Autor: anonim

Aş fi dorit să fiu o stea pe ceruri
Cu strălucirea ei să pot vedea
Cum jos în umbra morţii şi în neguri
Cel mai iubit Copil ni se năştea

Iubirea Lui s-ar fi aprins în mine
Să-L luminez mai sfânt şi mai curat
În noaptea grea să vadă orişicine
Pe Pruncul sfânt ce-n iesle ni s-a dat

Aş fi dorit să fiu atunci o strajă
A orelor târzii din Betleem
Să stau cu îngerii care-L veghează
Şi pe păstori cu drag la El să-i chem

Iubirea Lui ne-ar fi chemat la iesle
Minunea întrupării să vedem
E un Copil dar totuşi El ne este
Un Rege Sfânt şi Dumnezeu etern

Aş fi dorit şi eu să-Ţi pot aduce
Şi aur, smirnă şi tămâie-n dar
Iar glasul cântului duios să urce
Cu-al îngerilor cor pe scări de har

Şi slava Lui a străbătut pământul
În locuri preaînalte a ajuns
Iar pacea Sa ne este astăzi cântul
Ce ne-a unit în jurul Lui Isus

de Valerica Gherzan

Si nu venisei Doamne sa te plimbi
Pe-acest pamant cu drumuri interzise,
Pe-acest pamant cu demoni si cu ghimpi
Cu multe boli curente sau prezise…

NU! nu venisei doar ca sa te plimbi
Sa calci aici pe zambete ucise…
Si-avea planeta portile inchise
Cu gandurile ferecate stramb.

Doar drept era, chiar drept si ne-ndoios
Ca trebuia ca dupa legea data
Cand ai privit pamantul cel stancos
Si l-ai zarit in Univers o pata,
Sa te ridici, sa strige dintr-o data
Cu toata forta lui contaminata…
“Lepros! Lepros! de sus si pana jos…”

Aici gandirea mea e rasturnata
Ca ai venit la poarta lui blocata
Si ai batut…si-ai asteptat ades…
Iubirea nu forteaza-n Univers
Cum ea nu poate fi nici capturata…

Hangiule, chiar n-ai stiut nimic?
Nu ti-a cazut de pe cuvinte fracul?
In asternut secunda n-a durut?
Ti-a mai batut vreodata-n poarta veacul?
Chiar pentru El, un loc, n-ai mai avut?

Pamantul imi raspunde:”Da, se poate!
Caci pentru cer adesea s-a stiut
Cu toate locurile ocupate…”

Isi descarcase cerul o marire
Iubirea ne-a umplut cat n-am stiut
Caci izgonit pacatul peste fire
Cu tipat dinspre Rama ne-a durut…

Chiar incarcat venind cu viata toata
Si pentru tine, crudule Irod…
Cum a putut gandirea ta sa poata?
Ma-ntreb din nou si iarasi ma socot…
Ca l-ai primit cu marele deces!
Porunc-aveai? Aveai o datorie?
Nu te-a chemat gandirea la proces?
Raspunde-acum! Raspunde-ti astazi tie…

Tu Nicodim, l-ai vrut si nu l-ai vrut
Iti trebuia asa cum nu se poate
El nu s-a rusinat de tine sus
Tu l-ai primit cu ganduri rusinate…
Pe tine nu te-ntreb, caci mi-am raspuns.

—————————————–
Nevoie n-am nici eu de complicatii
Si eu il chem adesea in ascuns
Si Il refuz la mese de ocazii…
Nu vreau sa fiu zvarlit printre umili
Cu zambetul acela de disgratii…
Eu mai primesc confort printre multimi
In mintea mea primesc consideratii…

Ma simt chiar bine-n sufletul caldut…
Insa…un gand acum ma-nfioara
Prin treburile mele sunt pierduti
Toti pasii Tai din zori si pana-n seara…

Si daca secolul cu ochii multi
Te izgoneste astazi de la sine
Mai trist e ca…venind sa ne ajuti
N-ai loc de noi aici, in cas’ la Tine…

Si astazi tot strain printre ai Tai
Si azi strain…si astazi tot pe-afara…
Arunca ,Doamne-o raza de lumini
Si raza cu iubire sa ne doara…