Pregateam o predica de binecuvantare si in cautarea unei poezii de incheiere, am dat peste aceasta frumoasa creatie, compusa probabil de o mama…V-o impartasesc cu bucurie:

 

“Te-am auzit, iubit copil,
Si-am inceput a-ti pregati
Din ceea ce-ti va fi util
Pe vremea cand ne-om intalni…

Voi face zilnic planuri noi,
Precum si mici economii,
Pernute, asternuturi moi
Si-mbracaminte de copii.

Hainute albe am sa-I fac 
Si omului tau sufletesc,
Silindu-ma sa-I fiu pe plac
Mereu Parintelui ceresc…

Lucrand la caracterul tau,
Nu vreau ce-I negativ sa strang;
Ma voi feri de gandul rau,
Ca aripile sa nu-ti frang.

Deasemeni eu voi cauta,
Pe cat se poate, sa pricep,
Ce Domnul vrea cu viata ta,
Si cu ce trebuie sa-ncep.

Din nou acum fiinta mea,
In intregime I-o predau,
Si astfel cred ca voi putea
In voia Sa mereu sa stau.

Pe-acest copil vrei sa-l castigi
Prin mine? Cum as spune:”Nu!” ?
Sunt roaba Ta, si, cand ma strigi,
Raspund: “Fa Doamne, cum vrei Tu!”