MEDION DIGITAL CAMERAStandardul spiritual al unei adunări sunt rugăciunile din ea. Nu cântările, nici predica de o ora, nici mașinile, nici stația, nici transmisia live.

“Casa mea se va numi o casa de rugaciune…” (Matei 21:13a)

Dacă Biserica are nevoie de ceva este întoarcerea la rugăciune. Dacă un credincios nu se “înțelege” bine cu Tatăl, poți să-i predici lucruri cât mai interesante că nu-l ajută la nimic. Poți să-l ții in picioare la worship o ora că în afară de durerea fizică de picioare nu va simți altceva.

Dacă vreau să știu cum se întelege un copil cu tatăl lui, ar fi necesar să asist la o discuție între cei doi. Asemenea, dacă vrei să știi cum se întelege un credincios cu Tatăl lui, ascultă-l cum se roagă….

Sunt tot mai dezamăgit că predicăm o ora și ne rugăm 5 minute. Ne plac lucrurile noi, să nu ne plictisim la biserica. Dar asta e tare asemanator cu teatrul și cinema-ul, că nici acolo nu te plictisești.

Oameni buni, avem nevoie de foc! Trebuie să stăm în fața unui rug aprins în viață, să auzim o Voce care să ne schimbe  și apoi, în drumul spre Canaan, să urcăm tot mai des pe munte și să coborâm de acolo schimbați la față după ce am stat în PĂRTĂȘIE cu Dumnezeu.

Am fost întrebat recent: De ce nu se roagă tinerii? Simplu. Pentru că în mare parte nici părinții nu se mai roagă, altarele familiale fiind inlocuite cu altfel de altare… Avem rugăciuni “fast-food”, de 5 minute, ca să ne mulțumim conștiința. Nu apucăm să începem rugăciunea că deja trebuie să o terminăm, întrucat intră cel de la pian cu acorduri pentru o nouă cântare. De fapt rugaciunea în multe parți e privită deja ca ceva demodat.

Bine spunea Ravenhill: “Acest creştinism de genul „du-te la biserică o dată pe săptămână, plăteşte-ţi zeciuiala şi cântă în cor” este o farsă, dacă aceasta este limita slujirii noastre creştine şi măsura pasiunii noastre pentru suflete! Nu este jalnic, regretabil şi de nejustificat faptul că noi încercăm să punem în funcţiune aproape toate bisericile noastre cu un singur „al rugăciunii ceas”? Dar de fapt acesta e acaparat în parte de studiul biblic. Faptul că mult prea multe biserici combină întâlnirea de rugăciune cu studiul biblic constituie recunoaşterea slăbiciunii în rugăciune a bisericii. Însă nicio biserică nu poate acţiona pe baza unui singur ceas de rugăciune.”.

Oh Tată, ai milă de noi! Lasă peste noi dragostea dintâi, o dragoste care nu numără secundele, ci ceasurile. O dragoste care iubește comunicarea cu Mântuitorul Său. O dragoste care luptă în rugăciune ca Ilie, până vine ploaia! O pasiune care poate birui în Ghetismani, chiar dacă alții dorm după primele minute de rugăciune. Vor fi treziți mai târziu, daca vor urca în odaia de Sus și vor coborî de acolo cu focul Duhului în inimă și pe buzele lor! Am văzut recent asta! 38 de tineri din jud. Arad coborând din odaia de Sus. După 25 de minute de rugăciune nu-i puteai opri. Aveau cele mai frumoase fețe. Nu din cauza fondului de ten, nu, ci din cauza slavei lui Dumnezeu care coborâse peste ei. Începuseră sa guste din Dumnezeu și nu-și mai doreau alt gust.

“Aprinde-ne Doamne, dar nu pentru pământ ci pentru Cer”. Și atunci adunările noastre vor fi un colț de cer. Iar într-o zi, toate colțurile de cer de pe pamant, vor fi parte a unui CER măreț.

Iar atunci rugăciunile vor înceta și-l vom vedea pe cel cu care am stat în rugăciune o viață, fără să-l vedem. Pe cel care ne-a adunat lacrimile rugăciunii în burduf. Pe Cel care ne-a înțeles lupta în rugăciune și ne-a dat răspuns.

Și mare va fi ziua aceea…

 

Advertisements