Dragi frati care ne aduceti Cuvantul din partea Lui Dumnezeu… Dorintele de mai jos reprezinta ceea ce ne doare si ceea ce am dori sa auzim de la voi… Intelegem ca viata de pe pamant e o sansa de a o trai cu lumea sau cu Dumnezeu. Am ales sa o traim cu Dumnezeu de aceea ne pasa ce sfaturi primim prin predicile voastre. De aceea va rog in Numele Domnului Isus:

Spuneti-ne de faptul ca putem avea fanfare si coruri profesioniste, solisti si predicatori exceptionali si totusi, doar sa ne mearga numele ca traim. (vezi Biserica din Sardes).

Spuneti-ne ca putem avea programe incarcate de puncte, organizate ca la carte, fara prezenta Domnului in ele. (vezi Biserica din Laodicea careia ii spune Domnul: Iată Eu stau la uşă, şi bat )

Spuneti-ne mai multe marturii din viata voastra, din experientele cu Domnul ce le-ati trait voi si mai putine din vietile misionarilor care au trait cu nu stiu cate sute de ani in urma…

Spuneti-le baietilor tineri ca pornogrofia se combate cu monitorul stins si cu Biblia deschisa. Spuneti-le fetelor ca e mai ferice sa fie batatorit covorul din odaita decat cel din fata oglinzii.

Spuneti-ne ca o ora de rugaciune face mai mult decat 10 ore pe yahoo messenger.

Spuneti-ne ca NU vom vedea Canaanul daca credem ca Isus e o stanca pe care o lovesti cand ai nevoie de apa. Spuneti-ne ca Isus nu e o trusa de prim ajutor la care alergi doar cand copilul are o boala fizica, ci e acelasi Domn la care ar trebui parintii sa alerge si cand copiii sunt loviti de boli spirituale.

Spuneti-le celor care vin la 9:25 la adunare si pleaca la 12 fara 5, ca Isus a “stat” mai mult timp pe cruce decat stau ei pe scaun.

Spuneti-ne ca diplomele si carierele noastre fara o viata de pocainta reala palesc in fata Mantuitorului.

NU ne spuneti ca pacatele mici nu sunt importante. Nu ne spuneti doar de HAR ci amintiti-ne ca Christos e si un foc mistuitor. Spuneti-ne ca Recabitii au fost incercati in singurul lucru care il putea face mai usor din tot ce le-a poruncit tatal lor. Cu siguranta era mai usor pentru Ieremia sa le ceara sa bea vin decat sa isi faca case. Si era mai usor si pentru ei sa se scuze ca cel mai mare proroc din tara le-a cerut asta. Spuneti-ne asadar ca parintii nostrii au fost oameni verticali, care au trait Biblia si noi suntem tentati sa “vindem” principiile lor prin caminele studentesti de la facultate.

Spuneti-ne ca bunicii nostrii preferau o vizita la orfani, vaduve sau bolnavi, intre cele doua programe de duminica decat trei ore de somn. Spuneti-ne ca ei posteau 3 zile pe saptamana si mergeau la sapa si lucru la camp toata ziua, iar noi lucram la birou si multi dintre noi nu avem nici macar o zi de post pe saptamana.

Spuneti-ne ca ei plangeau la fiecare predica, noi mai mult zambim.

Spuneti-ne ca praful de pe Biblia noastra ne va condamna in ziua judecatii daca nu o citim si nu o traim.

Cand stiti ca urmeaza o duminica, sau joi, sau orice alta zi cand trebuie sa ne aduceti un mesaj, va rugam stati mai mult pe genunchi decat in fata buletinelor de stiri.

Spuneti-ne dragi predicatori ADEVARUL, fara sa va fie teama ca nu veti fi alesi la urmatoarele alegeri in comitet. Adevarul a biruit in arenele romane, cu atat mai mult va birui unde sunt oameni care doresc sa-l traiasca.

Spuneti-ne sa ne rugam ca Domnul sa scoate proroci, oameni care au daruri de vindecare, nu va multumiti ca in biserica aveti doar oameni care stiu sa spuna poezii. Oratori buni sunt si in lume. Profesionalism gasim si la filarmonica. Ceea ce dorim este mai multe prezenta a Duhului si mai putina prezenta a “noastra”. Mai multa rugaciune si mai putin spectacol. Mai multe predici pentru nevoile noastre si mai putina exegeza si teologie.

Spuneti-ne ca exista si IAD nu doar rai.

Spuneti-ne ca putem sti capitole din Biblie pe de rost si totusi sa ajungem in iad daca nu le implinim.

Spuneti-ne ca putem trai langa oameni ca Pavel si totusi sa ne intoarcem la lucrurile lumii din Tesalonic ca si Dima, daca nu avem o relatie cu Domnul personala.

Nu va multumiti ca aveti in biserica oameni care va lauda. Nu uitati de roaba cu duh de ghicire care s-a luat dupa Pavel si striga: “Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” Diferenta dintre Pavel si alti predicatori a fost ca el nu a amestecat sfintenia cu nelegiurea. Vroia oameni care sa fie sfinti. Si pentru ca vroia asta, a fost batut cu nuiele. De ce? Pentru ca s-a eliberat pe el si pe Sila de…aplauze.

Am citit despre o tanara care 21 de ani nu a fost chemata macar o data la rugaciune cu familia. Si tatal ei slujitor in adunare. Spuneti-le la astfel de parinti capocainta din familie e mai importanta decat cea afisata la oricare biserica din tara la amvon.

Chemati-ne mai aproape de Isus, la o viata adevarata de pocainta. Chemati-ne la sacrificiu pentru lucrarea Domnului. Chemati-ne la dragoste si iubire pentru Domnul si pentru frati.

Va multumesc,

Un tanar ce traieste inca in Babilonul acestei lumi, cu fereastra deschisa spre Ierusalim, nu departe de groapa cu lei.

Ps: Cine crede ca acest mesaj e doar pentru predicatori, este rugat sa il reciteasca.

Nota: am decis sa public originalul (asa cum il aveam in arhiva pe email-ul original) acestui mesaj deoarece el pe internet, pe anumite site-uri, apare trunchiat. Chiar si cand a fost publicat in Revista “Cuvantul Adevarului ” nu a fost publicat in intregime (adevarul doare, nu?)… Il cunosc personal pe tanarul care a fost trezit noaptea la ora 4 (22.04.2009) si i s-a incredintat acest mesaj dar care a dorit sa nu-i fie publicat numele deloc, de aceea raspandirea a fost facuta sub “Anonim”. Fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa luam aminte!

E greu să predici despre oțetul dat lui Isus pe cruce când acasă te asteaptă prăjiturile… Un paradox amar-dulceag.
E greu să predici despre “mi-e sete” când nici tu și nici cei care te ascultă n-au experimentat asta probabil niciodată, pentru că sărbătorile la români sunt încărcate de suc și apă minerală.
E greu să predici despre “Tată, iartă-i căci nu știu ce fac” când trăim într-o vreme în care cea mai mica vorbă neadevarată spusă despre noi ne deranjează la maxim.
E greu să predici despre Cel care a renunțat la tot când unii nu pot renunța la o gumă de mestecat în biserică.
E greu să predici despre iubirea lui Ioan de la cruce când cei mai mulți se încălzesc la focul lepădării, deși cu puțin timp înainte promiseseră mult, cu flori în mână, îmbrăcați în haina de botez. E greu pentru că de la vorbe la fapte e cale lungă.
E greu să predici despre înviere când cimitirele sunt pline. E greu să predici despre “Iată Eu vin curând…” când mulți lucrează mai mult pentru pământ decât pentru cer.
E greu…pentru că ne-am obișnuit să trăim o pocăință care să ne coste cât mai puțin.   Am fi mai atenți la păcat dacă am avea animale acasă de crescut pentru jertfe, ca evreii,
decât suntem acum, când a fost dată cea mai supremă Jertfă.

E greu să vorbești despre Isaia 53, despre cei care își întorceau fața de la El într-o perioadă în care ne dorim ca toți să ne vadă.
E greu să vorbești despre “ura din partea lumii” când mulți încearcă din răsputeri să se asemene cât mai mult cu ea. E greu…

Poate că de Paștele acesta nu se va mai predica. Poate că vom începe să trăim ceea ce am predicat(și am ascultat) ani de zile. Poate că vom începe să umblăm cu Isus
nu doar când înmulțește pâinile, ci și când se roagă în Ghetismani.

Să ne reamintim că iubirea care ne-a arătat-o El, a lăsat în urmă mărturia sacrificiului suprem. Că după ce ne-a spus “vă iubesc” din cer, a coborât pe pământ să dovedească asta.

A fost greu… Dar nu uitați: umblarea pe pământ ca “străini și călători” nu e niciodată ușoară pentru urmașii Lui. Doar când vom zări pragul veșniciei, greul va dispărea,
iar lacrimile vor fi șterse din ochi.

Vă doresc sărbători pline, dar nu de încărcătura lumii, ci pline de amintirea unor suferințe aparte.
Că mormântul nu ar fi fost gol, dacă Isus nu ar fi trecut mai întâi pe la cruce…
Trăiți ca niște oameni vii pentru că El e viu!