• Biblioteca
  • Maxime
  • Predici
  • Preferințe
  • Publicații
  • Despre mine…

Gânduri pentru viața de aici…

~ și de dincolo…

Gânduri pentru viața de aici…

Monthly Archives: August 2013

Scrisoarea unui tată pentru viitorul ginere…

14 Wednesday Aug 2013

Posted by cristianboariu in Uncategorized

≈ 3 Comments

Ca tată, eu duc ștafeta pentru fiica mea. Îmi aduc aminte de ziua în care s-a născut Laura și de perioada în care o țineam în brațe când febra îi era atât de mare, încât își dădea ochii peste cap. Îmi amintesc de vremea când și-a rupt degetul la ușa mașinii și am strâns-o în brațe. Îmi amintesc cumletter_bw repetam împreună tabla înmulțirii înainte de testele mai grele.

Când mingea de volei i-a căzut la picioare de trei ori la rând, am strâns-o pe Laura în brațe ca să-și ascundă lacrimile la pieptul meu în timp ce suspina: “Cu toții cred că nu sunt bună de nimic…”. Am stat lânga ea tot restul zilei apărându-i onoarea și apărând cu vijelie o altă eventuală lovitură împotriva “dragei” mele.

Am vorbit cu ea despre anii de gimnaziu și despre faptul că atunci se afla în punctul de vârf al adolescenței, iar acum că a ajuns în liceu, am discutat despre întâlniri și facultate, și viața de adult.

Crescând-o pe Laura în puritate și sfințenie, a fost una dintre cele mai mari chemări ale vieții mele. Ne-am plimbat și am vorbit, am râs și am plâns. O cunosc pe toate părțile.

Dar tu, tinere? Cine ești? Cum ești? Cât de mult te-ai rugat pentru ea? Tot ce știu este că eu port o torță pentru fiica mea, și nici o frizură “cool”, o mașină puternică sau zâmbet dulce nu o va fura din mâna mea. Investiția mea este mult prea mare…

Știu că ești fratele meu creștin și vreau să contez pe tine să îmi stai alături în această chemare pe care am primit-o de la Dumnezeu. Da, am patruzeci de ani, iar tu s-ar putea să fii adolescent sau chiar să ai douăzeci de ani, dar sunt la fel de mult fratele tău cum sunt și prietenii tăi, și mă bazez pe tine să nu-ți pui mâna pe fiica mea, la fel de mult cum prietenul tău cel mai bun contează pe tine să nu pui mâna pe prietena lui. Cinstește-mă în aceasta.

Fiecare tată pe care-l vei întâlni a fost și el la vârsta de șaptesprezece ani, dar nici unul dintre cei de vârsta ta n-a fost de patruzeci, cu o fiică adolescentă. Așadar, fii atent! Mai întâi, nu poți înțelege ce simt eu și în mod normal nu te vei raporta cu grijă la interesele mele. În al doilea rând, și acesta s-ar putea să fie mai grav pentru noi amandoi, eu știu cum gândești tu.

Prietenul meu mai tânăr, Tyson, din grupul de tineri, spune lucrurilor pe nume. Recent mi-a spus: “Nu este nici un secret. Majoritatea băieților vor să aibă relații sau să beneficieze de un anumit fel de acțiune. Lor nu le pasă de ceea ce semnifică o relație, precum fetelor. Băieții vor să le vadă pe fete cât mai sumar îmbrăcate, la aceasta se reduce totul. Chiar și în cazul nostru, al băieților creștini”.

Chiar și nouă creștinilor! Hmmm… Nu este nimic surprinzător. Ca unul care am ieșit din lume, la o vârstă adultă, s-ar putea să am o altfel de perspectivă cu privire la termenul “creștin” decât tine, și nu contează dacă ești catolic sau protestant, evanghelic sau carismatic. Dacă m-ai întreba ce mă suprinde cel mai mult în creștinism, ar fi că puțini creștini trăiesc altfel decât toți ceilalți.

Deci aceasta ne pune într-o poziție interesantă, nu-i așa? Știu că mulți creștini nu trăiesc așa cum vorbesc, iar cuvântul lor nu valorează nici măcar cât aerul pe care-l folosesc pentru vorbire. Totuși, una dintre cele mai mari chemări pe care mi le-a dat Dumnezeu depinde de caracterul tău atunci când vei fi singur cu Laura. Iar lucrul acesta este normal să mă neliniștească, și o va face!
La urma urmei, nu te cunosc, dar trebuie să am deplina încredere în tine, fratele meu creștin, că îmi vei sta alături în chemarea mea, în acele momente în care ea este cu tine. Oare nu-mi datorezi o oarecare credincioșie și cinste? Oare nu-mi datorezi o ținere în frâu a pasiunilor tale?

S-ar putea ca cererea mea să ți se pară nostimă, cum mi s-ar fi părut și mie la vârsta ta, dar vrei să știi adevărul? Până nu mi-ai demonstrat că dai dovadă de cinste, nu cred că ai dreptul să vorbești cu fiica mea, darămite să o ții de mână în parc. S-ar putea să crezi că ești deja cinstit. Poate că ești, dar hai să vedem cum stai în picioare când ești comparat cu un alt tânăr.
——
Danny este stilul de băiat care știe să iubească și să cinstească un tată. “Prima mea apărare a fost să ies doar cu fete creștine”, a spus el. “Dar problema cea mai mare cu majoritatea băieților este că se opresc la această singură apărare. Ce greșeală! Din moment ce cu toții putem face greșeli, în anumite circumstanțe. Așadar, mi-am făcut niște reguli care să mă țină departe de asemenea situații pe cât mai mult posibil.
În realitate, aceasta însemnă că nu aveam voie să fiu singur cu persoana cu care ieșeam. Evident, nu am dus aceasta regulă la extreme. Puteam să mergem împreună în mașină, de exemplu. Pe de altă parte, dacă doar stăteam în mașină să vorbim, trebuia să fie într-un loc, precum parcarea părinților ei – nu cine știe ce loc al îndrăgostiților. De asemenea, mi-am impus regula că nu puteam să fiu singur în casă cu prietena mea.

Înainte de a ne căsători, eu și Lisa ne-am permis să stăm împreună în mașină să discutăm, de nenumărate ori, în parcarea părinților mei. Vecinii ne urmăreau adesea prin geamul de la bucătărie. Întotdeauna le făceam cu mâna, dar niciodată nu ne răspundeau cu salut! Dumnezeu să-i binecuvinteze pe acei vecini… au contribuit cu siguranță la responsabilitatea noastră, fie că ne-a plăcut, fie că nu. Sunt sigur că și mama făcea același lucru, dar cel puțin nu o făcea în mod deschis. Tocmai m-am căsătorit, și credeți-mă că sunt foarte bucuros că m-am ținut tare, mai ales când eu și Lisa eram logodiți. Îmi amintesc de multe ocazii când, fără aceste standarde de trăire în viețile noastre, ne-ar fi fost foarte ușor să ne pierdem puritatea în relația noastră.”
——–
A-l cinsti pe tatăl ei înseamnă să-i ceri permisiunea, când vine vorba de căsătorie. Când am cerut socrului meu mâna Brendei, mama Laurei, acesta era pe patul de moarte. Cu toate că uneori era mai energic, știam amândoi că timpul lui pe pământ era aproape de sfârșit. Am intrat în salonul de spital, mult mai puternic decât el, dar mult mai emoționat. Știam cât de mult își iubește fiica. Știam cum a crescut-o în puritate, în biserică și departe de orice influență rea.

Când i-am cerut mâna, mi-a spus ceva ce a rămas înscris permanent în memoria mea, de-a lungul anilor.“Cu toate că nu te cunosc bine”, a început el, “știu că ești genul de om care va face ce spune. Știu că vei avea grijă de ea”. Niciodată în viața mea nu crezuse un om în mine, în felul acesta, având încredere în bărbăția mea și încredințându-mi ceva atât de valoros. Mi-a dat singura lui fiică prețioasă, chiar dacă știa că nu va putea face niciodată vreun pas pentru a o proteja, dacă eu nu mi-aș fi ținut promisiunea, că nu putea să intervină pentru a reaprinde acea flacără în ochii ei, dacă eu aș fi făcut-o să dispară.

I-am fost recunoscător că a avut încredere în mine, atât atunci când ieșeam cu Brenda, cât și acum, când el zace în țărână. I-am fost recunoscător că mi-a oferit o atât de minunată fiică. I-am fost recunoscător pentru investiția pe care a făcut-o în ea. Când îl voi revedea în ceruri, nu va trebui să-mi ascund ochii, plin de rușine. El mi-a dat ștafeta, iar eu am dus-o mai departe.

Autor: Fred Stoeker.


Aceasta înseamnă dragoste și cinste! Aceasta este autenticitate!

Cu Nici Un Chip Nu Te Voi Lasa…

07 Wednesday Aug 2013

Posted by cristianboariu in Marturii, Pentru suflet...

≈ Leave a comment

sonIn 1988 un cutremur de 8.2 a redus Armenia la ruine, omorind peste 30.000 de oameni in mai putin de 4 minute.

In mijlocul acestei devastari uriase si a haosului creat, un sot si-a lasat sotia acasa, casa lor fiind inca in picioare si a alergat la scoala unde ar fi trebuit sa fie fiul sau, doar ca sa descopere cladirea scolii in totalitate la pamint… ca o scovarda.

Dupa trauma
 primului soc, si-a amintit promisiunea pe care i-o facuse cindva fiului lui… ”nu conteaza ce se intimpla, am sa iti vin in ajutor, oricind, oriunde.” Si lacrimi incepura sa-i curga siroaie pe obraji. Si ingrozit se uita la gramada de caramizi si moloz ce fusese cindva scoala fiului lui; peisajul parea absolut fara nici o speranta, dar promisiunea facuta fiului sau il convinse ca trebuie sa incerce ceva, orice…

La inceput s-a concentrat sa-si aminteasca cam unde ar fi clasa fiului sau, acolo unde il ducea in fiecare dimineata. Si-a amintit ca este undeva intr-un colt in partea dreapta a cladirii; asa ca alerga acolo si incepu sa traga cu miinile de caramizi si de moloz .

In timp
 ce sapa si scotocea printre ruine, alti parinti indurerati au venit si au inceput sa strige si sa plinga …”fiul meu”, sau “fiica mea”…Alti parinti au incercat sa-l scoata de acolo cu vorbe bune…”este prea tirziu”…”toti sint morti, nu are nici un rost”…”du-te omule acasa”…”trebuie sa intelegi, asta-i realitatea, si nu putem face nimic”,”o sa-ti faci numai rau, nu se mai poate face nimic”…

Pentru toti parintii insa, a avut un singur raspuns… ”Aveti de gind sa ma ajutati, sau nu?”. Si a continuat sa caute mai departe printre darimaturi, bucatica cu bucatica”.

Seful
 departamentului de pompieri, veni si el sa-l scoata de acolo dintre darimaturi pe motiv ca o sa fie explozii si foc si nu este indicat sa umble singur printre resturile de cladiri. “Du-te acasa, o sa avem noi grija sa facem tot ce se poate face”. La care iubitorul tata raspundea exact ca inainte… ”Aveti de gind sa ma ajutati, sau nu?”

Politia si-a facut si ea treaba si i-au spus ca este prea distrus si ca pune viata altora in pericol si sa se duca acasa…la care din nou a raspuns in acelasi mod… ”Aveti de gind sa ma ajutati, sau nu?” Dar nimeni nu se gindea sa il ajute.

Curajos
 insa continua sa caute printre molozuri pentruca isi spunea ca trebuie sa stie pentru el insusi…”ce s-a intimplat cu baiatul lui, daca este viu sau mort.”.

A lucrat singur 8 ore, apoi 12 ore… apoi 24 ore…si a ajuns la 36 ore… si inca a continuat …Dupa a 38 ora a tras de un bloc mai mare si a auzit vocea fiului sau…A strigat atunci cu toata puterea ce i-a mai ramas: ”Armand”…si a auzit raspunsul venind inapoi… ”Tati?! Sunt eu, tati. Le-am spus la ceilalti copii sa nu fie ingrijorati Le-am spus ca daca tu esti in viata, tu ai sa ma salvezi si daca tu ma salvezi pe mine si ei o sa fie salvati, ca tu mi-ai promis mie ca orice s-ar intimpla tu o sa ma cauti si o sa imi vii in ajutor, oricind si oriunde,si eu nu am uitat, si tu ai venit tati… tu ai venit!!!”

“Cum este acolo unde esti tu?” a mai intrebat tatal ingrijorat?. “Sintem 14 aici din 33 citi eram , tati. Ne este foame si sete si ne este tare frica si…sintem asa de fericiti ca ne-ai gasit…Cind a cazut scoala a ramas un colt ca un triunghi unde ne-am refugiat.”

“Vino baiatul meu”…i-a mai zis tatal.

“Nu tati…lasa sa iasa ceilalti copii prima data, ca eu stiu ca tu ma scoti pe mine la urma asa cum mi-ai promis…orice s-ar intimpla…si oricind am nevoie de ajutor.!!!
………………………

M-am gindit ca aceasta relatare adevarata este atit de potrivita pentru noi. Dumnezeu ne-a iubit atit de mult ca l-a trimis pe Fiul Sau sa vina in chip de om, pe pamintul nostru plin de pacat , ca sa ne aduca salvarea. Din dragoste pentru noi Domnul Isus a venit in lumea noastra urata…si acum ne cauta printre murdariile si darimaturile acestui Babilon modern…ne cauta ca ne iubeste si ne-a promis …”cu nici un chip nu te voi parasi…nu te voi lasa”. Tot ce mai trebuie sa faci este sa-L strigi, sa te auda unde esti, ca sa te poata scoate afara… Striga-l astazi… si striga-l oridecate ori esti in nevoie… El iti va raspunde!

Tradus de Rodica Botan.

Miros De Cer

Schite de predici

Ganduri zilnice

Ganduri zilnice

Publicații

Traind pe pamant mai aproape de cer - coperta fata

Traind pe pamant mai aproape de cer - coperta fata

Dintre cele mai citite…

  • Sunt aici...
  • Generația de azi...
  • Paradoxul creștinismului actual
  • Cum L-am primit pe Isus și ce ne-a adus El?
  • Cum să trăiești în casa lui Naaman?
  • Noe – un sfânt după care Dumnezeu închide ușa
  • Cum a căzut Samson bacalaureatul la toate materiile?
  • Cum să-ți crești copiii în pustie?
  • Spre Canaan dar cu Egiptul in inimă...
  • Experiente cu Dumnezeu – Partea 1
  • Experiente cu Dumnezeu – Partea 2

Postări recente…

  • Ce-ți cumperi de Halloween?
  • Ce am învățat după 10 ani de căsătorie ?
  • Grafic despre obiceiuri adaptat la viața creștinului
  • Boala care te aduce cu fața la perete…
  • Ștefan și Halloween-ul

Recomandari

Categorii

  • Cantari (6)
  • Casatorie (2)
  • Conferinte (2)
  • Eroi ai credinței (3)
  • Eseuri (36)
  • Foto (5)
  • Ganduri (15)
  • Harti (2)
  • Interviuri (2)
  • Mari Scriitori (2)
  • Marturii (6)
  • Misiune (3)
  • Pentru suflet… (93)
  • Pentru viata… (18)
  • Personale… (37)
  • Poezii (18)
  • Predici (22)
  • Schite (7)
  • Studii (6)
  • Teologie (6)

Recent Comments

Bahica Vasile on Neemia – omul care schimba pah…
Viorel Palaghianu on Ce am învățat după 10 ani de c…
Ispita – ARMON… on ………ISPITA…
Ilie on Studiu despre sinucidere (Este…
ADMIN on Fără Dumnezeu… sau cu Dum…
August 2013
M T W T F S S
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  
« Jul   Sep »

Blog Stats

  • 513,296 hits

Blogroll

  • Bible History
  • Diverse harti V.T.
  • Dragoste pentru adevar
  • Mihai Ardelean
  • Nicolae Geanta

Blog at WordPress.com.

  • Follow Following
    • Gânduri pentru viața de aici...
    • Join 235 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Gânduri pentru viața de aici...
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...