Condeiul asterne pe ultime file
Saluturi de pace, manunchiuri de har,
Aristarh si Marcu, Epafra si Luca,
Colose sa stie: “nu-i munca-n zadar!”

Continua Pavel, gatind din cuvinte,
Alese indemnuri si culmi de cristal,
In spate, o mana-i se-opreste pe umar,
E Dima, tovaras de cruce si-altar:

“Sa spui sanatate, si multa binete,
Si harul sa-i tina de-a pururi in El,
Ca nu-i drum mai sigur si nici frumusete,
Ca cel care lupta, veghind, pentru cer”.

Se duce scrisoarea si inimi aprinde,
Curajul se-nalta precum un suvoi,
Drept este Cuvantul ce inca ridica
Miresme curate din praf si noroi…

————————————

Trec zile si ani, incercari si probleme,
Si-acelasi condei scrie iar, slove noi,
Spre cel mai de suflet tovaras de slujba,
Ce-adanc se avanta cand lupta e-n toi.

Asterne batranul povete si sfaturi,
Dar nu-i nici o mana ca-n vremea de-apoi…
Nu-i mai nici o voce s-o opreasca scrierea,
Sa dea sanatate, si har in nevoi.

Suspina batranul, caci Dima-i in lume,
Fiorul acela ce zdruncina stalpi,
A luat inc-un suflet, ‘napoi inspre glume,
Spre vai si prapastii, cratere si stanci…

——————————————-

Tu om care astazi traiesti mantuirea,
Si care o data din lume-ai plecat,
Sa-ti fie dorinta aprinsa spre ceruri,
Cu frica si teama slujind necurmat.

In spate nu-i cale de-ntoarce privirea,
Nici trupul, nici gandul, nici vorba vreodat’
Sa nu uiti vreodata caci Dima si firea,
Si ceilalti asemeni, pierit-au pe veac.

Iubirea si pacea sa-ti fie deplina,
Si de esti pe cale, sa umbli smerit,
Cu lacrimi pe fata sa-ti duci mantuirea,
La capat s-ajungi si vei fi rasplatit…

 

07.07.2011