Avem fiecare poveri pe care le purtam cu noi perioade lungi de timp. Analize care nu au iesit deloc bine, examene la care am cazut, sperante neimplinite, dureri neprogramate, off-uri nespuse. Le caram ca pe niste bagaje grele si cand suntem intrebati “Ce mai faci?” raspundem cu un zambet ciudat, ascunzand bagajul la spate: “Bine, tu?”.
Dar de fapt nu suntem bine. Ne-am dori sa ne fie bagajul mai usor macar cu cateva grame. Ne-am dori sa mergem mai repede pe cale si sa nu mai simtim greutati care sa ne aduca lacrimi in ochi. Stiti cum se poate acest lucru?
Galateni 6:2 “Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.”
Simplu. Incearca cu una din mainile cu care tii povara, sa prinzi cureaua de la bagajul celui de langa tine iar el va face la fel. Nu-l mai lasa pe pastor si pe cei din comitet sa care ei singuri poverile tutoror ca nu au cum. Pune si tu umarul la lucrare, genunchii pe podele, mainile impreunate si simte greutatea poverilor nepurtate de multi ani.
Vei observa ceva interesant: ca prin vis, cand ajuti pe cel din stanga sa isi duca povara, a ta devine mai usoara, intrucat o mana dinspre dreapta ti se intinde si tie.
Durerea neimpartasita te va zdrobi sub povara ei. Necazul ce incerci sa-l duci singur te va aduce in faliment.
Povara impartita cu cei din jur insa devine mai usoara.
Pentru ca asta e menirea Bisericii.
Sa isi dea mana si ca niste straini si calatori sa-si duca poverile impreuna. Nu mult ci doar pana la ultima statie, unde:
Apocalipsa 21:4 “El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.””
Drum bun calatorule impovarat. De astazi mersu-ti va fi mai usor! Tu ai inteles ce putini stiu: ca schimbul de bagaje cu cel de langa tine, mana intinsa si mersul la pas cu cel ce merge cel mai incet pot face din niste raniti, cei mai mari biruitori pe care i-a cunoscut istoria!
“Hristos cel Sfânt te va cunoaşte
Odată-n cerul Lui de sus
Nu după haina ce-ai purtat-o,
Ci după sarcina ce-ai dus”
Gânduri pentru viața de aici... 
Ar fi ideal dacă am merge cu povara altora (și alții cu povara noastră!) până la ultima stație, haltă, oprire… dar uneori nu mergem sau nu merg nici până la prima… stație, haltă, oprire… Dar niciodată nu e prea târziu să învățăm!!!
Și când lacrime amare curg pe-al tău obraz
Domnul vine să te scape din al tău necaz.
Când problema este mare, uneori chiar arzătoare
Sus la Golgota pe cruce, a dat Hristos rezolvare.
Fii binecuvantat frate Cristi pentru fiecare cuvânt scris!
Oare Domnul Hristos a murit ca sa mi ia al meu necaz?
Nu am citit acest lucru, dimpotriva,
“in lume veti avea necazuri,
dar indrazniti , EU am biruit lumea.”
Domnul Hristos ne mai spune ca in lume vom avea suferinte,
ca sa implinim suferintele lui Hristos pentru biserica.
Domnul a venit sa ne ia PACATELE!
la suferinta suntem rinduiti, ea lucreaza in noi rabdarea.
Dar El spune că nu o să ne lase cu niciun chip, nu o să ne părăsească. Și când e greu, ne îndeamnă să privim la Calvar. “Îndrăzniți, Eu am biruit”.
Într-adevăr, vom avea necazuri, dar El a biruit și ne îndeamnă să fim biruitori împreună cu El.
Dar ne va trece prin necazuri;
a ti purta crucea dupa ce te ai lepadat de tine
in fiecare zi, ce inseamna?
Prea multi L au cautat si Il cauta pe Domnul ca sa i scape de necazuri;
Domnul vrea sa avem intii o viata dupa Voia Sa, o viata transformata;
apoi ne va da tot ce vom cere( dupa Voia Sa, cred)
O suferinta este un medicament duhovnicesc, prea adesea fugim de ea.