de Benone Burtescu

Aşa aş vrea să fie dragostea noastră:
Ca ceva frumos de tot, de simplă,
Ca o culoare, ca un murmur ce între două anotimpuri se întâmplă,
Ca vântul,ca ploaia, ca florile,
Aşa aş fi vrut să fie clipa noastră de iubire!


Adevarată şi cuminte ca o compunere de clasa-ntâia,
Sub care de drag se înfioară hârtia.
Tristă ca povestea căprioarei ţintită de vânător
Când doar o săritura mai are până la izvor.
Aşa aş fi vrut să fie dragostea noastră:
Cerească de parcă o bătaie de clopot în suflet sihastră,
Ca vorbele bune schimbate între drumeţi
Pe care le ştii şi le spui făr’ să le înveţi.
Fără ca vreo întrebare să doară, să sângere,
Fără să ne ascundem răspunsul în vreo plângere.


Ceea ce privirile spun, inima să spună şi ea,
Fără veşminte de gală, doar …fata mea!
Frumoasă ca o întâlnire pe neaşteptate,
Ca razele pe ram îmbrăţişate…
Nici un gest pregătit, nici un gând ocolire,
Ca în faţa unei măreţii, un fior de uimire.

Advertisements