Pe Isus îl face să plângă faptul că oamenii se abțin de la o anumită mâncare în post, o perioadă specifică, dar nu se abțin de la înjurături tot anul.

Pe Isus îl face să plângă faptul că oamenii azi strigă “Osana” iar mâine “Răstignește-L!”. Nimic nu doare mai mult în viața decât pietrele primite azi de la cel care ieri te-a aplaudat.

Pe Isus îl face să plângă faptul că oamenii își sărbătoresc numele dar nu-și pot sărbători caracterul. Numele de floare e tare frumos dar numai daca împarți un parfum de cer în fiecare zi.

Pe Isus îl face să plângă faptul că oamenii merg la Templu dar sunt necăjiți că nu pot muta cursorul la program mai repede, mai în față, ca la Youtube.

Ei strigau de bucurie crezând că Isus îi scapă de impozitele și taxele romane. Isus însă a venit din cer ca să ne scape de plata păcatului. Și a plâns de necaz că noi n-am înțeles asta.

Fariseii au zis către Isus să-și certe ucenicii. Că unii au chef de ceartă și la Sărbători. Un alt motiv pentru care Isus plângea.

Isus plângea că în Templu se făceau afaceri. Isus plângea că rugăciunea fusese dată la o parte și înlocuită cu marketing și teatru ieftin. Lumini de scenă și fum care iese din podea.

Isus plângea pentru că, Casa Lui, ajunsese o peșteră. În peșteră întunericul e la loc de cinste, aerul e rarefiat și e tare frig.

Vremea cercetării poate trece așa de ușor. Poate fi atât de scurtă și nebăgată în seamă. În vremea cercetării trebuie să plângem noi și atunci cerul va fi plin de bucurie.

Lacrimile îl aduc pe Sărbătorit aproape, nu aplauzele. Pacea și nu cearta. Pocăința și nu păcatul.

Lucrurile care ne pot da pacea sunt mărturisirea păcatelor, iertarea lui Isus și umblarea cu El. În fiecare zi, nu doar de Florii. Să intre Isus în Ierusalim e frumos dar să intre în viața mea e cel mai de preț lucru.

Și-atunci să plângem amândoi. Sâ plângem amândoi… De dor, de iertare și de bucurie veșnică.

Iar cine plânge aici, va avea lacrimi șterse pentru veșnicie. Cine nu plânge aici, va plânge o veșnicie.