Se spunea prin Israel că va lua bacalaureatul cu nota zece. Așteptaseră toți să crească mare, în special părinții lui. Ascunseseră foarfecele de el și nu îi spuneau unde sunt frizerii în Israel, ci îl învățau doar că îngerii prorociseră că va fi un absolvent rarisim.

Veni și vremea probelor… Credea că oralul la literatură nu îi va crea probleme… Nu știa însă despre cerințele comisiei. Își prezentase glumele și bancurile la banchetul filistenilor. Și căzu. Ar fi trebuit să știe legea pe de rost și limitele pe care un nazirean trebuie să le aibă. Că mama lui a știut atât teoria, cât și practica, și le-a absolvit cu nota zece, în cele 9 luni de sarcină. Iar el, într-o viață, nu a trecut nici măcar la teorie…

Apoi, urmă matematica. Se credea expert la ridicarea la putere, dar învățase formula greșit. Ridicase la putere: porțile cetății, leul pe care îl întâlnise, dar, și mai mult, eul lui. Nu înțelese că mușchii sunt zero, fără minte. Că puterea pe care Dumnezeu i-a dat-o trebuia să lase lacrimi de recunoștință pe fețele evreilor, când ar fi devenit liberi…  A ridicat toata viața la putere, însă, în interes propriu…

La final, a trebuit să scoată de sub radical, ce a făcut pentru Dumnezeu. Din nefericire, i-a dat cu “virgulă”: 0,2 (stâlpi reci) și o moarte la banchetul la care nu ar fi trebuit să fie prezent niciodată.

Ce să mai zicem de sport…? Credea, ca și oricare elev contemporan, că e cea mai ușoară probă. I s-a dat startul în cursa alergării ca judecător. Și, la început, a alergat bine, între Țorea și Eștaol. Dar curând, a schimbat direcția înspre Timna. Și comisia l-a căzut și la proba asta. De ce? Pentru că judecatorii din Israel trebuiau să meargă la filisteni doar pentru luptă. Nu în fugă, după Dalile.

A mai avut și probele de la biologie și chimie. Le-a dat împreună. A intrat cu o substanță galbenă în mână, iar comisia, după ce a gustat-o, a vrut să-i treaca 10 în catalog. Dar, profesorul s-a oprit pentru câteva secunde și l-a întrebat care e stupul de unde o luase și dacă părinții lui știau de asta? Samson a amuțit. I-au trecut 4 în loc de 10 pentru că n-a înțeles că mierea, chiar dacă e dulce, nu trebuie luată din hoit, ci din fagure. Și… i-au mai spus că părinții ar fi trebuit să știe de “isprăvile” lui…

———

Avem fiecare bacalaureatul nostru. Chiar dacă probele nu sunt la fel pentru toți, provocările sunt pe măsură. Materia e multă și nu toți o învățăm în același timp. Tezele vin însă pentru fiecare, iar unii promovează. Un tată stă la reanimare lângă copilul lui, dar e încrezător că Psalmul 91 pe care îl citise dimineața poate fi o realitate și pentru el. O mamă plânge în rugă pentru grija zilei de mâine, dar mai mulțe lacrimi adună pentru grija spirituală a familiei decât pentru cea materială. A învățat în anul care a trecut că Ezechia a trăit mult, dar degeaba, fiind prea puțin interesat de viitorul spiritual al copiilor lui.

Alții cad. O tânără a rămas cu inima zdrobită regretând că și-a dăruit-o unuia care i-a promis că “se va pocăi”. A uitat că nu trebuie să faci din căsătorie o metodă de evanghelizare, deși profesorul accentuase asta în urmă cu câteva luni. Dar, venise obosită la cursuri după luni întregi de înlocuire a cititului din Biblie cu vizitarea “profilelor” pe facebook. Va trebui să repete anul…

Dacă ești în viață, încă te mai poți pregăti. Nu uita: limbajul, socotelile, alergarea, investițiile noastre și slujirea care am făcut-o, toate într-o zi vor fi evaluate de o comisie specială:

1 Corinteni 3:13 “lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.”

Mă rog sa luăm nota maximă în acea zi… Nu e mare lucru să începi bine școala. Mare lucru e să termini cu brio. Să poți într-o zi să-ți auzi numele când Marele Profesor din cer va striga absolvenții.

“Să fii și tu acolo, nu lipsi” !

Dragi frati care ne aduceti Cuvantul din partea Lui Dumnezeu… Dorintele de mai jos reprezinta ceea ce ne doare si ceea ce am dori sa auzim de la voi… Intelegem ca viata de pe pamant e o sansa de a o trai cu lumea sau cu Dumnezeu. Am ales sa o traim cu Dumnezeu de aceea ne pasa ce sfaturi primim prin predicile voastre. De aceea va rog in Numele Domnului Isus:

Spuneti-ne de faptul ca putem avea fanfare si coruri profesioniste, solisti si predicatori exceptionali si totusi, doar sa ne mearga numele ca traim. (vezi Biserica din Sardes).

Spuneti-ne ca putem avea programe incarcate de puncte, organizate ca la carte, fara prezenta Domnului in ele. (vezi Biserica din Laodicea careia ii spune Domnul: Iată Eu stau la uşă, şi bat )

Spuneti-ne mai multe marturii din viata voastra, din experientele cu Domnul ce le-ati trait voi si mai putine din vietile misionarilor care au trait cu nu stiu cate sute de ani in urma…

Spuneti-le baietilor tineri ca pornogrofia se combate cu monitorul stins si cu Biblia deschisa. Spuneti-le fetelor ca e mai ferice sa fie batatorit covorul din odaita decat cel din fata oglinzii.

Spuneti-ne ca o ora de rugaciune face mai mult decat 10 ore pe yahoo messenger.

Spuneti-ne ca NU vom vedea Canaanul daca credem ca Isus e o stanca pe care o lovesti cand ai nevoie de apa. Spuneti-ne ca Isus nu e o trusa de prim ajutor la care alergi doar cand copilul are o boala fizica, ci e acelasi Domn la care ar trebui parintii sa alerge si cand copiii sunt loviti de boli spirituale.

Spuneti-le celor care vin la 9:25 la adunare si pleaca la 12 fara 5, ca Isus a “stat” mai mult timp pe cruce decat stau ei pe scaun.

Spuneti-ne ca diplomele si carierele noastre fara o viata de pocainta reala palesc in fata Mantuitorului.

NU ne spuneti ca pacatele mici nu sunt importante. Nu ne spuneti doar de HAR ci amintiti-ne ca Christos e si un foc mistuitor. Spuneti-ne ca Recabitii au fost incercati in singurul lucru care il putea face mai usor din tot ce le-a poruncit tatal lor. Cu siguranta era mai usor pentru Ieremia sa le ceara sa bea vin decat sa isi faca case. Si era mai usor si pentru ei sa se scuze ca cel mai mare proroc din tara le-a cerut asta. Spuneti-ne asadar ca parintii nostrii au fost oameni verticali, care au trait Biblia si noi suntem tentati sa “vindem” principiile lor prin caminele studentesti de la facultate.

Spuneti-ne ca bunicii nostrii preferau o vizita la orfani, vaduve sau bolnavi, intre cele doua programe de duminica decat trei ore de somn. Spuneti-ne ca ei posteau 3 zile pe saptamana si mergeau la sapa si lucru la camp toata ziua, iar noi lucram la birou si multi dintre noi nu avem nici macar o zi de post pe saptamana.

Spuneti-ne ca ei plangeau la fiecare predica, noi mai mult zambim.

Spuneti-ne ca praful de pe Biblia noastra ne va condamna in ziua judecatii daca nu o citim si nu o traim.

Cand stiti ca urmeaza o duminica, sau joi, sau orice alta zi cand trebuie sa ne aduceti un mesaj, va rugam stati mai mult pe genunchi decat in fata buletinelor de stiri.

Spuneti-ne dragi predicatori ADEVARUL, fara sa va fie teama ca nu veti fi alesi la urmatoarele alegeri in comitet. Adevarul a biruit in arenele romane, cu atat mai mult va birui unde sunt oameni care doresc sa-l traiasca.

Spuneti-ne sa ne rugam ca Domnul sa scoate proroci, oameni care au daruri de vindecare, nu va multumiti ca in biserica aveti doar oameni care stiu sa spuna poezii. Oratori buni sunt si in lume. Profesionalism gasim si la filarmonica. Ceea ce dorim este mai multe prezenta a Duhului si mai putina prezenta a “noastra”. Mai multa rugaciune si mai putin spectacol. Mai multe predici pentru nevoile noastre si mai putina exegeza si teologie.

Spuneti-ne ca exista si IAD nu doar rai.

Spuneti-ne ca putem sti capitole din Biblie pe de rost si totusi sa ajungem in iad daca nu le implinim.

Spuneti-ne ca putem trai langa oameni ca Pavel si totusi sa ne intoarcem la lucrurile lumii din Tesalonic ca si Dima, daca nu avem o relatie cu Domnul personala.

Nu va multumiti ca aveti in biserica oameni care va lauda. Nu uitati de roaba cu duh de ghicire care s-a luat dupa Pavel si striga: “Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” Diferenta dintre Pavel si alti predicatori a fost ca el nu a amestecat sfintenia cu nelegiurea. Vroia oameni care sa fie sfinti. Si pentru ca vroia asta, a fost batut cu nuiele. De ce? Pentru ca s-a eliberat pe el si pe Sila de…aplauze.

Am citit despre o tanara care 21 de ani nu a fost chemata macar o data la rugaciune cu familia. Si tatal ei slujitor in adunare. Spuneti-le la astfel de parinti capocainta din familie e mai importanta decat cea afisata la oricare biserica din tara la amvon.

Chemati-ne mai aproape de Isus, la o viata adevarata de pocainta. Chemati-ne la sacrificiu pentru lucrarea Domnului. Chemati-ne la dragoste si iubire pentru Domnul si pentru frati.

Va multumesc,

Un tanar ce traieste inca in Babilonul acestei lumi, cu fereastra deschisa spre Ierusalim, nu departe de groapa cu lei.

Ps: Cine crede ca acest mesaj e doar pentru predicatori, este rugat sa il reciteasca.

Nota: am decis sa public originalul (asa cum il aveam in arhiva pe email-ul original) acestui mesaj deoarece el pe internet, pe anumite site-uri, apare trunchiat. Chiar si cand a fost publicat in Revista “Cuvantul Adevarului ” nu a fost publicat in intregime (adevarul doare, nu?)… Il cunosc personal pe tanarul care a fost trezit noaptea la ora 4 (22.04.2009) si i s-a incredintat acest mesaj dar care a dorit sa nu-i fie publicat numele deloc, de aceea raspandirea a fost facuta sub “Anonim”. Fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa luam aminte!