Ca tată, eu duc ștafeta pentru fiica mea. Îmi aduc aminte de ziua în care s-a născut Laura și de perioada în care o țineam în brațe când febra îi era atât de mare, încât își dădea ochii peste cap. Îmi amintesc de vremea când și-a rupt degetul la ușa mașinii și am strâns-o în brațe. Îmi amintesc cum repetam împreună tabla înmulțirii înainte de testele mai grele.

Când mingea de volei i-a căzut la picioare de trei ori la rând, am strâns-o pe Laura în brațe ca să-și ascundă lacrimile la pieptul meu în timp ce suspina: “Cu toții cred că nu sunt bună de nimic…”. Am stat lânga ea tot restul zilei apărându-i onoarea și apărând cu vijelie o altă eventuală lovitură împotriva “dragei” mele.

Am vorbit cu ea despre anii de gimnaziu și despre faptul că atunci se afla în punctul de vârf al adolescenței, iar acum că a ajuns în liceu, am discutat despre întâlniri și facultate, și viața de adult.

Crescând-o pe Laura în puritate și sfințenie, a fost una dintre cele mai mari chemări ale vieții mele. Ne-am plimbat și am vorbit, am râs și am plâns. O cunosc pe toate părțile.

Dar tu, tinere? Cine ești? Cum ești? Cât de mult te-ai rugat pentru ea? Tot ce știu este că eu port o torță pentru fiica mea, și nici o frizură “cool”, o mașină puternică sau zâmbet dulce nu o va fura din mâna mea. Investiția mea este mult prea mare…

Știu că ești fratele meu creștin și vreau să contez pe tine să îmi stai alături în această chemare pe care am primit-o de la Dumnezeu. Da, am patruzeci de ani, iar tu s-ar putea să fii adolescent sau chiar să ai douăzeci de ani, dar sunt la fel de mult fratele tău cum sunt și prietenii tăi, și mă bazez pe tine să nu-ți pui mâna pe fiica mea, la fel de mult cum prietenul tău cel mai bun contează pe tine să nu pui mâna pe prietena lui. Cinstește-mă în aceasta.

Fiecare tată pe care-l vei întâlni a fost și el la vârsta de șaptesprezece ani, dar nici unul dintre cei de vârsta ta n-a fost de patruzeci, cu o fiică adolescentă. Așadar, fii atent! Mai întâi, nu poți înțelege ce simt eu și în mod normal nu te vei raporta cu grijă la interesele mele. În al doilea rând, și acesta s-ar putea să fie mai grav pentru noi amandoi, eu știu cum gândești tu.

Prietenul meu mai tânăr, Tyson, din grupul de tineri, spune lucrurilor pe nume. Recent mi-a spus: “Nu este nici un secret. Majoritatea băieților vor să aibă relații sau să beneficieze de un anumit fel de acțiune. Lor nu le pasă de ceea ce semnifică o relație, precum fetelor. Băieții vor să le vadă pe fete cât mai sumar îmbrăcate, la aceasta se reduce totul. Chiar și în cazul nostru, al băieților creștini”.

Chiar și nouă creștinilor! Hmmm… Nu este nimic surprinzător. Ca unul care am ieșit din lume, la o vârstă adultă, s-ar putea să am o altfel de perspectivă cu privire la termenul “creștin” decât tine, și nu contează dacă ești catolic sau protestant, evanghelic sau carismatic. Dacă m-ai întreba ce mă suprinde cel mai mult în creștinism, ar fi că puțini creștini trăiesc altfel decât toți ceilalți.

Deci aceasta ne pune într-o poziție interesantă, nu-i așa? Știu că mulți creștini nu trăiesc așa cum vorbesc, iar cuvântul lor nu valorează nici măcar cât aerul pe care-l folosesc pentru vorbire. Totuși, una dintre cele mai mari chemări pe care mi le-a dat Dumnezeu depinde de caracterul tău atunci când vei fi singur cu Laura. Iar lucrul acesta este normal să mă neliniștească, și o va face!
La urma urmei, nu te cunosc, dar trebuie să am deplina încredere în tine, fratele meu creștin, că îmi vei sta alături în chemarea mea, în acele momente în care ea este cu tine. Oare nu-mi datorezi o oarecare credincioșie și cinste? Oare nu-mi datorezi o ținere în frâu a pasiunilor tale?

S-ar putea ca cererea mea să ți se pară nostimă, cum mi s-ar fi părut și mie la vârsta ta, dar vrei să știi adevărul? Până nu mi-ai demonstrat că dai dovadă de cinste, nu cred că ai dreptul să vorbești cu fiica mea, darămite să o ții de mână în parc. S-ar putea să crezi că ești deja cinstit. Poate că ești, dar hai să vedem cum stai în picioare când ești comparat cu un alt tânăr.
——
Danny este stilul de băiat care știe să iubească și să cinstească un tată. “Prima mea apărare a fost să ies doar cu fete creștine”, a spus el. “Dar problema cea mai mare cu majoritatea băieților este că se opresc la această singură apărare. Ce greșeală! Din moment ce cu toții putem face greșeli, în anumite circumstanțe. Așadar, mi-am făcut niște reguli care să mă țină departe de asemenea situații pe cât mai mult posibil.
În realitate, aceasta însemnă că nu aveam voie să fiu singur cu persoana cu care ieșeam. Evident, nu am dus aceasta regulă la extreme. Puteam să mergem împreună în mașină, de exemplu. Pe de altă parte, dacă doar stăteam în mașină să vorbim, trebuia să fie într-un loc, precum parcarea părinților ei – nu cine știe ce loc al îndrăgostiților. De asemenea, mi-am impus regula că nu puteam să fiu singur în casă cu prietena mea.

Înainte de a ne căsători, eu și Lisa ne-am permis să stăm împreună în mașină să discutăm, de nenumărate ori, în parcarea părinților mei. Vecinii ne urmăreau adesea prin geamul de la bucătărie. Întotdeauna le făceam cu mâna, dar niciodată nu ne răspundeau cu salut! Dumnezeu să-i binecuvinteze pe acei vecini… au contribuit cu siguranță la responsabilitatea noastră, fie că ne-a plăcut, fie că nu. Sunt sigur că și mama făcea același lucru, dar cel puțin nu o făcea în mod deschis. Tocmai m-am căsătorit, și credeți-mă că sunt foarte bucuros că m-am ținut tare, mai ales când eu și Lisa eram logodiți. Îmi amintesc de multe ocazii când, fără aceste standarde de trăire în viețile noastre, ne-ar fi fost foarte ușor să ne pierdem puritatea în relația noastră.”
——–
A-l cinsti pe tatăl ei înseamnă să-i ceri permisiunea, când vine vorba de căsătorie. Când am cerut socrului meu mâna Brendei, mama Laurei, acesta era pe patul de moarte. Cu toate că uneori era mai energic, știam amândoi că timpul lui pe pământ era aproape de sfârșit. Am intrat în salonul de spital, mult mai puternic decât el, dar mult mai emoționat. Știam cât de mult își iubește fiica. Știam cum a crescut-o în puritate, în biserică și departe de orice influență rea.

Când i-am cerut mâna, mi-a spus ceva ce a rămas înscris permanent în memoria mea, de-a lungul anilor.“Cu toate că nu te cunosc bine”, a început el, “știu că ești genul de om care va face ce spune. Știu că vei avea grijă de ea”. Niciodată în viața mea nu crezuse un om în mine, în felul acesta, având încredere în bărbăția mea și încredințându-mi ceva atât de valoros. Mi-a dat singura lui fiică prețioasă, chiar dacă știa că nu va putea face niciodată vreun pas pentru a o proteja, dacă eu nu mi-aș fi ținut promisiunea, că nu putea să intervină pentru a reaprinde acea flacără în ochii ei, dacă eu aș fi făcut-o să dispară.

I-am fost recunoscător că a avut încredere în mine, atât atunci când ieșeam cu Brenda, cât și acum, când el zace în țărână. I-am fost recunoscător că mi-a oferit o atât de minunată fiică. I-am fost recunoscător pentru investiția pe care a făcut-o în ea. Când îl voi revedea în ceruri, nu va trebui să-mi ascund ochii, plin de rușine. El mi-a dat ștafeta, iar eu am dus-o mai departe.

Autor: Fred Stoeker.

Aceasta înseamnă dragoste și cinste! Aceasta este autenticitate!