2 Timotei 3:1 – “Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. “

Greu nu e în prigoană ci în libertate. În prigoană ai de spus doar DA sau NU pe când în libertate poți spune: Mă mai gândesc, voi vedea, să vad dacă am timp, nu știu dacă îmi iese ceva de-aici.

Greu nu e în necaz ci atunci când totul îți merge bine. Lui Daniel nu i-a fost greu în groapa cu lei ci atunci când totul mergea ca pe roate și trebuia să găsească motive ca să mai țină ferestrele deschise spre Ierusalim.

honoring-god-in-hard-times100113Greu nu e cu frigiderul gol de mâncare ci cu inima goală de Dumnezeu. Inima rece, cântări fără lacrimi, predici cu râsete, laudă și închinare duminica și trăire în păcat lunea. Inima de piatră la nevoile altora, inimă de carne la nevoile personale. Inimi împărțite între scorul de la Champions League și ceasul de la biserică care nu mai ajunge la 12.

Greu nu ne era cu Nokia 3110 ci acum e greu cu iPhone7. Greu nu era când n-aveam minute gratis ci acum când avem 3000 și nu avem timp să ne sunăm pentru încurajare. Greu nu era cu bateria care ținea 3 zile ci acum când bateria ține câteva ore din cauza navigării pe tot felul de lucruri. Și scade și bateria sufletului când navighezi pe prostii sau stai toate ziua pe pozele celor ce au ceea ce tu nu ai dar îți dorești cu lăcomie.

Greu nu e când ai datorii la bancă ci acum când ai datorii la rugăciune. Pentru datoriile de la muncă muncim ore întregi pe zi, pentru cele sufletești renunțăm după câteva minute.

Greu nu e când ești în spital ci atunci când ești sănătos dar ești așa de ocupat încât n-ai timp să-l vizitezi pe cel care e în spital. Cineva îi reproșa unui păstor că nu are timp de Biblie. După câteva săptămâni l-a găsit păstorul în spital cu trei Biblii lângă el. Se îmbolnăvise trupește dar se însănătoșea grabnic spiritual.

Greu nu e când mergi doar tu singur cu Dumnezeu. Greu e atunci când ești aplaudat de toți dar nu de Dumnezeu. Sfinții nu au mulți prieteni dar ÎL au ca prieten pe Dumnezeu.

Greu nu e când îți vin facturi mari la utilități. Greu le va fi oamenilor neîmpăcați cu Dumnezeu când le va veni factura mare pentru păcate. Pentru cei care se pocăiesc, factura a fost plătită de Isus la Calvar și ni s-a emis doar chitanța învierii care să dovedească că plata a intrat în contul lui Dumnezeu pentru cei care o acceptă ca să fie plătită de Fiul Său.

Greu nu e în cuptor. Greu e în valea Dura.

Greu nu e în temniță. Greu e în libertate când soția lui Potifar îți dă târcoale.

Greu nu e când ești vândut de frați. Greu e când ești sus și poți să te răzbuni pe frații care te-au vândut dar în schimbi prefer să plângi pe umărul lor și să te dai cu parfum de iertare.

Greu nu i-a fost lui Samson să se lupte cu leul. Greu i-a fost să lupte cu eul din el. Greu nu i-a fost când nu avea apă și era setos pentru că avusese biruințe mari. Greu i-a fost pe genunchii Dalilei când printre declarațiile de iubire nu auzea zgomotul foarfecei care-l tundea de putere.

Mă rog ca Dumnezeu să ne deschidă ochii ca să vedem greul prin ochii Săi. Iar atunci vom realiza ce ușor ne va fi sufletul descărcat de greutățile vremelnice și încărcat de frumusețea umblării cu Dumnezeu… în vremuri grele.

Advertisements