de Cristian Boariu
In luna Februarie a anului 2006, Anthony Burger, pianistul care a cantat impreuna cu Gaither Vocal Band, a suferit un atac de inima in timpul unui concert. Dupa pierderea imensa a unui om deosebit, Gaithers pornesc in cautarea unui nou pianist. Dupa probele care au avut loc, a fost ales Gordon Mote, un pianist… ORB.
S-a nascut orb. La varsta de trei ani parintii au fost surprinsi cand l-au auzit cantand la pian cateva acorduri minunate. Ei au observat imediat talentul care Dumnezeu l-a pus in fiul lor si au decis sa-i incurajeze eforturile bazandu-se pe promisiunea din Ieremia 29:11: (Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.).
Saptamana trecuta, citind biografia lui, nu am fost surprins foarte mult de faptul ca e pianist orb, ci mai degraba cand am descoperit ca era CASATORIT. M-am intrebat mereu in acea zi, cum se poate ca o fata sanatoasa sa se poata indragosti de un om orb. Putea sa isi puna “inaintea sentimentelor” n motive: toata viata va trebui sa imi ingrijesc sotul, sa ii explic ceea ce vad eu, si ma bucura, si el nu vede… poate copiii nostrii vor fi orbi…sunt atatia alti barbati sanatosi.. ce rost ar avea sa imi “stric” cariera langa un om cu handicap toata viata?
Am inteles insa ca Gordon are un caracter special. Pentru aceasta il iubeste sotia. Pentru aceasta a fost ales din mai multi pianisti care au concurat. Toti stiau notele dar numai el avea acel acord special al inimii pe langa care nu poti trece fara sa fii atins.
De cand e casatorit, Gordon a compus cateva cantari speciale. S-a adeverit inca o data faptul pe care istoria Bisericii il confirma: ca in spatele fiecarui barbat de care s-a folosit Dumnezeu a fost o mama sau o sotie dedicata slujirii.
Gordon si sotia lui au doi copii sanatosi de care se bucura. Si impreuna duc o viata de devotement. Stiti de ce?? Pentru ca amandoi sunt oameni care vad lucrurile care nu se vad…
Stiti ce ma doare cel mai mult? Ca la finalul unor programe cei care canta un solo sunt felicitati, dar fratele din carucior nu este bagat in seama… Ca multi se inghesuie sa dea mana cu pastorii sau fratii din comitet si cand ii suni (pe acesti “multi”) sa vina sa dea ajutor unei fete care anul acesta si-a pierdut picioarele intr-un accident de tir, trebuie sa dai 10 telefoane ca sa gasesti pe cineva. Nu sunt pesimist dar am impresia ca in cer se vor schimba lucrurile, la rasplatire.
Inchei aceste ganduri cu trei intrebari pentru cititori:
Pentru fete: Ai putea sa te casatoresti cu un barbat cu un handicap cand poate majoritatea fetelor din biserica ta cauta unul cu bmw, care merge zilnic la sala, care “are stil” ?
Pentru baieti: Ai putea sa te casatoresti cu o fata a carei infatisare nu ai vazut-o si poate nu o vei vedea NICIODATA?
Pentru parinti: Ce ati face daca in familia dumneavoastra vi s-ar naste un copil orb?
Ps: Mi-e dor de tineri care sa caute adevaratele valori intr-o lume (poate chiar intr-o adunare) ce si-a pierdut inclinatia catre lucrurile cu adevarat valoroase.
Gânduri pentru viața de aici... 
Wow! Este extraordinar ceea ce ai scris! Fac o paralela la morala care reiese din eseul tau…
Acum in preajma sarbatorilor, de cele mai multe ori ne facem cadouri in familie, si uitam cu desavarsire de aceia care s-ar bucura intr-adevar de un mic dar…
Maine trebuie sa trec la banca sa duc niste documente, si cineva din familie mi-a zis sa duc si o cutie de bomboane (destul de scumpe) secretarei care a fost atat de draguta cu noi de fiecare data. Si am intrebat daca n-as putea sa dau mai bine bomboanele cuiva de pe strada, unui copil sarac, sau unui batran. Raspunsul care a venit a fost: “Oh! Dar acelea sunt bomboane scumpe…” Mi s-a pus un nod in gat
Trist….dar adevarat…
Imi cer scuze, am dat “enter” din greseala…Da, deci din nefericire de prea multe ori dam atentie celor care au deja prea multa atentie, si ii neglijam pe cei nebagati in seama de nimeni…
E dureros ceea ce se intampla.
Dani Andreica – un alt tanar orb, un om extraordinar, care Il iubeste pe Domnul si-I slujeste cu toata inima (e din biserica “Speranta” din Cluj-Napoca):
Asa e Anca…L-am auzit live pe acest tanar si m-a miscat profund…
am uitat sa mentionez: si Dani canta la pian 🙂
Referitor la intrebarea pentru baieti, raspunsul meu este: DA, AS PUTEA (sa ma casatoresc cu o fata a carei infatisare probabil nu as vedea-o niciodata, daca nu as avea vederea)!
Dragostea adevarata (1 Corinteni 13:4-8) nu tine cont de aspectul fizic, nici de imagine/fitze (machiaj, haine, stare materiala/avere/mostenire, mers la sala etc.). La fel nu tine cont nici de implinirea personala… ci mai curand de implinirea personala a partenerului/partenerei de viata! (nu te casatoresti ca sa fii fericit ci ca sa faci fericit pe celalalt)
Pe mine m-a binecuvantat Domnul cu o sotie dupa Voia Lui (atentie: NU dupa voia mea! eu as fi ales prost daca alegeam), pe care o iubesc enorm! Recent am implinit 6 ani de cand suntem casatoriti si sunt sigur ca as iubi-o la fel de mult, daca nu chiar MAI MULT, in cazul in care unul din noi si-ar pierde vederea (ori eu ori ea, nu conteaza care)!