de Cristian Boariu

Pasesc ingandurat pe drumul
Atator mii si mii de vise
Lasand in urma numai unul
Un gand, ce noaptea il ucise…

Pasesc ingandurat si singur
Platind al vietii greu suspin
Sub lespezile constiintei
Nu mai gasesc nimic sublim…

Pasesc ingandurat, pe-alocuri
Au rasarit pe campuri macii
Pe mine insa umbrele serii
M-arunca iar in vechi dizgratii…

Pasesc ingadurat, in zare
Deodata se facu mister
Un trecator, o gloata mare
Se-ndreapta catre deal cu zel…

Pasesc ingandurat, strivindu-mi
In minte, ultimele patimi
Sa fug, sa-L vad pe-acela Unul
De ce-i batut, scuipat si-n lacrimi…?

———————————–

Pasesc in tihna, anii vremii
S-au scurs, lasand in urma zarea
In ziua aceea langa cruce,
Vazut-am in Strain, IERTAREA…

Iubirea, Pacea, Mantuirea
Un univers nemarginit
O viata noua oferita
Prin El, caci pretul l-a platit…

Pasesc cu dor, cerul albastru
Mi-e tel, coroana cea de vis…
Ma-ndrept spre ziua revederii
Cu-acel Strain…in Paradis.

– iunie 2007 –

Advertisements