Sunt oameni care trec pe lângă noi și le observăm costumul sau mașina. O singură privire rapidă, un simplu gest, poate chiar neremarcați, cei cu care ne întalnim sunt oameni pe care s-ar putea să îi vedem doar o dată în viață:
– cel ce ți-a tăiat calea la semafor și pe care l-ai claxonat supărat.
– polițistul care te oprește și despre care scapi câteva cuvinte necugetate.
– cel care vine și intră înaintea ta la farmacia unde stai la rând și pe care îl iei la rost pentru purtare necivilizată.
– controlorul din tramvai care îți cere biletul.
– medicul care îți spune că operația soției tale s-ar putea să nu reușească.
Oameni pe care îi întâlnim și pentru care putem fi un prilej de bucurie sau de poticnire. Oameni care pot rămâne cu privirea noastră posomorată sau cu zâmbetul nostru care să le schimbe și lor ziua. Oameni care vin și pleacă, dar pot pleca altfel de cum au venit dacă îl văd în noi pe Isus.
Ei sunt oamenii cu care nu ne vom mai întâlni decât o dată la judecata de apoi. Și atunci vor putea să ne arate cu degetul și să spună: “I-am vazut Biblia deschisa în tren și m-a marcat”. “L-am văzut când a cărat sacoșa unei bătrâne și mi-a transmis un mesaj al iubirii“. “Stăteam la rând și eram distrus pentru că am fost concediat, când el mi-a spus că Isus mă iubește“.
Mi-aș dori să se vada în mine Isus. Și atunci voi putea vedea în cel de lângă mine care merge spre pierzare, un posibil candidat la rai. Căci doar dacă traiesc ca Isus voi putea schimba oamenii cu care mă întâlnesc doar o dată în viață…
