-ndat’,
Şi-nţelesei că moare pentru al meu păcat…

Se stinse Galileanul  şi Îl privii plângând,
Simţind în piept iubirea de tată sângerând,
Era o jertfă sfântă, din dragoste chemată,
Şi-n ea-am primit iertare, fără de nicio plată….

Şi-atunci plânsei amarnic, înţelegând că El
Murea ca-ntreaga lume să vadă-n El un miel,
Pentru a lor păcate, a mele  și-ale tale,
Şi toţi să avem parte de-o vecinică iertare…

Scrisă în 6 Aprilie 2004.

“O Doamne mare, cand privesc eu lumea”

17 Wednesday Apr 2013

Posted by cristianboariu in Cantari, Pentru suflet...

≈ Leave a comment

Interpretată de Corul Bisericii Penticostale Nr.1 Dej

GeorgeBeverlySheaPhotoScrisă de George Beverly Shea, care ieri (16,04,2013) a trecut în veșnicie la vârsta de 104 ani.

“Ce har…”

10 Wednesday Apr 2013

Posted by cristianboariu in Pentru suflet..., Poezii

≈ Leave a comment

Ce har să te afli pe linia-ntâi
Să duci bătălia iubirii
Şi-alături de Domnul mereu să rămâi
Chiar dacă ţepuşul te arde-n călcâi
Şi lespedea rece ţi-o pui căpătâi
Şi-n răni îti răsar trandafirii…

Ce har să te-avânţi unde lupta e-n toi
Să lupţi pentru Domnul şi oameni
Cu faţa brăzdată, cu părul vâlvoi,
Cu mintea trudită, cu umerii goi
Să mergi înainte, nicicând înapoi
Şi-n urmă doar pace să sameni…

Ce har la spărtură cu Domnul să stai
Să-nfrunţi curajos vijelia
Croind păcătoşilor cale spre rai
Tribut rugăciunii cu sete să dai
Din rugă făcându-ţi şi lege şi strai
Şi apoi să respiri veşnicia.

Ce har să poţi duce războiul cel sfânt
Să fii un ostaş de ispravă,
Ca frate-al durerii te-arunci la pământ
Din rugă-mpletindu-ţi speranţă şi-avânt
Şi-arzând ca o torţă a Duhului Sfânt
Tu iei prizonieri pentru slavă…

Autor Anonim.

Wonderful words of life…

09 Tuesday Apr 2013

Posted by cristianboariu in Cantari, Pentru suflet...

≈ Leave a comment

← Older posts
Newer posts →

Miros De Cer

Schite de predici

Ganduri zilnice

Ganduri zilnice

Publicații

Traind pe pamant mai aproape de cer - coperta fata

Traind pe pamant mai aproape de cer - coperta fata

Dintre cele mai citite…

  • Sunt aici...
  • Generația de azi...
  • Paradoxul creștinismului actual
  • Cum L-am primit pe Isus și ce ne-a adus El?
  • Cum să trăiești în casa lui Naaman?
  • Noe – un sfânt după care Dumnezeu închide ușa
  • Cum a căzut Samson bacalaureatul la toate materiile?
  • Cum să-ți crești copiii în pustie?
  • Spre Canaan dar cu Egiptul in inimă...
  • Experiente cu Dumnezeu – Partea 1
  • Experiente cu Dumnezeu – Partea 2

Postări recente…

  • Ce-ți cumperi de Halloween?
  • Ce am învățat după 10 ani de căsătorie ?
  • Grafic despre obiceiuri adaptat la viața creștinului
  • Boala care te aduce cu fața la perete…
  • Ștefan și Halloween-ul

Recomandari

Categorii

  • Cantari (6)
  • Casatorie (2)
  • Conferinte (2)
  • Eroi ai credinței (3)
  • Eseuri (36)
  • Foto (5)
  • Ganduri (15)
  • Harti (2)
  • Interviuri (2)
  • Mari Scriitori (2)
  • Marturii (6)
  • Misiune (3)
  • Pentru suflet… (93)
  • Pentru viata… (18)
  • Personale… (37)
  • Poezii (18)
  • Predici (22)
  • Schite (7)
  • Studii (6)
  • Teologie (6)

Recent Comments

Bahica Vasile on Neemia – omul care schimba pah…
Viorel Palaghianu on Ce am învățat după 10 ani de c…
Ispita – ARMON… on ………ISPITA…
Ilie on Studiu despre sinucidere (Este…
ADMIN on Fără Dumnezeu… sau cu Dum…
March 2023
M T W T F S S
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
« Oct    

Blog Stats

  • 534,108 hits

Blogroll

  • Bible History
  • Diverse harti V.T.
  • Dragoste pentru adevar
  • Mihai Ardelean
  • Nicolae Geanta

Blog at WordPress.com.

  • Follow Following
    • Gânduri pentru viața de aici...
    • Join 237 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Gânduri pentru viața de aici...
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...