“Ce har…”

Ce har să te afli pe linia-ntâi
Să duci bătălia iubirii
Şi-alături de Domnul mereu să rămâi
Chiar dacă ţepuşul te arde-n călcâi
Şi lespedea rece ţi-o pui căpătâi
Şi-n răni îti răsar trandafirii…

Ce har să te-avânţi unde lupta e-n toi
Să lupţi pentru Domnul şi oameni
Cu faţa brăzdată, cu părul vâlvoi,
Cu mintea trudită, cu umerii goi
Să mergi înainte, nicicând înapoi
Şi-n urmă doar pace să sameni…

Ce har la spărtură cu Domnul să stai
Să-nfrunţi curajos vijelia
Croind păcătoşilor cale spre rai
Tribut rugăciunii cu sete să dai
Din rugă făcându-ţi şi lege şi strai
Şi apoi să respiri veşnicia.

Ce har să poţi duce războiul cel sfânt
Să fii un ostaş de ispravă,
Ca frate-al durerii te-arunci la pământ
Din rugă-mpletindu-ţi speranţă şi-avânt
Şi-arzând ca o torţă a Duhului Sfânt
Tu iei prizonieri pentru slavă…

Autor Anonim.

N-am avut cămașă…

shir4tEste aproape imposibil pentru credinciosii creștini din Apus să accepte lauda și aprecierile aduse de Domnul Isus văduvei aceleia care a pus în visteria templului doi banuți,  dar prin aceasta a dăruit din sărăcia ei tot ce avea ca să trăiască (Luca 21:4). Pentru a vedea acest spirit exemplificat și intrupat s-ar putea să fie nevoie să plecam din locul unde stăm, să parasim patria și locul de comfort în care ne-am obișnuit, și să observăm sărăcia altora, și dragostea lor pentru Domnul.

Stanford Kelly ilustrează aceasta povestind un fapt petrecut în Haiti:
Biserica avea o serbare de Ziua  Multumirii și cu aceasta ocazie fiecare credincios era invitat să aducă un dar izvorât din dragoste. Un plic de la un haitian pe nume Edmund conținea suma de 13 dolari. Aceasta suma era venitul pe trei luni al unui muncitor de acolo. Kelly a fost la fel de surprins să vadă așa mulți bani în plic, exact cum s-ar simși cei care la colecta duminicală din Statele Unite ar gasi în plic un dar de 6000 de dolari bani gheață. S-a uitat în jur să-l vadă pe Edmund, dar nu l-a vazut.

Mai tarziu, Kelly l-a întâlnit în sat și i-a pus o serie de întrebări. A insistat ca el să-i dea o explicație și a aflat că Edmund și-a vândut calul pentru a-I da lui Dumnezeu un dar de 13 dolari! Dar Kelly a vrut să știe de ce n-a venit la  serbarea de la casa de rugaciune. El a ezitat și n-a vrut sa răspundă.

Pană la urmă Edmund a spus: “N-am avut cămașa ca să mă îmbrac”….

N-aș spune “Tatăl nostru” dacă…

tataN-aş spune „Tată” atâta vreme cât nu mă comport ca un fiu, în fiecare zi…

N-aş spune „nostru” când sunt închis în egoismul meu…

N-aş spune „care eşti în ceruri” fiind preocupat de lucrurile pământeşti…

N-aş spune „vie împărăţia Ta” cât o confund cu succesul material…

N-aş spune „sfinţească-se numele Tău” atât timp cât nu-L respect…

N-aş spune „facă-se voia Ta” fără să o accept când e dureroasă…

N-aş spune „pâinea noastră cea de toată zilele, da-ne-o noua astăzi” negândindu-mă la cei înfometaţi…

N-aş spune „ne iartă noua greşelile noastre” dacă păstrez ranchiuna pe fratele meu…

N-aş spune „nu ne duce pe noi in ispită” cât timp am de gând să păcătuiesc în continuare…

N-aş spune „Amin” decât dacă aş lua în serios cuvintele rugăciunii…

Autor Anonim.

“Nu-mi acoperiți mormântul” – Traian Dorz

O poezie care cu greu ar putea fi ascultată (și trăită) fără lacrimi…

 

Nu-mi acoperiți mormântul cu cununi, ci cu iubire;
Nu cununi am vrut în viață, ci cântare și-nfrățire
Căci cununile se uscă și se șterg de ploi și soare,
Dar iubirile curate sunt cununi nemuritoare.

Nici nu-mi scrieți pe-a mea cruce data morții-ntunecată;
Eu am fost născut din ceruri ca să nu mor niciodată.
Nici să nu-mi spuneți adio, ci-mi spuneți la revedere;
Mâine vom cânta-mpreună la Întâia Înviere!

Eu mi-am pregătit o cruce și un loc de-nmormântare;
Crucea nu-i a mea, iar locul nu-i mormânt, ci numai pare.
Pot muri în orice vreme și-ngropat pot fi oriunde
Cu o cruce sau și fără, – nici o groapă nu m-ascunde.

Voi trăi în orice cântec, orice frunză-mi va fi soră
Orice fir de iarbă prieten, orice seară auroră,
Orice foşnet frate dulce, casă-mi va fi orice zare,
Căci prin toate trece veşnic harfa mea nemuritoare.

Drumul meu spre lumea asta l-am plătit cu cât pot duce,
Drumul meu spre cealaltă l-a plătit Hristos pe cruce.
Naşterea spre moartea asta mi-a putut fi cunoscută,
Naşterea spre nemurire mi-e-n lumina neştiută.

Nici o groapă de pe lume n-o s-acopere-n uitare
Părtăşia ce-a-mpletit-o dragostea nemuritoare.
Nici o moarte de pe lume nu va nimici vreodată
Viaţa ce-a trecut prin soare cu Hristos împreunată.

Isus te iubește

Ieri m-am întâlnit cu păstorul meu și el mi-a relatat cea mai uimitoare povestire care m-a făcut să plâng.

În urmă cu 26 de ani el aștepta la rând într-un magazin din New Orleans și a observat că familia care se afla în fața lui nu avea destui bani pentru a-și putea plăti puținele lucruri pe care doreau să le cumpere. Fratele păstor a pus mâna pe umărul bărbatului din fața sa și i-a spus să nu se întoarcă cu fața spre el, ci doar să accepte banii pe care păstorul i-a oferit. Bărbatul a luat banii și nu s-a întors nici măcar o dată să-l privească pe acel străin amabil care l-a ajutat.

jesus-loves-you_4394_1024x768 Nouă ani au trecut de la acea întâmplare din magazinul din New Orleans și fratele păstor a fost invitat să vorbească într-o biserică din acel oraș. Dupa ce serviciul a luat sfârșit, fratele a stat la ușa de la ieșire și a dat mâna cu cei prezenți. După ce aproape toți au plecat, un bărbat a venit la păstor și i-a spus o întâmplare minunată în urma căreia el a ajuns să îl cunoască pe Domnul.

În urmă cu câțiva ani el, soția și copilul lui au trecut printr-o perioadă foarte grea: nu mai aveau locuri de muncă, bani nici atât, și-au pierdut absolut totul; ceea ce le-a mai rămas a fost mașina lor, unde și dormeau. În acea vreme nu erau creștini și s-au gândit să iși ia viața. Au mers toți trei într-un loc retras și au vorbit puțin despre ceea ce urma să se întâmple. Dar înainte de aceasta s-au hotărât să îi cumpere pentru ultima dată ceva de mâncare copilului lor, așa că au plecat să cumpere lapte și încă câteva lucruri pentru băiatul lor.

În timp ce așteptau la rând într-un magazin, și-au dat seama că nu aveau suficienți bani pentru a putea plăti acele câteva alimente pe care doreau să le ofere băiatului lor ca fiind ultima lui masă. Apoi a auzit un bărbat din spatele lui care i-a spus să nu se întoarcă să îl privească, ci doar să ia banii pe care acesta îi oferea. Bărbatul acela i-a mai spus lui și familei sale că Isus îi iubește.

Soțul i-a spus păstorului că au plecat înapoi de unde au venit și că au plâns timp de patru ore. Știau că nu puteau să mai facă ceea ce au avut în plan așa ca au plecat de acolo. Duminica următoare au mers la o biserică și atât soțul, cât și soția sa l-au primit pe Domnul în viața lor.

De asemenea, bărbatul i-a mai spus păstorului că în clipa când acesta s-a ridicat să predice a știut că el este acel străin amabil care l-a ajutat în urmă cu nouă ani. I-a mai spus că niciodată nu va putea uita acel accent. Fratele păstor este din Africa de Sud și are un accent foarte diferit. Bărbatul a continuat spunându-i păstorului că datorită unui gest de bunătate de-al său, el a salvat trei vieți în acea zi și pentru că le-a spus că Isus îi iubește, acele cuvinte i-au determinat să își predea viața Domnului.

Autor anonim