În seara zilei de 19 ianuarie am avut harul să slujesc într-o adunare cu 10 membri unde surprinzător erau 20 de prieteni prezenți. Sora Leana, pe un ger cumplit, la aproximativ 70 de ani a bătut din poartă în poartă la cele 80 de case din sat cu bastonul ei învechit ca să-i invite pe săteni la adunare.

———————
Sărut-mâna sora Leana. Dumitale ai înțeles mai bine decât tinerii ce pierd ore întregi pe zi pe telefoane că slujirea ține de pasiunea din inimă nu de vârstă. Că a cânta despre iubirea Lui Isus e una și a dovedi că-L iubești pe Isus e cu totul altceva.

 Sărut-mâna sora Leana. Când vei pleca dumitale de aici, mi-e frica că vor fi 9 oameni în adunare si nici un prieten care să mai asculte Evanghelia. Ne-ai învățat că nu câtă Biblie știi contează în viață ci câtă pui în practică. 

 Sărut-mâna sora Leana. Când mă voi plânge că e frig îmi voi aminti de dumitale. Ai biruit frigul de afară ca să aduci căldura în adunările ce încep să se răcească pe zi ce trece. Ai vorbit puțin cu gura și mult cu fapta.

 Domnul să te binecuvinteze sora Leana. Data viitoare nu o să-ți mai predic, că nu am ce. Mai degrabă o să-mi iau carnețelul inimii și o să te însoțesc prin zăpadă din poartă în poartă. Nu o să-mi notez idei de predică ci idei de practică.

 Mulțumesc sora Leana. Mulțumesc în numele șomerilor din adunări care știu cine vine la evanghelizare, cine a predicat cel mai bine și cine s-a încurcat la citirea pasajelor biblice. Mulțumesc în numele celor care nu au mai adus niciun vecin la biserică că de-abia au venit ei. Mulțumesc în numele celor care au avut spatele drept că nu au cărat poveri ca dumitale, ochii fără lacrimi că n-au plâns pentru mântuirea nimănui și poșeta fără Biblie că au altceva mai de preț.

 Mulțumesc sora Leana.

Bătăile toiagului dumitale în poarta vecinilor din sat nu sunt altceva decât bătăile Domnului pe care-l slujești la inimile noastre.

 Iartă-mă ca am predicat despre “orfanii care spun Tatăl nostru”. Nu m-am referit la dumitale ci la vecinii ce i-ai adus cu multă dragoste la adunare.

Printre copiii de frunte ai cerului vei fi dumitale.

Iar eu undeva printre cei din urmă.

 Cu prețuire și cu lacrimi,

Cristi Boariu.

Happy New Year 2016 replace 2015 concept on the sea beach

Oamenii își doresc o viață mai lungă. Dumnezeu vrea o viață mai sfântă. Că degeaba trăiești mult dacă trăiești în păcat. Pentru Dumnezeu contează calitatea vieții nu lungimea vieții.

Oamenii își doresc o masă mai plină de bunătăți. Dumnezeu vrea pentru noi o inimă mai plină de bunătate.

Oamenii își doresc mai multe binecuvântări. Dumnezeu vrea să fim noi o binecuvântare pentru alții.

Oamenii își doresc mai multe zâmbete pe față. Dumnezeu însă ne trece prin încercări pentru că cel mai bun detergent pentru suflet sunt lacrimile. Olimpicii ajung sus pentru că rezolvă culegeri de probleme nu pentru că bat mingea pe maidan.

Oamenii își doresc mai mulți prieteni. Dumnezeu îngăduie însă în noul an ca unii din prietenii noștri să nu ne mai țină în brațe ca să simțim mai profund brațele Sale.

Oamenii își doresc o casă mai frumoasă. Dumnezeu ne amintește însă prin Pavel să nu uităm că aici trăim în cort iar dincolo e casa noastră. Ar fi mare păcat sa investim în cort mai mult decât în casă.

Oamenii își doresc să aibă bani ca să deschidă mai des ușile la Mall. Dumnezeu vrea să deschidem mai des ușile la spitale, azile și orfelinate. La cumpărături pentru tine cheltuiești mult, la cumpărături pentru alții investești mult.

Oamenii își doresc mai multe hectare de pământ. Dumnezeu ar vrea să ne mai dea câțiva km pătrați din cer în anul care vine. Depinde de noi.

Oamenii își doresc un confort mai deosebit. Dumnezeu vrea să ne șlefuiască pentru un caracter mai deosebit. Soldații se formează săpând tranșee nu stând la umbră toată ziua.

Frumos ar fi ca dorințele noastre să fie dorințele lui Dumnezeu. Iar atunci vom avea cu adevărat un an nou fericit.

În cele mai multe familii bucuria celor mici care primesc daruri e mai mare decât bucuria celor mari care spun că-L sărbătoresc pe Isus…
În cele mai multe orașe parcările magazinelor mari sunt mai aglomerate decât parcările bisericile mici…
În cele mai multe magazine sunt mai încărcate cărucioarele de cumpărături „pentru noi” decât în tot timpul anului la un loc “pentru alții”.
În cele mai multe inimi oamenii trăiesc în întuneric desi casele le sunt împodobile de lumini artificiale.
În cele mai multe familii e tot ceartă desi corul de îngeri a spus: “Pace vouă”. Urarea sună bine dar se împlinește doar cu cei care se întâlnesc cu cel din iesle.
În cele mai multe azile sunt oameni îndurerați care așteaptă un telefon de la copiii plecați departe. Pentru ei cel mai mare cadou ar fi “Ce mai faci mamă”?
În cele mai multe spitale miroase tot mai mult a spirt și tot mai puțin a portocale și mandarine.
Pe cele mai multe câmpii probabil păstorii dormeau. Cei mai puțini însă vegheau. S-a meritat.
În cele mai multe logodne probabil nu mai era curăție. Iosif și Maria au fost printre cei puțini. Sfântul a coborât printre cei care trăiau în neprihănire.
Mulți au venit și au plecat din Templu. Simeon și Ana au rămas. Zeci de ani același dor: să vină mântuirea.
Cele mai dulci prăjituri, cele mai încărcate mese, cele mai pline portmonee nu-l pot aduce pe Isus.
Vegherea, așteptarea, neprihănirea, căutarea însă vor avea un răspuns.
Isus a venit pentru toți dar numai cei puțini L-au primit.
Dacă ești printre ei, ești printre puținii ce au cu adevărat SĂRBĂTORI FERICITE care vor continua până în veșnicie.