Daily Archives: November 15, 2012

Câteva sfaturi pentru predicatori….

15 Thursday Nov 2012

Posted by in Eseuri, Pentru suflet...

≈ 1 Comment

Tags

,

Nu vă cereți scuze. Dacă aveți mesajul lui Dumnezeu, transmiteți-l;dacă nu, vedeți-vă de treabă. Faceți introduceri scurte. Spuneți la început tot ce aveți mai bun de spus și încheiați înainte de a deveni banali. Nu stricați apetitul pentru masă servind prea multă ciorbă chioară. Lăsați-vă eul lângă amvon și duceți-L acolo numai pe Isus…

Este nevoie de un ciocan rece pentru a îndoi un fier cald. Încălziți-I pe oameni, dar mențineți ciocanul rece. Nu strigați și nu zbierați. Prea multă apă oprește roata morii și prea mult zgomot înăbușă înțelegerea. Vasele goale sună cel mai tare. Praful de pușcă nu este totuna cu glontele. Tunetul nu este tot una cu trăznetul. Dacă dispuneți de trăznet, vă puteți permite să tunați și să fulgerați, dar nu încercați să tunați dintr-un nor gol…

Nu-i ocărâți pe oameni. Nu-i certați pe credincioșii care vin la biserică în zilele ploioase din cauza celor care nu vin. Predicați cât de bine puteți în adunările mici. La fântână, Isus a predicat unei singure femei,și apoi ea a chemat întreaga Samarie să vină să-L asculte…

Nu repetați, spunând: „Așa cum am mai spus…“ Dacă ați spus acele lucruri înainte, spuneți apoi ceva diferit. Nu folosiți cuvinte pe care nule puteți defini. Încetați să declamați și începeți să vorbiți oamenilor. Abandonați tonurile bombastice și sacre și faceți-vă asemenea unuicopilaș. Schimbați subiectul dacă vedeți că nu merge. Altfel vă obosițiși pe voi și pe cei ce vă ascultă. Nu predicați până când mijlocul predicii voastre îngroapă începutul și acesta la rândul lui este înghițitde încheiere. Priviți-i pe oameni direct în față și trăiți ca și cum nu v-ar fi teamă de ei.

Inspirați adânc, umpleți-vă plămânii cu aer și mențineți-i plini. Opriți-vă să respirați înainte de-a vă epuiza toată rezerva de aer… Este mai ușor să pui în mișcare o moară cu un lac de acumulare plin decât cu unul gol. La început fiți moderați. Deschideți ecluza numai puțin; când ajungeți pe la jumătate o mai deschideți puțin; când sunteți aproapede încheiere,  deschideți-o de tot pentru a opera la întreaga capacitate.

Ochiți ținta. Trageți! Vedeți unde a căzut lovitura și apoi mai trageți o salvă. Organizați-vă predicile; cuvintele voastre trebuie să semene cu niște gloanțe…

Autor: Burt McCafferty în The Weekly Evangel (27 ianuarie, 1917)

A fost un sfânt…

15 Thursday Nov 2012

Posted by in Ganduri

≈ Leave a comment

În cartea sa, Simple Faith (Credințã simplã), Charles Swindoll relateazã o poveste pe care a auzit-o, despre doi frați bogați, dar care erau și rãi din cale-afarã. Amândoi duceau o existențã destrãbãlatã, folosindu-și bogãția pentru a-și acoperi latura întunecatã a vieților lor. Cu toate acestea, la suprafațã, puțini și-ar fi dat seama de realitatea vieților acestor doi bãrbați, deoarece frecventau aproape în fiecare duminicã aceeași bisericã și contribuiau cu mari sume de bani la diferite proiecte ale acesteia.

La un moment dat, biserica a angajat un pãstor nou, un tânãr care predica adevãrul cu zel și mult curaj. În scurt timp, numãrul membrilor bisericii a crescut atât demult încât biserica avea nevoie sã construiascã un locaș de închinare mai mare. Fiind un om cu o adâncã pãtrundere psihologicã și foarte integru, acest pãstor tânãr și-a dat seama de modul de viațã ipocrit al celor doi frați. Dintr-o datã unul din frați a murit și tânãrul pãstor a fost solicitat sã predice la înmormântarea celui decedat.

Cu o zi înainte de înmormântare, fratele mortului a venit la pãstor, l-a tras deoparte și i-a dat un plic, spunându-i: „Înãuntru se gãsește un cec cu o valoare suficient de mare pentru a construi noul locaș de închinare. Tot ce îți cer este o singurã favoare: Spune oamenilor care vor veni la înmormântare cã fratele meu a fost un sfânt.”

Pastorul i-a promis cã va face exact cum i s-a cerut. În dupã-amia-za aceleiași zile, el a depus cecul în contul bisericii. Ziua urmãtoare, tânãrul pastor a stat în picioare lângã sicriul decedatului și a rostit foarte ferm: „Acest om a fost un mare pãcãtos, stricat pânã în mãduva oaselor. Și-a înșelat soția, s-a purtat urât cu copiii, a fost fãrã scrupule în afaceri și ipocrit în bisericã…  însã, în comparație cu fratele sãu, a fost un sfânt….“