• Biblioteca
  • Maxime
  • Predici
  • Preferințe
  • Publicații
  • Despre mine…

Gânduri pentru viața de aici…

~ și de dincolo…

Gânduri pentru viața de aici…

Monthly Archives: October 2011

Te-am auzit….

29 Saturday Oct 2011

Posted by cristianboariu in Pentru suflet..., Poezii

≈ Leave a comment

Pregateam o predica de binecuvantare si in cautarea unei poezii de incheiere, am dat peste aceasta frumoasa creatie, compusa probabil de o mama…V-o impartasesc cu bucurie:

 

“Te-am auzit, iubit copil,
Si-am inceput a-ti pregati
Din ceea ce-ti va fi util
Pe vremea cand ne-om intalni…

Voi face zilnic planuri noi,
Precum si mici economii,
Pernute, asternuturi moi
Si-mbracaminte de copii.

Hainute albe am sa-I fac 
Si omului tau sufletesc,
Silindu-ma sa-I fiu pe plac
Mereu Parintelui ceresc…

Lucrand la caracterul tau,
Nu vreau ce-I negativ sa strang;
Ma voi feri de gandul rau,
Ca aripile sa nu-ti frang.

Deasemeni eu voi cauta,
Pe cat se poate, sa pricep,
Ce Domnul vrea cu viata ta,
Si cu ce trebuie sa-ncep.

Din nou acum fiinta mea,
In intregime I-o predau,
Si astfel cred ca voi putea
In voia Sa mereu sa stau.

Pe-acest copil vrei sa-l castigi
Prin mine? Cum as spune:”Nu!” ?
Sunt roaba Ta, si, cand ma strigi,
Raspund: “Fa Doamne, cum vrei Tu!”

Noe – un sfânt după care Dumnezeu închide ușa

26 Wednesday Oct 2011

Posted by cristianboariu in Eseuri, Pentru suflet..., Personale...

≈ Leave a comment

Urcaseră în corabie ultimele animale, fiecare așezându-se la locul pregătit mai dinainte. Urmară copiii, soția și bătrânul Noe. O ultimă privire, un ultim gest de adio spre o priveliște ce în curând va fi inundată de ape. Apoi, întrebători, se gândeau cum ar fi putut închide ușa mai bine, încât să fie siguri că nici un strop de apă nu va intra înlăuntru.

Dar, deodată, ușa se închise pe dinafară. Cineva coborâse din cer pentru a face un gest extraordinar. Și, din acea zi, copiii nu și-au întrebat tatăl niciodată dacă e închisă bine ușa… Pentru că știau de Cine a fost închisă.

În primul rând, Dumnezeu închide ușa după oamenii care umblă cu El.

Geneza 6:9 “Iată care sunt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.”

Însă înainte să ai pretenția că umbli cu Dumnezeu trebuie să fii neprihănit. Dumnezeu nu umblă cu oricine. Eu pot zice că “umblu cu El” dar El poate zice aceasta despre mine?

Când Dumnezeu umblă cu tine, el are access și la dulapul tău cu haine, și la biblioteca ta, și la bucatarie, și în camera copiilor. Ar asculta muzica ce o asculți tu? Dacă ar fi să participe la masă, ar intra in discuție la subiectele tale preferate?

În al doilea rând, Dumnezeu închide ușa la o corabie făcută după instrucțiunile lui.

Geneza 7:5 “Noe a făcut tot ce-i poruncise Domnul.”

Noi trăim o pocăință umbrită de o impresie greșita: că Dumnezeul pe care-l slujim nu e atent la detalii. Sub sintagma că “Dumnezeu se uita doar la inimă”, ne permitem anumite lucruri mărunte crezând că Dumnezeu e bun și iartă. Uităm însă că pentru Dumnezeu contează câți coți are corabia, dacă ușa si fereastra sunt puse la locurile precizate de El, daca smoala e prezentă și afară, nu doar înlauntru, și multe altele. M-am întrebat dacă Dumnezeu ar mai fi închis ușa dacă doar unu din aceste detalii ar fi lipsit…

Corabia poate fi pocaința ce o trăiești in fiecare zi. Dacă nu o traim cu dorința de a împlini Biblia ÎN TOATE, să nu ne așteptăm ca Dumnezeu să închidă ușa după noi…

În al treilea rând, Dumnezeu închide ușa pentru a-I separa pe sfinți de păcătoși o dată pentru totdeauna.

Dacă Noe ar fi trăit o viață duplicitară, probabil rasa umană nu ar mai fi existat. Însă a fost un sfânt și Dumnezeu l-a separat într-o zi de cei care au avut ca și evanghelizare bătaia ciocanelor în cuiele ce-au prins scândurile corabiei împreună, dar care nu s-au pocăit.

Astăzi trăim în lume dar nu avem voie să trăim ca lumea. E adevarat, noi avem o înclinație în a amesteca lucrurile, Dumnezeu însă, le are foarte clar separate.

Într-o zi, se va striga catalogul din cer de catre Marele Profesor. Dacă nu-ți vei auzi numele la litera ta, nu-I vei putea spune că a greșit. Acel strigăt va face separarea pentru totdeauna a sfinților de păcătoși. Însă nu uita: dacă azi, în viața ta de zi cu zi nu se vede o separare clară de lume și obiceiurile ei, nu te aștepta ca Dumnezeu să te separe în acea zi.

Cred ca e vremea să facem o analiză atentă a umblării noastre cu Dumnezeu. Spunea poetul atat de frumos:

Cu Dumnezeu în fiecare zi

Așa umbla în vremea lui și Noe

Și toți râdeau de el atunci în voie;

Dar n-au rămas sub primul curcubeu

Decât cei ce umblau cu Dumnezeu,

 

 

Iar indemnul meu, pentru sfintii după care Dumnezeu va închide ușa într-o zi (ca și în pilda celor zece fecioare), este:

Cu Dumnezeu în fiecare zi

Să fim și noi în lumea de țărână,

La pieptul Lui, să fim cu El de mână;

Și într-o zi umblând așa mereu,

Ne vom trezi în cer cu Dumnezeu…

Cum sa-ti cresti copiii in pustie?

17 Monday Oct 2011

Posted by cristianboariu in Predici

≈ Leave a comment

Cu burduful pe umăr și cu mâna copilului ei in cealaltă, pleca cu lacrimi in ochi pentru a doua oară de la stăpânii ei. De data aceasta fără cale de întoarcere. Apucă drumul pustiei cu speranța că undeva, într-o zi, va găsi niște stăpâni mai buni….

Curând, speranța ei începu sa pălească făcând loc dezamăgirii. Depășită de situație, Agar nu a înteles că pentru a-ți crește copilul în pustie e nevoie să-l arunci în brațele Domnului, nu sub un tufiș.

E adevărat, tufisul ține de umbră dar… nu de sete. Cu speranta către un viitor mai bun deseori facem și noi asta pentru copiii noștri. Luptam o viață întreagă să-i ținem sub confortul tufișului uitând că dacă nu-s în brațele Domnului, umbra e degeaba. Uităm ca e diferență între a “purta de grijă” și a “oferi totul pe tavă”. Și de atâtea ori tufișurile astea ale pustiei, credem noi că sunt solutia unei trăiri de clasă, uitând însă că ele nici pe departe nu se compară cu brațele purtătoare de grijă ale Marelui Stăpân.

 

In al doilea rând, Agar nu a înteles că pentru a-ți crește copilul în pustie e nevoie să-l ții de mână, nu să stai la distanță de el.

v.8 – “Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mână; căci voi face din el un neam mare.”

Întotdeauna după aruncatul copilului sub tufiș, vine “mersul în față” (v. 16 “ şi s-a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el”). Tata vine seara târziu de la muncă și pleacă dimineața devreme și se văd cel mai probabil în week-end. Auzisem și de părinți care îi lăsau copilului bilete de genul: “Mâncarea e în frigider. Ne vedem deseară” (dacă îl mai găseau treaz).

Când copilul iți vine acasă când vrea el, când iese din casă fără să-ți spună unde pleacă, să nu uiți: tu nu-l mai ții demult de mână. Când colegul de clasă îi e mai bun prieten ca tata, tu ești deja undeva în spate. Spunea o fetiță: “Tati, cât câștigi la lucru că lucrezi așa de mult si de mine nu ai timp deloc?”. “10 $, draga mea, pe oră!” răspunse tatăl. “Tati, dacă iți dau 10 $ ai timp și pentru mine o ora”?

Copiii au nevoie să-i ții de mână. Să se știe în siguranță lângă tine. Să adoarmă în brațele tale, povestindu-le tu despre Iosif, Timotei și Estera, și nu calculatorul despre Tom și Jerry. Să mai audă cântându-se: “Am o inimă micuță” și acasă nu doar la școală duminicală. Să doarmă cu Biblia povestită copiilor in mână și nu cu telecomanda de la TV.

 

În al treilea rând, pentru a-ți crește copiii în pustia acestei lumi, trebuie să înțelegi că Dumnezeu îți arată izvorul, dar nu iți umple burduful cu apă.

v. 19 – “ Şi Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea”.

Cred că nu exista mai mare tragedie decât să mori de sete lângă un izvor cu apă. Cu ochii noștri orientați spre cele materiale, e atât de greu sa mai vedem izvoare de har lângă noi din care să ne adăpăm copiii.

Noi, avem lângă noi atâtea izvoare binecuvântate, dar de multe ori ne e greu să ne umplem burdufurile cu experiențe ale credinței din care să bea și copiii noștrii. De atatea ori Dumnezeu isi face partea in familiile noastre, dar noi, oare, ne-o facem?

Trăim în pustie azi. Diavolul e mulțumit dacă-ti lași copilul la umbra lucrurilor materiale și dacă tu stai la distanță fără să-i dai apă. E mulțumit dacă folosești mereu zicala: “Măcar să aibă el dacă eu n-am avut”. E mulțumit chiar dacă sunt izvoare lăngă tine, dar tu si copiii tăi nu beau din ele.

Însă dacă dorim ca arșița pustiei să nu ne doboare familiile, haideți să ne mai ridicăm încă o dată, să micșorăm distanța dintre noi și copiii noștri luând mânuța lor fragedă într-a noastră, să mai umplem burdufurile cu lacrimi din izvorul altarelor familiale, iar copiii să vadă în noi, părinții, că ne luptăm să-i ținem în viață pentru Christos.

Să spunem (și să facem) ca poetul:

Doamne, mai mult decât apă şi pâine,

mă rog şi eu pentru casa mea
de azi şi de mâine.
Pentru ai mei care sunt,
pentru ai mei care vor veni
pentru că ştiu că nu departe, într-o zi,
Mă vei întreba:
“Unde-ţi este casa pe care ţi-am încredinţat-o?”
Iar eu vreau să-Ţi răspund:
“Doamne, iat-o!”
Şi Tu să-i treci pe toţi la dreapta Ta.

 

Notă: Meditatie scrisă în seara dinaintea binecuvântării fetiței noastre: Grace (15.10.2011).

Inchinarea

08 Saturday Oct 2011

Posted by cristianboariu in Studii

≈ Leave a comment

Închinarea este giuvaerul pierdut în evanghelismul modern. Suntem organizaţi; lucrăm; avem propriile noastre agende. Avem aproape totul, dar există un lucru pe care bisericile, chiar şi bisericile evanghelice, nu îl au: acesta este abilitatea de a se închina. (Tozer)

 

I. Ce este inchinarea?

  1. Inchinarea estescopul pentru care omul a fost creat
  • Efeseni 1:11,12 – “ca sa slujim de lauda slavei Sale”
  • Isaia 43:7 – “pe care i-am facut spre Slava Mea”

“In momentul cand am uitat acest adevar, traim degeaba”!

 

  1. Inchinarea este un mod de viata
  • Romani 12:1 – “sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie” – tu esti o torta umblatoare care arzi pentru El
  • Coloseni 3:23 – “ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” – tot ceea ce faci trebuie sa il cinsteasca pe El

– Inchinarea nu inseamna ca iti iei haine de biserica si mergi sa canti in fata duminica;

 

  1. Inchinarea este un raspuns al recunostintei fata de rascumpararea pe care am primit-o

– 1 Petru 17,18 – “purtati-va cu frica…caci stiti ca nu cu aur..ci cu sange” –

inchinarea = trairea cu frica si recunostinta (NLT: “you must live in reverent fear of him”)

 

II. Cum ne inchinam?

Stari:

  1. Cu umilinta
    • Psalmi 51:17 – “duh zdrobit”, “inima mahnita” (aici nu se refera la nemultumire fata de ceea ce NU avem ci fata de ceea ce NU suntem!!!)
    • 2 Cronici 12:6 – “s-au smerit si au zis: “Domnul este drept”” – inainte de a-I aduce lauda ca e drept, s-au smerit!
  2. In duh si adevar – Ioan 4:24
    • Duh vs duh: Ioan 3:6: “ce este nascut din Duh este duh”
      • Duhul Sfant invie duhul nostru=> doar spiritele inviate si sensibilizate de Duhul Sfant se pot inchina cu adevarat (John Piper)
      • duh = emotii si ganduri: Inchinarea fara sentimente ne face doar niste admiratori artificiali
      • adevar: doctrina corecta
        • inchinatorii la idoli, zei, trupul lor, idealurile lor sun tot niste “inchinatori” dar nu in adevar
        • inchinarea fata o viata de neprihanire traita in adevar e zero
        • Închinarea în adevăr înseamnă și să accept și să mă raportez corect la ceea ce spune Domnul despre Sine Însuși, despre mine (și să accept rolul și locul meu stabilit de Dumnezeu), despre păcat și urmările grozave ale acestuia (moartea spirituală) și despre har și iertarea pe care o pot primi de la El. (A. Tozer)

Sentimente:

1. Tacerea – prima reactie a inimii care vede sfintenia si maretia Lui Dumnezeu

      • Habacuc 2:20 – “…tot pamantul sa taca inaintea Lui”

–          cand vezi un peisaj frumos la munte nu te pui si spui glume sau incepi cine stie ce discutii; pur si simplu pastrezi o tacere adanca care exprima mirare

2. Teama (insotita de reverenta si uimire)

–          Isaia 8:13

–          Psalmul 5:7 – “Ma voi inchina cu frica inaintea templului sfinteniei Tale”

– cand vezi maretia Lui Dumnezeu (tacere) si sfintenia Lui si te uiti la tine (carne pacatoasa), se naste frica

(e la fel ca si cand privesti un munte inalt sau o prapastie adanca)

  1. Tanjire dupa Dumnezeu

–          ne vedem starea noastra si dorim ca Dumnezeu sa ne schimbe; dorim apropierea de El

–          Psalmii 63:1; Psalmul 42:1-2

 

  1. Bucurie

–          Dumnezeu ne elibereaza fie de povara pacatului fie de alte poveri: ingrijorare, stres, etc

–          Psalm. 30:11-12

 

  1. Speranta

–          noi nu traim doar cu bucuria trecutului ci si cu bucuria viitorului cu Dumnezeu

–          Psalmul 130:5

 

  1. Desfatare

–          Psalmi 61:4 – inchinarea psalmistului a ajuns la o asa intensitate, incat ar vrea sa locuiasca vesnic cu Dumnezeu – ACESTA ESTE TELUL la care vom ajunge in vesnicie

–          Apoc. 4:10 – cei 24 de batrani care se inchina

Concluzii:

 1.      In inchinare, noi punem accent pe slujire, Dumnezeu pune accent pe ascultare

–          Dumnezeu nu se uita neaparat daca cantarea din fata a iesit perfect ci daca e insotita de sentimentele descrise mai sus si de adevar (ascultare)

–          Ex. 1 Samuel 15: – Saul dorea sa se inchine desi nu ascultase!

–          Noi avem probleme in a intelege ca

      • nu doar cantarea de dum. e mod de inchinare ci si repetitia de miercuri
      • nu doar predica de duminica poate fi mijloc de inchinare ci si vizitarea unui bolnav (lucrurile din umbra)

2. Inchinarea cu sentimente fara adevar sau cu adevar fara sentimente e zero.

– sentimentele se pot mima fata de public (ex: cantareti care stiu zambi frumos si par ca traiesc o stare foarte inalta) dar adevarul (si viata pe care o traiesti) nu se poate ascunde fata de Dumnezeu

– adevarul care te face doar sobru, fara ca inima sa simta ceva, nu e inchinare – “Te-am aflat pe Tine Doamne (adevarul) si aceasta mi-e ‘deajuns (sentimentul), Tu esti pacea vietii mele, si al tainelor raspuns (inchinare)”

3. Inchinarea adevarata te apropie de Dumnezeu si de indeparteaza de pacat/lume: daca nu e asa, ceea ce traiesti tu nu e inchinare

– ex negativ: tinerii care au mers sa se predea mestecand guma si razand

– multe din programele din ziua de azi sunt spectacole si nu inchinare; voie buna si distractie si nu apropiere de Dumnezeu; scenete in loc de rugaciune; filme crestine in loc de predicare a Evangheliei curate!!!

Cum e inchinarea ta?

“Asculta-l pe un om cum se roaga si iti vei da seama cu adevarat cat de aproape e de Dumnezeu”

“Daca am trai in mod zilnic o viata de inchinare, ne-ar opri oameni pe strada sau la servici sa ne intrebe despre Dumnezeu”

Miros De Cer

Schite de predici

Ganduri zilnice

Ganduri zilnice

Publicații

Traind pe pamant mai aproape de cer - coperta fata

Traind pe pamant mai aproape de cer - coperta fata

Dintre cele mai citite…

  • Sunt aici...
  • Generația de azi...
  • Paradoxul creștinismului actual
  • Cum L-am primit pe Isus și ce ne-a adus El?
  • Cum să trăiești în casa lui Naaman?
  • Noe – un sfânt după care Dumnezeu închide ușa
  • Cum a căzut Samson bacalaureatul la toate materiile?
  • Cum să-ți crești copiii în pustie?
  • Spre Canaan dar cu Egiptul in inimă...
  • Experiente cu Dumnezeu – Partea 1
  • Experiente cu Dumnezeu – Partea 2

Postări recente…

  • Ce-ți cumperi de Halloween?
  • Ce am învățat după 10 ani de căsătorie ?
  • Grafic despre obiceiuri adaptat la viața creștinului
  • Boala care te aduce cu fața la perete…
  • Ștefan și Halloween-ul

Recomandari

Categorii

  • Cantari (6)
  • Casatorie (2)
  • Conferinte (2)
  • Eroi ai credinței (3)
  • Eseuri (36)
  • Foto (5)
  • Ganduri (15)
  • Harti (2)
  • Interviuri (2)
  • Mari Scriitori (2)
  • Marturii (6)
  • Misiune (3)
  • Pentru suflet… (93)
  • Pentru viata… (18)
  • Personale… (37)
  • Poezii (18)
  • Predici (22)
  • Schite (7)
  • Studii (6)
  • Teologie (6)

Recent Comments

Bahica Vasile on Neemia – omul care schimba pah…
Viorel Palaghianu on Ce am învățat după 10 ani de c…
Ispita – ARMON… on ………ISPITA…
Ilie on Studiu despre sinucidere (Este…
ADMIN on Fără Dumnezeu… sau cu Dum…
October 2011
M T W T F S S
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  
« Sep   Nov »

Blog Stats

  • 534,106 hits

Blogroll

  • Bible History
  • Diverse harti V.T.
  • Dragoste pentru adevar
  • Mihai Ardelean
  • Nicolae Geanta

Blog at WordPress.com.

  • Follow Following
    • Gânduri pentru viața de aici...
    • Join 237 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Gânduri pentru viața de aici...
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...