“Succes în slujire”…

01 Sunday Dec 2013

Posted by in Uncategorized

≈ 2 Comments

succesCineva mi-a urat recent, cu sinceritate “Succes în slujire”. Am spus în grabă “mulțumesc”, dar apoi am meditat mai adânc la “succesul” din viața lui Isus și am descoperit următoarele:

Succes în viață e atunci când deși ușa hanului ți se închide în față și rămâi cu o iesle, să poți să ierți omenirii o astfel de primire.

Success în viață e atunci când părinții te “pierd”, dar nu la Mall sau la picnic, ci în Templu, și tie și se pare normal să fii acolo.

Succes în viață e atunci când în loc să-ți alegi tovarăși de drum pe cei mai renumiți doctori, avocați, juriști etc, îți alegi prieteni niște pescari, oameni simpli.

Succes în viață e atunci când orbii care se întâlnesc cu tine își capătă vederea, surzii aud, și copiii aleargă în brațele tale.

Succes în viață e atunci când alții merg la somn iar tu mergi pe munte să te rogi, ca a doua zi să ai putere în tot ceea ce faci.

Succes în viață e atunci când poți să plângi cu cei ce plâng, când ceea ce binecuvintezi tu satură pe mulți, iar cei din jur alergă chiar și după fărâmituri ale Cuvântului ce curge prin tine și le poate elibera copilul.

Succes în viață e atunci când speli praful de pe picioarele ucenicilor tăi, și zabovești asupra celui mai prăfuit dintre ei, ca să-i mai dai o șansă înainte să te vândă.

Succes în viață e când poți să te rogi în Ghetsimani chiar dacă cei mai buni prieteni ai tăi, dorm lângă tine fără nici o grijă.

Succes în viață e să-l privești pe Petru în ochi dupa ce te-a trădat, iar el, mișcat de privirea ta de Fiu al Lui Dumnezeu, să-și plângă vina cu amar.

Succes în viață e să-ți poți binecuvânta dușmanii, când din tine curge sânge…

Succes în viață e să mori fără păcat și mortea să nu te poată ține în mormânt.

Succes în viață e să pleci într-o zi la cer, chiar dacă n-ai trăit 80 de ani, și alții să privească în sus cu dor după tine.

Va doresc un… astfel de succes.

Postare specială – “Despre folosirea computerului și internetului” (de la frații menoniți)

28 Thursday Nov 2013

Posted by in Uncategorized

≈ 2 Comments

           sad-man-computer-111201Folosirea greșită a computerului personal constituie un pericol însemnat pentru urmașii lui Hristos. Nu întrebuințarea esențială și folositoare a computerului este cea care este pusă în discuție. Este vorba mai degrabă despre potențialul de distracție carnală și senzuală pe care computerul l-a făcut posibil.

          Pe lângă capcana distracției lumești, contactul cu piețele financiare și cu alte posibilități de contacte de afaceri constituie o atracție pentru gândirea materialistă. Toate acestea și altele în plus au transformat computerul într-un mijloc de ademenire a minții și interesului omului departe de “curăția și credincioșia care este față de Hristos”(2 Corinteni 11:3).

            Astăzi spectrul pornografiei, al filmelor, al jocurilor lumești și al muzicii amenință fiecare casă care are un computer.

            Având în vedere potențialul de rău pe care-l are, trebuie să existe o mare precauție în achiziționarea și folosirea computerelor.

          Credem că folosirea lor trebuie restrânsă doar în scopuri strict profesionale. Astfel nu vom avea pe computer filme, jocuri și alte lucruri care hrănesc firea pământească.

          În privința folosirii internetului nerestricționat, credem că  este foarte periculos și dăunează grav vieții spirituale. Din aceste motive vom folosi internetul doar pentru scopuri strict necesare (școală și pentru domenii strict profesionale).

         Prin urmare internetul va fi restricționat prin softuri create in acest scop. Se vor folosi doar website-urile profesionale (cfr, enel, contabilitate, ministerul de finanțe, bnr etc.) care ne sunt strict necesare în exercitarea profesiei, cu condiția obligatorie ca acestea să fie curate.
         Credem de asemenea că folosirea internetului pe telefonul mobil nu ne este necesară și nu vom achiziționa servicii de internet pentru telefoanele mobile.

     Vom folosi doar telefoane simple, fără opțiuni de divertisment, fără jocuri și fără tehnologii avansate. (ex: touch-screen care să permită vizionare de filme, jocuri…)

 Despre achiziționarea produselor software

 Credem și mărturisim că urmașii lui Hristos trebuie să trăiască curat și în această privință. Ca Biserică nu vom folosi softuri piratate refuzând să ne facem părtași cu cei ce fură:

  Psalmi 50:18– Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii.

           Deși tehnica zilelor noastre s-a răspândit foarte rapid, atrăgând pe mulți în acest păcat, Dumnezeu privește din cer la această priveliște nelegiuită și Își călăuzește Biserica dându-i învățătură:

           1 Petru 4:15 – Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ sau ca făcător de rele sau ca unul care se amestecă în treburile altuia.

            Astfel nu ne bucurăm de posibilitățile ieftine, nelegiuite, de obținere a programelor de care avem nevoie.

 1 Corinteni 13:6– [Dragostea] nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr.

           Domnul Isus, în umblarea Sa pe pământ ne-a lăsat un exemplu de urmat trăind în dragoste pentru oameni, fără să păgubească vreodată pe cineva. El își cheamă oile să trăiască așa cum a trăit și El:

1 Ioan 2:6– Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.

 În cadrul bisericii, se va cere o dare de seamă fiecărui frate referitor la achiziționarea softurilor. Biserica nu va permite păcatul furtului de software printre membrii săi.

Sursa: http://www.anabaptisti.ro/i/info/208/

Mario din Nistria…

09 Saturday Nov 2013

Posted by in Marturii, Misiune

≈ 4 Comments

Nimic nu tulbura liniștea satului în dimineața de 09 Noiembrie 2013. Un răsărit de soare cald avea să vestească o zi frumoasă pentru cei din Nistria. La orizont, un autobuz cu tineri din Deva, Hațeg și Hunedoara, se apropia încet pe drumul de țară pentru a aduce o rază de speranță într-un sat pierdut de lume.

kidCurând autobuzul fu înconjurat de vreo 40 de copii, cu ochi sclipitori, cu mânuțe fragede, și fețe bujorii. Unii, desculți, în zi de noiembrie, priveau cu curiozitate ceva nou, ceva schimbător pentru locurile lor netulburate de nimeni.

Tinerii începură câteva cântări, sătenii se adunau rând pe rând iar în curtea unui om necredincios, am fost lăsați să vestim Evanghelia.

Le-am spus despre faptul că e trist să fii sărac o viață, dar e tragic să fii sărac o veșnicie. Că degeaba primești ulei și zahăr astăzi,
daca în ziua judecății primești iadul pentru că ai trăit fără Dumnezeu. Oamenii-și ștergeau lacrimile de pe fețele pline de riduri și necazuri, care începeau să capete culoare de speranță.

La final părinții au plecat să primească pachete cu alimente, dar copiii au rămas nedeslipiți de curte, dorind să mai cante despre Cel ce poate transforma o copilărie melancolică într-una plina de har. “Vreau mica mea, lumină” a răsunat cu putere, într-o zonă plină de întuneric și păcat.

Două familii ne-au promis că de azi, în fiecare sâmbătă după masa se vor aduna pentru a fi învățați mai mult despre Cel care

are milă de cei săraci și vede lacrimile celor în nevoi. Un tată cu șapte copii ne-a spus că trăiește din 130 de lei pe lună dar că de azi
va citi Cuvantul lui Dumnezeu, ca să aibă un viitor și o nădejde. Mama lui, bunica copiilor, ne-a spus ca-i încredințează pe toți în mana Creatorului. O fată a cerut tinerilor o Biblie, iar una din surori i-a dat Biblia ei, pentru totdeauna.

Pe Mario l-am întâlnit în fața porții. La doi anișori, mi-a arătat mâna murdară de colb, și mi-a spus de “mama” și “tata”. L-am atras spre mine, gândindu-mă că fetele mele nu s-au culcat vreodată flamânde iar el cu siguranță rareori sătul. Dar am vazut în privirea lui de copil, că întrezărea speranța unei alte lumi: a unui sat unde birtul din centru să dea faliment, unde tata să nu se mai certe cu mama, și unde copiii, la ora 22, să stea în rugăciune acasă și nu hoinărind pe străzi.

Când autobuzul a întors, m-am plecat între scaune și am plâns. Noi plecam, dar Mario și ceilalți din Nistria rămân. Cu mâinile ridicate în sus și cu ochii întrezărind un viitor mai străluce.

Daca-mi doresc ceva e să îl văd pe Mario crescând, și împreună cu ceilalți copii slujind peste ani într-o biserică care azi a început.

Și sperăm să țină până în ziua răpirii. Când vom fi duși acolo unde nu vor mai zgribuli copii pe uliță, de frig, în noiembrie, și nici nu vor sări în sus de bucurie pentru 4 kg de faina și o sticlă de ulei.

Ci vor trăi o veșnicie cu Cel despre care au auzit acum doi ani pentru prima dată, astăzi și de-acum înainte.

Rugați-vă pentru toți Mario din Nistria. Din Iași, Vaslui, Oltenia.

Plângeți cu cei ce plâng. Și într-o zi, ii vom recunoaște în cer când vor veni să ne strângă în brațe.

Pe curând Mario… Aici jos, sau dincolo, Sus.

Chemarea implica adesea durere – John Ortberg

04 Monday Nov 2013

Posted by in Eseuri, Pentru suflet...

≈ 3 Comments

sad-manMulti oameni adauga un accent romantic notiunii de vocatie. Chemarea din partea lui Dumnezeu nu este acelasi lucru cu cariera viselor tale. O cariera de vis promite de obicei bogatie, putere, statut social, siguranta si alte beneficii. Chemarea este alta mancare de peste.

Dumnezeu l-a chemat pe Moise: Du-te la Faraon – cel mai puternic om de pe pamant. Spune-i sa elibereze toata forta de munca, fara sa primeasca vreo plata compensatorie, pentru a se putea inchina unui dumnezeu in care el nu crede. Apoi convinge un popor timid si incapatanat sa fuga in desert. Aceasta este chemarea ta.

   Si Moise a spus: Iata-ma. Trimite-l pe Aron.   Dumnezeu l-a chemat pe Iona: Du-te la Ninive – cel mai corupt si violent oras din lume. Spune-le locuitorilor – care nu stiu nimic despre Mine si nu Ma recunosc ca Dumnezeu – sa se pocaiasca, sau vor muri.

Si Iona spuse: La ce ora pleaca urmatoarea balena in directia opusa?

Dumnezeu l-a chemata pe Ieremia sa le predice unor oameni care nu ascultau. Era atat de greu si Ieremia plangea atat de mult incat a devenit cunoscut sub numele de Profetul care Plange. Ti-ar placea sa ti se spuna asa? Cine vrea ca sub numele sau, pe cartea de vizita, sa scrie “Director plangacios” sau “Dermatolog deprimat”?

Ca regula generala, oamenii despre care citim in Biblie ca au fost chemati de Dumnezeu s-au simtit nepotriviti. Cand Dumnezeu l-a chemat pe Avram sa-si paraseasca locuinta sau pe Ghedeon sa conduca o armata, sau pe Estera sa-l infrunte pe rege sau pe Maria sa-L nasca pe Mesia, raspunsul lor a fost: DA, ACCEPT PROVOCAREA. CRED CA POT SA MA DESCURC.

Primul raspuns la chemarea lui DUMNEZEU  este in general TEAMA. H. BLACKABY scrie: “Unii oameni spun: Dumnezeu nu-mi va cere niciodata sa fac ceva ce nu pot sa fac. Am ajuns in viata la stadiul in care, daca insarcinarea pe care mi-o da Dumnezeu este un lucru pe care stiu ca pot sa-l fac, inteleg ca probabil nu este de la Dumnezeu. Insarcinarile pe care Dumnezeu le da in Biblie sunt intotdeauna de marimea lui Dumnezeu. Sunt intotdeauna peste puterile oamenilor, pentru ca El vrea sa-Si demonstreze puterea si bunatatea in fata oamenilor Sai si a lumii care priveste. Acesta este singurul mod prin care lumea-L va cunoaste.”

Aceasta nu inseamna ca Dumnezeune cheama intr-o maniera care violeaza “resursele” noastre. Daca Dumnezeu te cheama, Dumnezeu iti da si darurile necesare.

   Inseamna totusi ca talentul natural nu este suficient pentru a onora chemarea din partea lui Dumnezeu. Voi avea nevoie de idei, de putere si creativitate dincolo de resursele mele, pentru a putea face ceea ce Dumnezeu cere de la mine. Va trebui sa lucrez impreuna cu Dumnezeu. Nu suntem chemati doar sa lucram PENTRU Dumnezeu. Suntem chemati sa lucram CU Dumnezeu.

In Scriptura, toti cei care au spus “Da” chemarii a trebuit sa plateasca un mare pret. Si la fel va trebui sa facem si noi, tu si cu mine.

   Uneori va insemna sa depunem ore de munca si efort in plus, cand am fi preferat sa nu o facem. Esti dispus la asa ceva?

Probabil chemarea nu-ti va aduce recunoasterea, bogatia sau influenta pe care ti le-ai dorit dintotdeauna. Poti renunta la acestea?

Uneori te vei devota unui vis – ca si Ieremia – si lucrurile nu se vor intampla asa cum te-ai asteptat, aceasta aducandu-ti dezamagire si descurajare. Poti persevera in asemenea situatii?

Alteori vei intampina rezistenta, dezaprobare sau chiar impotrivire fatisa. Poti suporta aceasta?

Probabil iti va lua o vreme sa discerni care-ti este chemarea. Probabil va trebui sa incerci mai multe lucruri si sa o iei de multe ori de la capat. De multe ori tindem sa fim nerabdatori, cautand rezultate imediate. Poti sa ai rabdare?

Pentru că atât de mult a „dvu” Dumnezeu lumea…

31 Thursday Oct 2013

Posted by in Misiune

≈ 1 Comment

download1Traducătorul Lee Bramlett, slujitor Wycliffe, era încrezător că Dumnezeu Și-a lăsat amprenta asupra culturii hdi undeva, dar cu toate că a căutat-o, nu a găsit-o. Unde era urma pașilor lui Dumnezeu în istoria sau viața de zi cu zi a acestor camerunezi? Ce indiciu le-a lăsat El celor din populația hdi, pentru a le arăta cine este El și cum dorește să Se relaționeze la ei?

Apoi, într-o noapte, într-un vis, Dumnezeu l-a îndemnat pe Lee să se uite din nou la cuvântul “iubire” în limba hdi.

Lee și soția lui, Tammi, au observat că verbele din limba hdi se termină de fiecare dată în una din trei vocale. Pentru aproape orice verb, ei au găsit forme care se termină în “i”, “a” și “u”. Dar când a venit vorba de verbul “a iubi”, ei au găsit doar “i” și “a”. De ce nu și “u”?

Lee i-a întrebat pe cei din comitetul de traducere hdi – care include cei mai influenți lideri ai comunități – „Poți să-ți dvi soția?”„Da”, au răspuns ei. Aceasta înseamnă că soția a fost cândva iubită, însă dragostea a trecut.

„Poți să-ți dva soția?” „Da”, au răspuns ei. Acest tip de dragoste depinde de acțiunile soției. Ea va fi iubită atât timp cât rămâne credincioasă și are grijă de soțul ei.

„Poți să-ți dvu soția?” Toată lumea a râs. „Bineînțeles că nu! Dacă ai spune asta, ar însemna că trebuie să continui să o iubești orice ar face, chiar dacă nu ți-ar aduce apă, chiar dacă nu ți-ar pregăti mâncarea. Chiar dacă ar comite adulter, ai fi obligat să continui să o iubești. Nu, noi nu am zice niciodată dvu. Pur și simplu nu există.” Lee a stat în tăcere o vreme, gândindu-se la Ioan 3:16 și apoi a întrebat: „Poate Dumnezeu să dvuoamenii?”

S-a făcut tăcere timp de trei sau patru minute, iar apoi lacrimi au început să se prelingă pe fețele ridate ale acestor bătrâni. În cele din urmă au răspuns. „Știi ce ar însemna aceasta? Ar însemna ca Dumnezeu să continue să ne iubească, din nou și din nou, mileniu după mileniu, în tot acest timp în care noi I-am respins măreața Lui iubire. El ar fi obligat să ne iubească, chiar dacă noi am păcătuit mai mult decât oricine,”

O simplă vocală și întreg înțelesul s-a schimbat. A trecut de la „Te iubesc pentru ce faci și cine ești” la „Te iubesc datorită a cine sunt. Te iubesc datorită Mie și nu datorită ție”.

Dumnezeu a transpus povestea iubirii Sale necondiționate în limba lor. Timp de secole, acest mic cuvânt a fost acolo – neutilizat, dar disponibil, corect din punct de vedere gramatical și de înțeles. Când cuvântul a fost în cele din urmă rostit, a pus la îndoială întregul lor sistem de credințe. Dacă Dumnezeu este așa și nu un duh rău și înfricoșător, mai au ei nevoie de duhurile strămoșilor care să mijlocească pentru ei? Mai au ei nevoie de vrăjitorie pentru a se relaționa cu duhurile? Mulți au decis că răspunsul este “nu”, iar numărul de credincioși a crescut rapid de la câteva sute la câteva mii.

Noul Testament în limba hdi este gata pentru tipărit acum, iar cei 29.000 de vorbitori ai acestei limbi vor putea simți impactul pasajelor precum Efeseni 5:25: „Bărbaților, dvu nevestele, cum a dvu Isus biserica…” Vă invit să vă rugați pentru ei, pe măsură ce absorb și caută acest model de dragoste uimitoare și necondiționată pe care au primit-o.

În jurul lumii, în comunitate după comunitate, Cuvântul lui Dumnezeu este tradus, oamenii au acces la această poveste de dragoste despre cum Dumnezeu ne iubește atât de mult încât să-Și jertfească singurul Fiu pentru noi, pentru ca relația noastră cu El să fie în ordine și orientată corect. Crucea schimbă totul! Într-o zi, ultimul cuvânt din ultima porțiune din Scriptură din ultima comunitate va fi tradus și toată lumea va putea să înțeleagă povestea dragostei necondiționate a lui Dumnezeu.

Misiunea Wycliffe, în colaborare cu biserici, organizații și indivizi din lumea întreagă, este de a face ucenici ai lui Cristos din toate neamurile, oferindu-le accesul la Cuvântul lui Dumnezeu în limba inimii lor.

Parteneriat – Campania “Romania Altfel!” – Claudiu Lulciuc

12 Saturday Oct 2013

Posted by in Uncategorized

≈ 1 Comment

Derulez o campanie incepand de saptamana viitoare intitulata: “Romania Altfe!” – am atasat imaginea reprezentativa. Ideea de baza este de a transmite tuturor romanilor, prin orice mijloace, cele 7 manifeste pe care le-am pregatit special pentru aceasta.
M-as bucura foarte mult daca sunteti deschisi sa luptam impreuna pentru aceasta, si sa impanzim internetul cu aceasta campanie. Campania se va incheia in data de 1 DEC cu “Manifest pentru Romania”

Pentru a asculta unul dintre acestea va invit de ex sa ascultati “Manfiest pentru Romania!”
http://www.asculta.ro/ma-rog-pentru-a-mea-tara/

Cele 7 manifeste

Va rog sa imi spuneti daca putem sa ne unim pentru aceasta (si in ce conditii – daca exista).

Va multumesc!

Deschis pentru parteneriat,
Claduiu Lulciuc
fondator – www.asculta.ro

Noi suntem oameni de treabă…

27 Friday Sep 2013

Posted by in Pentru suflet..., Personale...

≈ 1 Comment

joseph's brothers sell him as slaveSuntem frații lui Iosif. Suntem oameni de treabă și totusi vorbim urât. Mai o glumă, mai un banc, că versete din Biblie nu prea știm.

Suntem oameni de treabă. Totuși nu iubim și nu putem spune vreo vorbă prietenească. Noi ne iubim pe noi. Nu-i suportăm pe cei care visează mai mult si mai frumos ca noi.

Noi suntem oameni de treaba. Stim sa ucidem dacă trebuie, și să mușamalizăm totul. Știm să ne prefacem, sa ne mangaiem tatăl care ne crede minciunile atât de ușor.

Noi suntem oameni de treabă. Săpăm gropi gratis pentru frații nostri care ne iubesc. Îi vindem dacă trebuie pe ceva ieftin.

Noi, oamenii de treabă, nu-i suportam pe cei care preferă inchisoarea decât să păcătuiască. Noi trăim clipa. La maxim. Nu ne interesează prețul.

Noi, oamenii de treabă, avem anturajul nostru și nu am vrea să ni-l strice vreun “sfânt”. Noi nu vrem să fim cercetați de fratele nostru ci doar aplaudați.

Noi, oamenii de treabă ne încheiem serile cu prietenii la un film, nu pe genunchi ca și ăsta din groapă. Cu revistele de modă în mână, nu cu Bibla.

Noi, oamenii de treabă, avem modele. Dar nu pe tatăl nostru sau păstorul din adunare. Nu! Noi avem modelele noastre. Ne îmbrăcăm ca ei și vrem să nu fim judecați pentru asta!

Noi oamenii de treabă habar n-avem că ne stau în față vremuri grele de foamete, deși acuma, pe marginea gropii fratelui nostru, mâncăm bine.

Noi, oamenii de treabă, nu știm că într-o zi, fratele nostru din groapă ne va scăpa viața. Și ne-o va și schimba prin exemplul lui.
Și atunci vor păli modelele noastre, iar model ne va fi fratele pe care l-am vândut. Ne va pieri pofta de mancare și ne va apuca plânsul. Plânsul acela al oamenilor de treabă care cunosc iubirea deși meritau ura. Care primesc mâncare în loc de nuiele. Care sunt întâmpinați cu cuvinte prietenoase. Și cu brațele deschise.

Noi, nu vom mai fi în curând oameni de treabă.
Noi vom fi oameni ai lui Dumnezeu.
Pe curând!

27.09.2013, inspirat din Genesa 42:11.