Probabil ca ai ascultat zeci de predici pe aceasta tema….Si la ultima din acestea ai promis ca timpul de partasie cu Domnul se va accentua. Si dupa doua saptamani ai realizat ca, cele 30 de minute ce ai spus ca le vei petrece in rugaciune, au ajuns la 10…

Vorbeam cu bunicul meu cu cativa ani in urma si imi spunea: “Cristi, pe vremea noastra, venea un cioban sa ne predice care avea 4 clase. De-abia stia sa citeasca din Biblie, dar dupa 5 minute de predica, Biserica intra intr-o rugaciune de peste o ora…Astazi s-au inversat lucrurile. Se predica o ora si ne rugam 5 minute. Cine s-a schimbat”?

Am meditat mult la cuvintele acestea…Am luat biografiile unor misionari, oameni care au ramas in istoria Bisericii si am gasit cateva aspecte cutremuratoare:

– Bunica lui Adelia Fiske (o misionara ce a slujit in Persia), a fost o femeie evlavioasa si dedicata rugaciunii. In ultimele zile din viata aproape intregul timp si-l dedica mijlocirii ca urmasii ei sa fie oameni credinciosi. In anul 1857, cineva a luat o geneaologie a familiei si a descoperit ca 300 din descendetii ei directi erau membrii ai Bisericii….

– Mama unui tanar, spala hainele vecinilor in satul in care locuia, in acest timp, amestecand lacrimile unor rugaciuni fierbinti cu apa din vase, pentru ca fiul ei sa fie mantuit. Mai tarziu, fiul ei avea sa devina invatatorul de scoala duminicala, sub indrumarea caruia a crescut D. L. Moody, omul de care Dumnezeu s-a folosit intr-un mod exceptional.

– David Brainerd a trait 29 de ani, din care doar 8 ca si credincios, din care doar 4 ca si misionar. Rugaciunile lui insa, si marturia Sa, au ispirat pe William Carey, David Livingstone, Jim Elliot si multi altii. Petrecea ore in sir in fiecare zi rugandu-se pentru mantuirea Indienilor si pentru inaintarea Evangheliei pe pamantul american.

Abraham Lincoln marturisea:”Imi amintesc rugaciunile mamei mele care m-au urmarit toata viata…De fapt aceste rugaciuni mi-au fost aproape mereu”

Cineva afirma: “Daca as fi dorit sa umilesc pe cineva, l-as fi întrebat despre viata lui de rugaciune.”…

“Orice facem în viata de credinta este mai usor decât rugaciunea.”, spunea Dr. Martin Jones…

Am ajuns la concluzia ca majoritatea crestinilor vremurilor noastre au schimbat prioritatile… Se fac atat de multe conferinte pe tema rugaciunii, a trairii unei vieti de sfintenie, se organizeaza tot felul de concerte pentru a chema tinerii mai aproape de Dumnezeu, insa se pierde un lucru tot mai mult: Rugaciunea. Am observat timp de lauda si inchinare (de fapt doar lauda) de peste jumatate de ora in multe Biserici, dar imi trebuie ceva timp sa imi amintesc cand am vazut o rugaciune de asa durata …

Dorim binecuvantare in casatorie, in viata de familie, dar ma intreb unde sunt cei care sa ceara acest lucru? Credem ca daca parintii nostri au fost credinciosi, ni se cuvine sa primim binecuvantarea…

Mi-aduc aminte de 3 tineri care au schimbat religia unui imperiu…Probabil ca daca eram in locul lor ziceam:“Dumnezeu se uita numai la inima (cum afirma multi astazi), deci pot sa ma aplec ca doar stie Dumnezeu ca inima mea e a Lui”. Cred insa ca acei tineri au avut parinti care i-au invatat ce inseamna adevarata inchinare. Ce mult inseamna sa nu te compromiti, si sa mergi contra curentului…Ce mult inseamna sa ai o partasie zilnica cu Dumnezeu.

O, daca am avea in fiecare Biserica trei tineri ca acestia! Mame si bunici ca si Eunice si Lois. Oameni dedicati nu alergarii dupa prosperitatea materiala, ci mistuiti de dorinta de a-si vedea familiile langa Dumnezeu, sa traiasca o viata de rugaciune…

Aceste cuvinte sunt un strigat pentru intoarcerea la o viata de rugaciune…La o viata de traire practica, ca de teorie suntem plini. La o viata in care sa zicem: “Tata“, si El sa zica-“Iata-ma”… La rugaciuni care sa miste cerul, si Dumnezeu sa raspunda…

“Oh, de-ar fi sa ma mistui pentru Dumnezeu! Însa orice mi-ar cere Dumnezeu sa fac, n-as putea face fara rugaciune. Oh, fa-ma, Doamne, om al rugaciunii!” – Henry Martin