Numărul avorturilor (22.178.906) din 50 de ani (1958-2008) este mai mare decât populaţia actuală a ţării.

În 1938, când nu erau mașini de spălat automate, nici Pampers, nici condiții ca acum, s-au născut în România 459,755 de copii. În 2014, în democrație, în confort am început să spunem că, copiii, sunt o povară și ne încurcă, drept urmare în 2015 s-au născut 185,006 de copii.

Trăim o vreme când românii investesc în mașini, în marmură, în telefoane și în case dar puțini mai investesc în copii.

Copiii sunt o moștenire de la Dumnezeu (Psalmii 127:3 – “Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.”). Și nu e păcat mai mare decât să ucizi moștenirea asta. Nu e păcat mai groaznic decât să omori când ai fost sortită la a da viață. Preacurvia și oprirea venirii copiilor în lume sunt cele mai tragice judecăți pe care le va face Dumnezeu! (Ezechiel 16:38 – “Te voi judeca aşa cum se judecă femeile preacurve şi ucigătoare de copii…”)

De reparat o bârfă sau o minciună o mai repari cumva. Ce facem însă cu copiii refuzați dupa ce trece vremea primirii lor?

Îl chemăm pe Dumnezeu să se implice în alegerea jobului, în alegerea partenerului de viață, în cumpărarea unei case iar la copii ÎI spunem: “Lasă-ne ca ne pricepem noi mai bine cum să facem…”

Ioan Gură de Aur spunea: „Că mulți oameni, din pricina dragostei de bani, nu vor să aibă copii; au mutilat firea; nu-și omoara copiii, dar opresc izvoarele nașterii. Dacă ai ucis pe cineva, sau ai cugetat sa ucizi.. sau daca femeia și-a lepădat pruncul sau, daca a luat plante să ucida pruncul sau să nu ramana însarcinată, toate acestea si altele asemenea se socotesc ucideri”…

Deci nu doar avortul e o ucidere ci și oprirea copiilor!

“Vasile cel Mare spune că femeile care strică cu meșteșugiri pe feți în pântece și cele ce dau și iau doctorii, pentru că să-i piardă și ca feții înainte de vreme să cadă afară, să fie excluse de la Împărtășanie pentru 10 ani.” Cu ce seriozitatea priveau părinții Bisericii astfel de păcate !

Adevărurile care derajează sunt adevărurile care ne pot trezi. Da, nu e ușor să primești copii. Să te jertfești, să îi crești și să verși multe lacrimi în rugăciune pentru ei. Salariul aici e mic, dar pensia în cer va fi mare. Pentru mamele eroine. Pentru mamele care dau viață. Pentru mamele cu frică de Dumnezeu. Acestea-s mamele care au înțelepciune cu adevărat. Că frica de Domnul este începutul înțelepciunii. Iar cea mai bună perină în viață e o conștiință curată.

Nimic nu apasă pe o femeie mai greu la finalul vieții decât lepădarea pruncilor. Și la fel, nimic nu aduce o bucurie mai mare pentru o mamă la finalul vieții decât primirea lor și educarea lor în calea lui Dumnezeu.

Doamne iartă națiunea noastră! Lasă în inimile noastre câință și nu ține în seamă crimele națiunii. Știm că ești bogat în îndurare și milă și nu vrem să mergem cu aceste păcate la judecată! Doamne ai milă de România. Fă-ne să înțelegem valorile prin ochii Tăi. Și atunci plânsul copiilor nu va mai fi deranj, a fi mamă nu va mai fi o greșală iar a-i învăța pe copii “Tatăl nostru” și a-i crește pentru cer va fi cea mai frumoasă realizare a vieții…