Am un vis… că intr-o zi adunările vor fi pline şi joia şi marţea, nu doar duminica seara.

Am un vis… că cerşetorii nu vor mai cere bani prin intersecţii ci milă de la Tata în adunare.

Am un vis… că tinerii de la balcon nu vor mai avea semnal cu Orange ci cu cerul…

Am un vis… că vom spune ca Petru: “Argint si aur n-am, dar ce am îţi dau” şi nu “Argint si aur am, altceva nu…”

Am un vis… că fetele noastre îşi vor petrece timpul liber ajutand vaduvele bisericii iar tinerii vor face sală crăpand lemnele unei surori în varstă.

Am un vis… că va fi mai mare înghesuiala la adunare la 9 fara 5 decat la ieşire, la 12:5.

Am un vis… că predicatorii nu se vor mai inghesui la amvoanele oraselor mari din ţara ci în adunarile mici din Oltenia.

Am un vis… că-l vom iubi pe Isus mai mult şi nu “buzunarul” Lui.

Am un vis… că versul “şi-o piatra căpătâi de aş avea, tot fericit aş fi” va fi realitate într-o zi şi nu cosmar. Acum avem perne în loc de pietre şi totusi nu suntem fericiţi.

Am un vis… că vom sta mai mult pe genunchi în adunari şi mai putin pe bancă sau în picioare.

Am un vis.. că nu se va mai cânta “laudă si închinare” ci “închinare si… lauda”

Am un vis… că teama de Dumnezeu va aprinde în noi o umblare sinceră cu Creatorul nostru.

Am un vis… că pentru a întra in cercul de prieteni al tinerilor din adunare va trebui sa fii un om al rugăciunii si nu un fan al sportului sau al filmelor.

Am un vis… că un băiat pentru a cuceri o fată nu va trebui să-i arate iPhone-ul nou ci Biblia uzată (a lui nu a bunicului său) si atunci… sa vezi “casă pe piatră”.

Am un vis…

şi mă rog ca el sa devină realitate.