Trântise ușa de la ieșire din casă supărat. Pe maică-sa o lăsă în lacrimi iar pe taicăs-o cu privirile în jos. Împlinise recent 18 ani iar părinții nu mai aveau ce să se bage în viața lui. De Dumnezeu nu mai vroia să audă și de biserică nici atâta.

“Ce știu și bătrânii ăștia că se tot bagă în viața mea?” își spuse cu ciudă în timp ce ieșea pe poarta casei fără pic de recunoștință…

Ce știu ei? O întrebare bună…

Au știut să se trezească de 4 ori pe noapte pentru tine cînd erai un țânc. Să te schimbe și să-ți dea de mâncare. Iar tu le tai acu pofta de mâncare.

Au știut să-ți cumpere training nou. Ei nu-și mai luaseră de ani de zile decât second-hand ca tu să fii tot timpul la 4 ace. Pe-afară că pe dinăuntru nu ai vrut să te înoiești.

Au știut să îți cumpere adidași noi. Să alergi la școală, să ai o carte în mână și un stilou. Iar acu le scrii în inimă cuvinte grele…

Ce știu ei?

Mai nimic.

Au știut să te învețe Psalmul 23. Cu gândul că îți vei alege Păstor pe Domnul într-o zi.

Când erai mic și nu aveați mașină și mergeați pe jos la biserică pe ploaie, țineau singura umbrelă ce o aveau deasupra ta.  Tu mereu protejat iar ei mereu expuși.

Au știut să-ți dea 2 lei din casă ca să ai bilet de tramvai spre școală. Nu ți-au spus că erau ultimii bani iar taicăt-o a mers pe jos la lucru nu o dată. Iar acu nu dai doi lei pe ei.

Când te-ai înscris la liceu au împrumutat bani să-ți ia un calculator. Să fii în pas cu colegii. Să nu le mai comentezi mereu că tu nu ai. Dar desi aveai calculator ai rămas în spate cu calculele de recunoștință.

—–

Data viitoare să nu mai trântești ușa. E ușa în care maică-ta a ieșit zilnic să te întâmpine când veneai de la școală. Să te cheme de la joacă la masă.

Data viitoare să nu-i mai lași în lacrimi. Când ai tăi plâng din cauza ta n-are cum să-ți fie bine în viață.

Data viitoare să știi oriunde ai fi că ei se roagă pentru tine. Că și-ar dori de la tine un buchet din floarea numită ascultare. Că și-ar dori să te vadă că te întorci nu doar spre ei cu recunoștință ci și spre Dumnezeu cu căință.

Data viitoare să știi că prietenii vin și pleacă. Părinții rămân și te așteaptă în spatele ușii trântite de tine dar deschisă de ei la câteva minute după ce ai plecat ca să te mai vadă o dată.

 

Ps: Pentru toți adolescenții care știu “totul” iar părinții lor nu mai știu “nimic”.