Category Archives: Pentru suflet…

E toamnă iar…

19 Friday Oct 2012

Posted by in Personale..., Poezii

≈ Leave a comment

E toamnă iar și frunze ofilite,
Se-aștern pe drum ca un covor de vis,
Iar vântul suflă iarăși la ferestre,
Făcând să pară că-i de neînvins.

E toamnă, iar în case cu lumină,
Văd prin ferestre un cămin frumos,
În care seara, copilași și mame
Și tați, vin înaintea lui Christos.

Să-i spună că în suflet nu e toamnă ,
Că rodul care-l au e încă mic,
Dar vor trudi și-l vor lăsa să crească
Asemeni unui bob ce-i copt în spic.

“Să fiți cuminți și s-ascultați de Domnul”
Incheie tata, cu șoapte fierbinți,
Către copii, și-ndată văd prin casă,
Luminile ce rând pe rând s-au stins.

E toamnă  iar, și-n drumul meu aievea,
Trec de la geam la geam dar rareori,
Mai văd să fie vreun cămin în case,
Să fie rod, că toamna e in toi.

E toamnă iar, și poate-i cea din urmă
Când mai vad frunze-n jur, aicea-jos,
Când mai văd frați, și semeni în suspine,
Ce-așteaptă cu iubire pe Christos.

E toamnă iar, dar nu va fi vreodată,
O toamnă mai mareață ca atunci,
Când va veni să iși culeagă rodul,
Ce l-am trudit în viață, cu Isus.

“Oh adă Tată toamna minunată,
Ce ai promis-o pentru ce-i ce-s sfinți,
O așteptăm cu dor și cu speranță,
Cu rugăciuni și lacrime fierbinți”.

Scrisă în toamna lui octombrie, 2012.

“Voi ce n-ați avut în lume…”

03 Wednesday Oct 2012

Posted by in Cantari, Pentru suflet...

≈ Leave a comment

O cântare de mângâiere pentru cei care trăiesc o pocăință reală (o pocăință mai neobișnuită în ziua de azi, o pocăință care costă).

Voi, ce n-ati avut, in lume, bucurii si mangaiere;
Voi, ce-ati plans atata vreme, in necaz si in durere;
/: Voi, ce lumea va uraste si va vinde ca pe El,
N-aveti frica, n-aveti teama, nu va rusinati defel! :/

Voi, ce-ati mers tot inainte si-ati urcat cu greu Calvarul;
Voi, ce-ati suferit ca Dansul si-ati baut intreg paharul;
/: Voi, ce n-ati uitat pe Domnul niciodata si nicicand
Ci L-ati laudat, in toate, I-ati dat slava, I-ati dat cant; :/

Voi, ce viata voastra-ntreaga ati spalat-o-n al Lui sange
Si in inimi vi-e aprinsa flacara ce nu se stinge;
/: Voi, care-ati gemut, sub cruce, si mai gemeti si acum,
Bucurati-va de acuma! Ziua sfanta e pe drum! :/

Iata, zorii se arata… marea zi se prevesteste!…
Iarna este pe sfarsite si maslinu-nfragezeste…
/: Voi, ce-ati biruit pacatul, prin jertfa de pe Calvar,
Bucurati-va de-acuma: n-ati suferit in zadar! :/

Voi, ce-ati privegheat intruna si ati fost tot timpul gata.
Bucurati-va de-acuma! Iata, vine cu rasplata,
/: Ca sa dea, pentru amarul si durerea ce-a trecut,
Viata lina, fericita, viata fara de sfarsit!…

Schiță de predică – Ghehazi – Cum pot ajunge slujitorii Domnului contaminați de lepra pacatului?

02 Tuesday Oct 2012

Posted by in Personale..., Predici, Schite

≈ Leave a comment

Ghehazi era un slujitor al Domnului: Elisei nu umbla cu oricine!

  1. Dorind o plata pamanteasca pentru o lucrarea cereasca (v. 20)

–          Fatarnicii – Matei 6:2,6:5

–          Poate tu nu pretinzi direct ca Ghehazi o plata dar tinzi dupa aprecierea aia mica pe care ai dori sa o auzi – cantare, poezie, darnicie,

De cate ori zicem ca facem pentru Domnul si nu-i chiar asa?

       2.       Implicandu-l pe Dumnezeu si lucrarea lui in satisfacerea poftelor lor

–          “Viu este Domnul” sau “au venit doi tineri din fiii prorocilor” – Ghehazi mintea folosind termeni “biblici” fara nici o mustrare de constiinta

–          Ex. Negative: fiii lui Eli; fiii lui Aaron = > o uraciune inaintea Domnului

Oare mai avem teama cand rostim numele Lui si cand facem lucrarea Lui? 2 Tim 2:19 vs Amos 6:1

Adunarea din Arad unde era un verset scris pe lespedea de la intrare: – Pazeste-ti piciorul cand intri in casa Domnului

Obisnuinta cu lucrurile sfinte te poate departa de Dumneze: Iuda – Isus l-a iubit si totusi nu i-a prezis ca se va spanzura; s-a obisnuit cu punga, cu furtul, cu Isus, cu toate lucrurile sfinte

       3.       Neintelegand ca exista o vreme a slujirii si o vreme a rasplatirii (v.26).

–          Parafrazat, Elisei ii spune: Ghehazi, nu e acum vremea rasplatirii, ci acum e vremea slujirii

Exista o vreme in care traim si un scop pentru care traim: Estera 4:14

Rasplatirea vine dupa sluire: Neemia “adu-ti aminte de mine spre bine, Dumnezeule”

Ai inteles ca locul tau de munca, de facultatea, de liceu are un rost? Ai inteles chiar cu adevarat vremea in care traiesti?

Incheiere

–          Umblarea cu oameni mari nu mantuieste si nici faptul ca vezi minuni mari! (Ghehazi a vazut inviere din morti si totusi intr-o zi a plecat de la Elisei, lepros); Un alt exemplu: Dima

–          Pana vom trece linia de sosire Diavolul se va lupta sa ne loveasca! Pe Ghehazi l-a lovit cu lacomie, fatarnicie si minciuna.

–          De meditat: de ce Elisei, ca proroc, nu i-a spus dinainte: Ghehazi, vezi ca vei fi pus la un test!

Raspuns: pentru ca in scoala sunt si teste neanuntate “scoateti o foaie de hartie”. In viata de credinta trebuie sa fim vegheatori pentru ca vom fi testati indiferent de lucrarea care o facem!

Tom, micul orfan handicapat

30 Sunday Sep 2012

Posted by in Eroi ai credinței, Pentru suflet...

≈ 5 Comments

Într-o odaie micuţă şi sărăcăcioasă din podul unei case situate în mahalaua unui mare oraş, zăcea un băiat orfan, cu numele Tom. De mai bine de doi ani zăcea acolo, culcat pe un pat sărăcăcios. Părinţii lui muriseră de mulţi ani şi l-au lăsat în grija unei rude bătrâne, pe care băiatul a numit-o mama-mare.

Tom se născuse olog şi în tot timpul vieţii sale tot suferind a fost. Cât i-a fost cu putinţă, mai făcea câte o treabă la câte cineva, ca să câştige câţiva lei. Dar foarte curând după moartea părinţilor lui n-a mai putut să părăsească patul. Proprietăreasa casei, o bătrână, a dat orfanului odăiţa din podul casei, ca să stea acolo.

Când trăia mama lui, ea l-a învăţat să scrie şi să citească, dar aceasta fiind creştină numai cu numele, n-a avut cine-i vorbi de Domnul Isus. De multe ori, iarna s-a dus şi la adunare, dar mai mult ca să se încălzească lângă soba din sală. Rebegit de frig, ostenit şi flămând cum era, abia era în stare să ia aminte la cele ce se spuneau acolo.

Când a venit însă vremea să zacă singur în odăiţa lui, atunci şi-a adus aminte de acele seri. Şi-a adus aminte de câte un cuvânt pe care l-a auzit atunci şi, încet-încet, s-a născut în el dorinţa să afle cât mai mult despre acele lucruri dumnezeieşti şi, dacă s-ar putea, să aibă şi o Biblie care să fie a lui.

Într-o zi a rugat-o pe mama-mare să-i facă rost de o Biblie. Răspunsul pe care l-a primit n-a fost deloc îmbucurător. Bătrâna i-a spus cu ton batjocoritor că ea nu-şi bate capul cu acestea. Şi apoi, pentru ce i-ar trebui o Biblie?

Citește mai departe

“Sammuel Morris” sau “Micul Negru”

21 Friday Sep 2012

Posted by in Eroi ai credinței, Pentru suflet...

≈ 4 Comments

Citind ceva din Tozer în seara asta, am remarcat o notă despre Sammuel Morris și brusc mi-am amintit de istoria acestui copil care mi-a marcat profund adolescența. Am recitit-o acum cu lacrimi în ochi și deși s-ar putea să vă pară lungă, merită să poposiți câteva minute asupra ei! NU veți regreta!

Kaboua era primul nume al lui Samy Moris. S-a născut în mijlocul unui trib din apusul Africii, al cărui şef era tatăl său. Copil încă, Kaboua a fost luat prizonier în urma unei ciocniri cu un trib vecin, iar sătuleţele peste care stăpânea tatăl său au fost aproape nimicite. Vândut ca sclav, situaţia lui Kaboua a devenit asemănătoare cu aceea a unui obiect pus în negustorie. Tatăl său a putut să-l răscumpere şi să-l păstreze cu el până la vârsta de 12 ani, după care a fost din nou ridicat şi pus în vânzare. Din această a doua robie, Samy Moris a păstrat o amintire foarte clară. Odată i s-a povestit că tatăl său a vrut iarăşi să-l răscumpere şi în acest scop a adus fildeş, nuci de palmier şi cauciuc, lucruri care, ca şi astăzi, şi atunci erau moneda curată a ţării. Dar stăpânul lui Samy Moris a judecat târgul ca nesatisfăcător şi a refuzat să-l elibereze. Tatăl s-a oferit atunci să-i dea pe deasupra pe sora lui Samy, care era puţin mai tânără decât fratele său, dar Samy a protestat cu indignare şi l-a rugat să nu se mai târguiască, spunând că el era mai în vârstă decât sora sa şi putea să îndure suferinţa robiei mult mai uşor decât ea. Cei doi şefi n-au ajuns la o înţelegere şi Samy a fost luat în robie.Din această zi, existenţa micuţului copil n-a fost decât un lung martiraj. Şeful care-l ţinea rob jurase să-l vândă pe un preţ bun şi în acest scop îl făcea să îndure cel mai rău tratament, şi aceasta sub privirea şi cu ştirea tatălui său.— Mă biciuia în toate zilele, povestea mai târziu Samy Moris, şi de fiecare dată, loviturile de bici deveneau mai dureroase.— Cu ce te biciuia?” l-am întrebat.

— Cu un fel de vergea foarte flexibilă, asemănătoare unei frânghii.

— Şi presupun că te punea să te dezbraci înainte de a te biciui?

— Oh, domnule, răspunse el surâzând şi descoperind un dublu şirag de dinţi albi! Să mă dezbrac? … Nu ştiţi că unul ca mine nu poartă nici haină, nici cămaşă… nimic?

Loviturile de bici erau astfel aplicate pe pielea goală a acestui sărman băiat, de mâna robustă a unui sălbatic lipsit de orice simţământ de milă şi care nu dorea decât un singur lucru: să stârnească mila tatălui asupra soartei copilului său şi să facă un târg bun! În cele din urmă, nemaiputând să rabde, Samy nu se gândea decât la fugă. Un prilej nimerit a apărut. Profitând într-o zi de lipsa stăpânului său, şi-a întins picioruşele la drum şi a fugit ca să se ascundă în pădurea mare, neştiind ce se va alege de el. Pe urmă a pornit la drum, timp de o zi, apoi două zile, trecând prin greutăţile şi primejdiile ţinutului. Câtă distanţă a parcurs el astfel sau de câte ori a scăpat de la moarte – cine ar putea să spună? Este sigur că providenţa divină, care hrăneşte păsările, a hrănit şi pe micul negru. Aceeaşi putere, care odinioară a condus pe magi la Betleem, l-a făcut să găsească calea care l-a condus la Domnul Isus.

Citește mai departe

Generația de azi…

06 Thursday Sep 2012

Posted by in Eseuri, Pentru suflet..., Personale...

≈ 5 Comments

Generația de azi are multe lucruri și cele mai multe încep cu “I” (iPhone, iPad, etc). Totul concentrat la persoana întâi (“I” în lb. engleză). Generația de azi cuprinde tineri insensibili la păcat, la Evanghelie, la Dumnezeu. Sensibili doar la nou, la tehnologie, la haine.

Acest mod nou de a trăi începe să devină tot mai popular chiar și în adunări. Ești apreciat daca ai stil, daca ai “ceva” ce să arați, dacă zici ceva ce să impresioneze pe cei de lângă tine. „Ești prieten cu noi dacă râzi bine, dacă ești la curent cu ultimele filme apărute și dacă asculți și ceva mai “contemporan””. Ești clasificat după pozele care le pui pe facebook și dupa numărul de like-uri care îl dai pe zi la “afișările” altora.

Tânărul de azi îți spune “nu am timp” la lucrurile folositoare, uitând să menționeze că e de 3 ore “online”, concentrat pe cei câteva sute de “prieteni”. “Repetiția de la cor de miercuri merge și fără mine, eu vin doar duminică seara” (că “se iese la o pizza după”).

Generația de azi e grabită. A uitat de mult că în viață sunt momente când e bine să mergi la pas cu un bătrân. Să auzi de la el despre o altfel de generație. O generație care nu știa de “Like”-uri, dar știa să sară în ajutor. Nu virtual, ci „live”!

Generația de azi nu mai citește cărți ci doar “status”-uri. Dacă o carte de 100 de pagini e prea lungă pe lângă un status de o propoziție, vă dati seama ce lungă e Biblia?

Generația de azi stă picior peste picior la predică și speră ca rugăciunea nu va dura mult. Îi lipsesc șervețele pentru că oricum nu are de ce să plângă pe genunchi. Ar vrea binecuvântare în ziua nunții, dar uită că binecuvântarea nu se primește când sms-urile din telefoane poartă amprenta unui cuget pătat.

Generația de azi ar vrea totul aici și acum, dar fără sacrificiu. Generația de azi nu a trecut pe la vreun spital de multă vreme. Și nici nu a văzut copii orfani prea des. Nici poze cu o bătrânică care asteaptă în lacrimi o mână de ajutor.

Generația de azi e generația care mestecă gumă în timpul propriului program de botez. E generația care are mereu pe buze cuvintele “interiorul contează, frate”. E generația care înainte să cânte solo-ul din față, stând în fața oglinzii de acasă își imaginează deja aprecierile pentru rochia/costumul ce tocmai le-a cumpărat și le va prezenta cu ocazia asta.

Generația de azi e generația despre care Domnul Isus spunea: (Luca 18:8) “… Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

Generația de azi are nevoie de o schimbare radicală. O schimbare care să îi ducă pe tineri pe genunchi, cu ochii în lacrimi. Și de acolo, în picioare, la slujire, dar o slujire în ascultare. O schimbare care să îi facă conștienti că păstrarea unui cuget curat e o luptă deosebit de grea… dar și deosebit de binecuvantată.

Generația de azi are nevoie de trezire. Dar nu o trezire ce se cântă la infinit ci o trezire reală. Acea trezire prin care să se vada că ești din „generația” Mântuitorului și la școală, și la facultate. Trezirea aceasta aduce cu ea un foc și dacă porți acest foc în tine nu te vei rușina de Dumnezeu niciodată. Focul luminează. Iar o lumină a Domnului nu va sta ascunsă, ci va străpunge întunericul păcatului aducând dorința de schimbare în inimile celor din jur.

Faci parte din generația de azi? Trăiește altfel și vei fi un model…

…pentru generația de azi.