Înainte să umbli pe străzile de aur trebuie să te obișnuiești cu praful de aici. Să colinzi lumea ca să spui despre Christos la oameni fără să înceapă să-ți placă în lume. Tu mergi spre ACASĂ….

Înainte să porți cununi de slavă trebuie să porți cununi de spini. Doar cei care pot îndura înțepăturile altora și pot striga: „Tată iartă-i” sunt vrednici de slavă.

Înainte de bucuria învierii vei avea parte de Ghetsimani și de Calvar. Ghetsimani-ul se biruie cu genunchi bătătoriți și cu sudoare iar Calvarul cu inima (plină de iubire) spartă în cioburi ca să ajungă la toți de lângă tine.

Înainte să zbori printre rândurile de arhangheli și serafimi din cer va trebui să mergi aici la pas cu trudiții, cu sărmanii, cu văduvele și orfanii.

Înainte să-L vezi pe Isus față în față în veșnicie va trebui să-L vezi pe Isus aici prin spitale, închisori, pe sub poduri și prin azile.

Înainte să primești totul trebuie să împarți totul. Timpul, zâmbetul, banii, sandwich-ul și confortul tău.

Înainte să vezi cerul din partea cealaltă va trebui să vezi cerul de aici. Să nu te uiți la pietrele care vin spre tine ci la cerul deschis.

Înainte să intri pe porți de smarald va trebui să intri pe poarta cea strâmtă. Renunțarea la plăcerile păcatului, la mizeria acestei lumi te va face „strâmt” în ochii multora dar abia atunci vei fi ajuns la loc larg.

Înainte…! Cu lacrimi de bucurie, cu recunoștință spre ziua când vom învia și noi pentru un loc de unde nu ne vom dori să plecăm niciodată.