Cu ajutorul lui Dumnezeu astăzi a fost lansată cartea “Trăind pe pământ mai aproape de cer” scrisă de Cristian Boariu. Cartea poate fi comandată de la Librăria Gramma sau Libraria Maranatha. Cei care doresc cartea în format PDF (electronic) o pot cumpăra de aici. Utilizatorii de Iphone/Ipad pot cumpara cartea de aici. Tot profitul obținut din vânzarea acestei cărți va avea ca destinație lucrarea misionară din Oltenia, jud. Gorj cât și anumite familii aflate în nevoi.

Recenzii

Cartea lui Cristi Boariu”Trăind pe pămând mai aproape de cer” cuprinde frânturi de viață, fragmente din Scriptură, reprezentând astfel o culegere de meditații profunde asupra lumii în care trăim, o lume copleșită de păcat și distrugere, care face presiuni asupra Bisericii lui Hristos.  Autorul încearcă să ne motiveze la o pocăință simplă, dar autentică, bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt care ne mântuiește pe noi înșine și care poate servi celorlalți ca mărturie. Cartea este o chemare puternică la trezire spirituală pentru cei ce trăiesc pe pământ, dar care vor să fie mai aproape de cer. Asemenea profeților din vechime, ni se spune lămurit astăzi: ”Întoarce-te…”  Pastor Cornel Răducanu (Deva)

Gândurile din cartea aceasta nu sunt destinate să delecteze mintea sau să nască emoții. Prin consistența, profunzimea și incisivitatea lor, ele sunt menite – și chiar reușesc – să stârnească dureri, spaime, bucurii, nădejdi și o dorință puternică după o pocăință sfântă, după întoarcerea la valorile originale ale creștinismului și după o relație autentică cu Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos.  Prezbiter Iosif Ignat (Sebeș-Alba)

Eseurile lui Cristi Boariu pot fi definite ca un mănunchi de reflecții spirituale despre ceea ce este și ce face un creștin autentic. Prin ele, autorul propune o perspectivă echilibrată asupra vieții trăită cu Dumnezeu. Echilibrul mesajelor, precum și profunzimea lor, sunt rezultatul puternicelor sale trăiri sufletești și a comunicării aproape perfecte dintre el și Cel veșnic.

Pastor Teodor Dronca (Sebiș)

Cartea aceasta reușește să captiveze cititorul prin profunzimea ideilor inspiratoare care alcătuiesc tematici spirituale cu subiecte prioritare creștinului din veacul post modernist. În același timp ea reușește să tulbure liniștea pasivă a unei practici creștine de suprafață. O analiză atentă a gândurilor inovatoare expuse în carte și care sunt izvorâte din diverse narațiuni, doctrine sau evenimente biblice poate să descrie traseul unei adevărate și autentice treziri spirituale.

Fiind la debutul său, autorul ne oferă o reală și promițătoare perspectiva de estetică creștină ca urmare a aprofundării textului sacru (biblic), mai ales că o face înainte de parcurgerea a trei decenii ale vieții. Certitudinea deplină și convingătoare a devotamentului cărții față de învățătura originală a Sfintelor Scripturi și față de Tatăl nostru ceresc, mă determină să recomand fără rezerve cititorilor, mai ales ca lecturarea ei este atât de atractivă și interesantă.

Prezbiter Simion Buzduga (Rădăuți)

.

La Golgota se vede o inima de mamă care-şi plânge întâiul născut şi-şi aduce aminte de ceea ce Fiul spusese odată: “Cine nu-şi lasă mamă….”.

La Golgota se vede ce înseamnă har. Un rai oferit unui tălhar, o speranţă oferită în loc de junghiul morţii, o promisiune ce te face să visezi după o viaţă de coşmar.

La Golgota se vede care ucenic iubeşte până la capăt, când nu mai înţelege nimic şi când totul pare că se năruie

La Golgota se vede un soldat roman mişcat nu de sânge ci de Cel din care curge cel mai scump sânge. Caracterul măreţ al Lui Isus în suferinţă l-a schimbat probabil pentru toată viaţa.

La Golgota se vede materialismul soldaţilor care joacă zaruri când Creatorul lor moare pentru ei. Se vede atât de clar cât de mult doresc oamenii pământul când Cel atârnat pe lemn vrea să le dea cerul.

La Golgota se vede cel mai frumos Împăratul. Nu doar al Iudeilor ci şi al nostru. Un Împărat legat că noi să fim liberi, bătut că noi să fim protejaţi, cu o coroană de spini pe cap ca noi să purtăm cununi în cer.

La Golgota se vede clar că dragostea costă. Dumnezeu a spus din cer că ne iubeşte şi Fiul a venit să ne arate asta.

La Golgota pământul se cutremură în locul inimilor care-au lovit fără milă iar soarele se ascunde pentru un nou soare care apune azi înainte să răsară pentru veşnicie.

La Golgota i s-a dat lumii întâlnire cu dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu. Dreptatea a căzut pe Fiul iar iubirea pe noi.

La Golgota se vede un nou Eden ce se deschide la orizont, un rai pe care nu-l merităm şi un Christos pe care nu L-am preţuit îndeajuns.

Vă doresc Sărbători Fericite, dar vă implor:

“Nu uitaţi să priviți la Golgota!”

Standardul spiritual al unei adunări sunt rugăciunile din ea. Nu cântările, nici predica de o ora, nici mașinile, nici stația, nici transmisia live.

“Casa mea se va numi o casa de rugaciune…” (Matei 21:13a)

Dacă Biserica are nevoie de ceva este întoarcerea la rugăciune. Dacă un credincios nu se “înțelege” bine cu Tatăl, poți să-i predici lucruri cât mai interesante că nu-l ajută la nimic. Poți să-l ții in picioare la worship o ora că în afară de durerea fizică de picioare nu va simți altceva.

Dacă vreau să știu cum se întelege un copil cu tatăl lui, ar fi necesar să asist la o discuție între cei doi. Asemenea, dacă vrei să știi cum se întelege un credincios cu Tatăl lui, ascultă-l cum se roagă….

Sunt tot mai dezamăgit că predicăm o ora și ne rugăm 5 minute. Ne plac lucrurile noi, să nu ne plictisim la biserica. Dar asta e tare asemanator cu teatrul și cinema-ul, că nici acolo nu te plictisești.

Oameni buni, avem nevoie de foc! Trebuie să stăm în fața unui rug aprins în viață, să auzim o Voce care să ne schimbe  și apoi, în drumul spre Canaan, să urcăm tot mai des pe munte și să coborâm de acolo schimbați la față după ce am stat în PĂRTĂȘIE cu Dumnezeu.

Am fost întrebat recent: De ce nu se roagă tinerii? Simplu. Pentru că în mare parte nici părinții nu se mai roagă, altarele familiale fiind inlocuite cu altfel de altare… Avem rugăciuni “fast-food”, de 5 minute, ca să ne mulțumim conștiința. Nu apucăm să începem rugăciunea că deja trebuie să o terminăm, întrucat intră cel de la pian cu acorduri pentru o nouă cântare. De fapt rugaciunea în multe parți e privită deja ca ceva demodat.

Bine spunea Ravenhill: “Acest creştinism de genul „du-te la biserică o dată pe săptămână, plăteşte-ţi zeciuiala şi cântă în cor” este o farsă, dacă aceasta este limita slujirii noastre creştine şi măsura pasiunii noastre pentru suflete! Nu este jalnic, regretabil şi de nejustificat faptul că noi încercăm să punem în funcţiune aproape toate bisericile noastre cu un singur „al rugăciunii ceas”? Dar de fapt acesta e acaparat în parte de studiul biblic. Faptul că mult prea multe biserici combină întâlnirea de rugăciune cu studiul biblic constituie recunoaşterea slăbiciunii în rugăciune a bisericii. Însă nicio biserică nu poate acţiona pe baza unui singur ceas de rugăciune.”.

Oh Tată, ai milă de noi! Lasă peste noi dragostea dintâi, o dragoste care nu numără secundele, ci ceasurile. O dragoste care iubește comunicarea cu Mântuitorul Său. O dragoste care luptă în rugăciune ca Ilie, până vine ploaia! O pasiune care poate birui în Ghetismani, chiar dacă alții dorm după primele minute de rugăciune. Vor fi treziți mai târziu, daca vor urca în odaia de Sus și vor coborî de acolo cu focul Duhului în inimă și pe buzele lor! Am văzut recent asta! 38 de tineri din jud. Arad coborând din odaia de Sus. După 25 de minute de rugăciune nu-i puteai opri. Aveau cele mai frumoase fețe. Nu din cauza fondului de ten, nu, ci din cauza slavei lui Dumnezeu care coborâse peste ei. Începuseră sa guste din Dumnezeu și nu-și mai doreau alt gust.

“Aprinde-ne Doamne, dar nu pentru pământ ci pentru Cer”. Și atunci adunările noastre vor fi un colț de cer. Iar într-o zi, toate colțurile de cer de pe pamant, vor fi parte a unui CER măreț.

Iar atunci rugăciunile vor înceta și-l vom vedea pe cel cu care am stat în rugăciune o viață, fără să-l vedem. Pe cel care ne-a adunat lacrimile rugăciunii în burduf. Pe Cel care ne-a înțeles lupta în rugăciune și ne-a dat răspuns.

Și mare va fi ziua aceea…