• Biblioteca
  • Maxime
  • Predici
  • Preferințe
  • Publicații
  • Despre mine…

Gânduri pentru viața de aici…

~ și de dincolo…

Gânduri pentru viața de aici…

Monthly Archives: February 2011

Un cadou cu o valoare eterna…

08 Tuesday Feb 2011

Posted by cristianboariu in Pentru viata...

≈ 1 Comment

Teddy Stallard era un băiat căruia i se potrivea bine expresia “unul dintre aceşti neînsemnaţi fraţi ai Mei.” Nu-l prea interesa şcoala. Hainele lui erau mereu şifonate, pantofii veşnic prăfuiţi, părul niciodată pieptănat. Un copil cu o faţă inexpresivă, ce nu te lăsa să intuieşti nimic din ceea ce se întâmpla în interiorul lui. Ochi sticloşi, care priveau de obicei în gol. Când Miss Thompson, învăţătoarea lui Teddy, vorbea cu el, acesta răspundea monosilabic. Dezinteresat, cu greu l-ai fi putut îndrăgi, darămite iubi. Deşi Miss Thompson afirma mereu că simte aceeaşi dragoste faţă de toţi elevii ei, în realitate lucrurile nu stăteau tocmai aşa. Când corecta lucrările lui Teddy, îi făcea aproape de fiecare dată plăcere – oricât de nefiresc ar părea – să sublinieze cu roşu răspunsurile mereu pe dos pe care le dădea Teddy la întrebări, iar când scria un “insuficient” la sfârşitul lucrării era cuprinsă de un sentiment reconfortant. De fapt, Miss Thompson ar fi trebuit să ştie cel mai bine cum stau lucrurile, doar citise evaluările anuale şi ştia mai multe despre Teddy decât îi plăcea să recunoască. Evaluările erau cât se poate de obiective:

  • Clasa I – Teddy promite rezultate bune la învăţătură şi un comportament bun, dar situaţia lui familială lasă foarte mult de dorit.
  • Clasa a II-a – Teddy ar putea să dea mai mult. Părinţii nu îl sprijină suficient de mult. Mama lui este grav bolnavă.
  • Clasa a III-a – Teddy este un copil cuminte, dar mult prea serios. Învaţă greu. Mama lui a decedat anul acesta.
  • Clasa a IV-a – Teddy nu reuşeşte să ţină ritmul, dar are un comportament bun. Tatăl lui nu se interesează de el.

Crăciunul bătea la uşă. Băieţii şi fetele din clasa domnişoarei Thompson i-au adus câte un cadou de Crăciun. Şi-au îngrămădit darurile pe catedră, strângându-se nerăbdători în jurul ei, aşteptând curioşi să vadă ce va zice Miss Thompson. Printre cadouri se afla şi unul din partea lui Teddy Stallard. Miss Thompson a rămas tare surprinsă că şi el i-a adus un cadou, dar chiar aşa era! Împachetat în hârtie ieftină şi lipit cu bandă adezivă, cadoul lui Teddy făcea notă discordantă cu celelalte cadouri. Pe hârtia de culoare maronie scria simplu: “Pentru Miss Thompson, de la Teddy.” Când învăţătoarea a deschis pacheţelul, din el au căzut o broşă lipsită de gust, cu pietricele din sticlă colorată, dintre care jumătate lipseau, şi o sticluţă cu parfum ieftin. Colegii şi colegele lui Teddy au început să chicotească şi să-şi dea ghionturi la vederea “cadoului”, însă învăţătoarea a avut suficientă înţelepciune şi prezenţă de spirit ca să-i reducă imediat la tăcere, prinzându-şi broşa în piept şi picurându-şi câţiva stropi din parfumul ieftin pe încheietura mâinii stângi. Şi-a ridicat braţul şi i-a lăsat pe copii să miroasă şi i-a întrebat: “Ei, ce părere aveţi? Nu-i aşa că miroase frumos?” Aceştia au reacţionat entuziasmaţi cu “oh” şi “aa”, nedorind să îi strice bucuria.

La terminarea orelor, când toţi ceilalţi elevi au plecat acasă, Teddy a rămas în urmă. S-a apropiat încet de catedră şi a murmurat abia inteligibil: “Miss Thompson… Miss Thompson… mirosiţi exact ca mămica mea… şi broşa ei vă vine foarte bine. Mă bucur atât de mult că v-au plăcut darurile mele.” După ce Teddy a ieşit din clasa, învăţătoarea s-a prăbuşit pe genunchi lângă scaunul de la catedră. Cu faţa brăzdată de lacrimi amare, ea l-a rugat pe Dumnezeu să o ierte. În dimineaţa următoare, când copiii au intrat în clasă, au fost întâmpinaţi de o învăţătoare transformată. Miss Thompson nu mai era aceeaşi. Nu mai era o simplă învăţătoare, ci devenise un instrument în mâna lui Dumnezeu. Îşi propusese ca pe viitor să-şi iubească într-adevăr elevii şi să îi trateze în aşa fel încât să le dea aripi şi să le influenţeze întreaga viaţă în bine. A început să-şi dea toată silinţa cu ei, ajutându-i din răsputeri, mai ales pe cei care aveau rezultate slabe la învăţătură, iar dintre aceştia, în mod cu totul deosebit pe Teddy Stallard. La sfârşitul anului şcolar, rezultatele lui Teddy se îmbunătăţiseră simţitor. Îşi întrecuse majoritatea colegilor.

A trecut o perioadă lungă de timp fără ca domnişoara Thompson să mai audă ceva despre Teddy. Însă într-o zi, poştaşul i-a adus o scrisoare. “Dragă Miss Thompson, aş vrea să fiţi prima care află că voi încheia şcoala elementară al doilea din clasă. Multe salutări. Teddy Stallard.” Patru ani mai târziu, a sosit o nouă scrisoare: “Dragă Miss Thompson, tocmai am văzut rezultatele: am ieşit primul pe clasă. Vreau să fiţi prima care află. Nu a fost uşor lucru, dar mi-a plăcut. Multe salutari, Teddy Stallard.” După alţi câţiva ani: “Dragă Miss Thompson, de astăzi sunt dr. Theodore Stallard. Ce părere aveţi? Vreau să fiţi prima care află. Iar luna viitoare mă căsătoresc – mai exact, pe 27. Dorinţa mea este să veniţi şi Dvs. la nuntă şi să ocupaţi locul pe care l-ar ocupa mama mea dacă ar fi încă în viaţă. Sunteţi singura ‘rudă’ pe care o mai am. Tata a murit anul trecut. Multe salutari. Teddy Stallard.”

Miss Thompson s-a dus la nunta lui Teddy şi a ocupat locul pe care l-ar fi ocupat mama lui. Chiar merita acel loc. Prin felul în care se purtase cu Teddy, îi marcase viaţa, iar el nu a putut să uite acest lucru.

* * *

Dar tu, tu ce le-ai putea dărui celor din jurul tău? În loc să le cumperi ceva, îndrăzneşte să le dăruieşti un cadou care să dăinuie în timp. Dar te rog, nu te zgârci! Dăruieşte-te pe tine însuţi unui “Teddy Stallard”, unuia dintre “aceşti foarte neînsemnaţi”, pe care să îl ajuţi în acest fel să devină unul dintre “cei mari”.

 

Experiente cu Dumnezeu – Partea 2

05 Saturday Feb 2011

Posted by cristianboariu in Eseuri, Personale...

≈ 2 Comments

Eram in clasa a 12-a si luasem decizia de a ma pregati pentru admiterea la Facultatea de Politehnica dinTimisoara. Stiam ca trebuie sa parcurg culegerea  cu cele peste 1000 de probleme de matematica de cel putin o data pentru a reusi. Am inceput astfel sa ma pregatesc cate 6 ore pe zi la matematica, singur, pe langa cele de la scoala. Deseori, eram luat in ras de colegi intrucat faceam acest lucru chiar si in pauzele de la scoala. (constient fiind ca Dumnezeu rasplateste munca si nu lenea).

 

Dupa aproximativ 6 luni de munca am simtit ca obosesc si nu eram sigur daca tot acest efort va avea rezultate. Ma rugam mult si ceream Domnului mila si incurajare pentru a merge mai departe. Printr-un vas al Domnului din alt judet am fost incurajat sa imi fac partea mea (ce tine de mine) pentru ca la vremea potrivita ma voi bucura de izbavirea pe care Tatal o va aduce.

 

Am continuat sa ma pregatesc si cu doua saptamani inainte de bacalaureat am realizat ca, la limba romana nu aveam cum sa obtin o nota mare din cauza faptului ca am acoperit tot timpul disponibil doar cu matematica si informatica. M-am rugat insistent si am cerut Domnului sa imi dea izbavire intrucat chiar nu reuseam sa invat la romana… Intr-una din acele nopti am visat ca intrasem la oral in sala de examinare si ca am tras un billet pe care scria: “Harap Alb”. Intr-un fel ma gandeam ca acest vis a fost de la Domnul pe de alta parte am zis ca, desi voi invata Harap Alb foarte bine, voi incerca sa citesc cate putin si din celelalte comentarii ale operelor literare.

 

Zilele s-au scurs, bacalaureatul a venit si am intrat la proba de oral la limba si lit. romana. Cand am extras biletul, am observat cu stupoare ca pe el scria “Harap-Alb”, exact cum visasem. Dumnezeu facuse o minune care s-a finalizat cu nota 10.

 

Cu limba engleza ma descurcam destul de greu pe atunci si, asteptand sa imi vina randul la oral, observam ca multi din colegii mei ieseau dezamagiti, altii chiar plangand pentru ca nimerisera subiecte destul de grele: vorbeste despre scoici, descrie star-ul preferat din fime, cum vezi fenomenul incalzirii globale, etc. Am inceput sa ma rog pe hol si ziceam: “Doamne, tu stii cat de slab sunt eu la engleza. Daca imi cade un astfel de subiect, nu stiu daca voi avea vreo sansa sa trec. Te rog, mai fa o minune…”. Am intrat in sala aproape tremurand si am extras un bilet….Pe el scria: “Talk about your family”. (vorbeste despre familia ta). Am fost atat de bucuros in Duhul incat nu aveam cuvinte de multumire. La final, profesoara m-a intrebat cati frati suntem si al catelea sunt. I-am spus ca suntem 8 frati si eu sunt cel mai mare. Nu ma asteptam sa imi dea mai mult de 6-7 (abordasem subiectul bine, dar cu greseli destul de dese de pronuntie sau gramatica). Mi-a spus: “Pentru ca esti cel mai mare trebuie sa fii un exemplu chiar si la note”. Si a scris: “10”.

Slavit sa fie Tatal!

 

Admiterea la Facultate

 

In 17 si 18 iulie 2005 urma sa dau cele doua probe de cate 12 probleme, in sistem grila. Potrivit statisticilor din anii trecuti, cel care gresea 4 probleme nu avea absolut nici o sansa de intrare. Cel care gresea 3, era la limita si depindea doar de numarul celor care au luat note mai bune inaintea lui.

 

La primul examen am gresit 3 probleme. Am iesit din sala nerealizand ca sunt pe “muchie de cutit cu admiterea”. Am fost destul de relaxat in acea zi dar seara m-a cuprins o teama foarte mare. Eram constient ca aveam nevoie de inca o minune: 10 la examenul din a doua zi.

 

A doua zi, la corectat in fata mea vedeam cum se iau note de 4, 5, 6,7. Cand am urmat, tremurand de emotie, am observat cum profesorul pune macheta peste grila mea si numara. Raspunsuri corecte: Unu, doi, trei…. zece, unspreze, doisprezece. Si-a dat jos ochelarii, m-a privit mirat, si mi-a zis: Felicitari. Am iesit din sala jubiland de bucurie. Mi-am amintit de incurajarea pe care Domnul mi-o facuse cu luni de zile in urma. I-am multumit mult. I-am spus tatalui meu nota iar el a lacrimat. I-am spus: tati, hai sa mancam ceva. Am mers, dar am mancat numai eu, pentru ca el era in post pentru mine…

 

Dragii mei, am scris aceste randuri pentru a va spune ca viata de credinta nu inseamna doar acele 3 ore de duminica dimineata sau doua ore seara. Viata de credinta e viata de zi cu zi ce noi o traim cu Dumnezeu. Stiu dragi tineri ca de la amvoane vi se spune despre multi oameni din Biblie sau misionari care au trait cu sute de ani de zile in urma, si prea putine experiente din vietile celor care predica. Vreau sa va incurajez la o pocainta reala, sincera, (chiar daca trebuie sa mergeti contra curentului acestei lumi si poate chiar contra curentului modernist din biserica voastra) si veti avea parte chiar voi insiva de experiente cu Tatal.

 

Nu uitati, daca veti trai cu adevarat pocainta, Dumnezeu nu va va lasa de rusine. Si inca ceva: sunt momente limita in viata cand, daca nu ai tu personal experiente cu Tatal tau, prea putin te sustine cantarea din biserica sau predica de duminica seara. Momente cand tu strigi: “Tata” si El sa zica: “Iata-ma”. Doar cu o singura conditie: daca cu adevarat esti fiul Lui.

 

Domnul sa va intareasca  pentru o dedicare totala in voia Lui !

 

Miros De Cer

Schite de predici

Ganduri zilnice

Ganduri zilnice

Publicații

Traind pe pamant mai aproape de cer - coperta fata

Traind pe pamant mai aproape de cer - coperta fata

Dintre cele mai citite…

  • Sunt aici...
  • Generația de azi...
  • Paradoxul creștinismului actual
  • Cum L-am primit pe Isus și ce ne-a adus El?
  • Cum să trăiești în casa lui Naaman?
  • Noe – un sfânt după care Dumnezeu închide ușa
  • Cum a căzut Samson bacalaureatul la toate materiile?
  • Cum să-ți crești copiii în pustie?
  • Spre Canaan dar cu Egiptul in inimă...
  • Experiente cu Dumnezeu – Partea 1
  • Experiente cu Dumnezeu – Partea 2

Postări recente…

  • Ce-ți cumperi de Halloween?
  • Ce am învățat după 10 ani de căsătorie ?
  • Grafic despre obiceiuri adaptat la viața creștinului
  • Boala care te aduce cu fața la perete…
  • Ștefan și Halloween-ul

Recomandari

Categorii

  • Cantari (6)
  • Casatorie (2)
  • Conferinte (2)
  • Eroi ai credinței (3)
  • Eseuri (36)
  • Foto (5)
  • Ganduri (15)
  • Harti (2)
  • Interviuri (2)
  • Mari Scriitori (2)
  • Marturii (6)
  • Misiune (3)
  • Pentru suflet… (93)
  • Pentru viata… (18)
  • Personale… (37)
  • Poezii (18)
  • Predici (22)
  • Schite (7)
  • Studii (6)
  • Teologie (6)

Recent Comments

Bahica Vasile on Neemia – omul care schimba pah…
Viorel Palaghianu on Ce am învățat după 10 ani de c…
Ispita – ARMON… on ………ISPITA…
Ilie on Studiu despre sinucidere (Este…
ADMIN on Fără Dumnezeu… sau cu Dum…
February 2011
M T W T F S S
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28  
« Jan   Mar »

Blog Stats

  • 533,886 hits

Blogroll

  • Bible History
  • Diverse harti V.T.
  • Dragoste pentru adevar
  • Mihai Ardelean
  • Nicolae Geanta

Blog at WordPress.com.

  • Follow Following
    • Gânduri pentru viața de aici...
    • Join 237 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Gânduri pentru viața de aici...
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar