În cartea sa, Simple Faith (Credințã simplã), Charles Swindoll relateazã o poveste pe care a auzit-o, despre doi frați bogați, dar care erau și rãi din cale-afarã. Amândoi duceau o existențã destrãbãlatã, folosindu-și bogãția pentru a-și acoperi latura întunecatã a vieților lor. Cu toate acestea, la suprafațã, puțini și-ar fi dat seama de realitatea vieților acestor doi bãrbați, deoarece frecventau aproape în fiecare duminicã aceeași bisericã și contribuiau cu mari sume de bani la diferite proiecte ale acesteia.

La un moment dat, biserica a angajat un pãstor nou, un tânãr care predica adevãrul cu zel și mult curaj. În scurt timp, numãrul membrilor bisericii a crescut atât demult încât biserica avea nevoie sã construiascã un locaș de închinare mai mare. Fiind un om cu o adâncã pãtrundere psihologicã și foarte integru, acest pãstor tânãr și-a dat seama de modul de viațã ipocrit al celor doi frați. Dintr-o datã unul din frați a murit și tânãrul pãstor a fost solicitat sã predice la înmormântarea celui decedat.

Cu o zi înainte de înmormântare, fratele mortului a venit la pãstor, l-a tras deoparte și i-a dat un plic, spunându-i: „Înãuntru se gãsește un cec cu o valoare suficient de mare pentru a construi noul locaș de închinare. Tot ce îți cer este o singurã favoare: Spune oamenilor care vor veni la înmormântare cã fratele meu a fost un sfânt.”

Pastorul i-a promis cã va face exact cum i s-a cerut. În dupã-amia-za aceleiași zile, el a depus cecul în contul bisericii. Ziua urmãtoare, tânãrul pastor a stat în picioare lângã sicriul decedatului și a rostit foarte ferm: „Acest om a fost un mare pãcãtos, stricat pânã în mãduva oaselor. Și-a înșelat soția, s-a purtat urât cu copiii, a fost fãrã scrupule în afaceri și ipocrit în bisericã…  însã, în comparație cu fratele sãu, a fost un sfânt….“