- că mai greu e să fii “mare împlinitor” decât “mare predicator”
- că cel căzut are nevoie mai mare de o mână întinsă decât de zece predici pline de sfaturi
- că oamenii poate avea o impresie despre tine iar Dumnezeu cu totul alta (“îți merge numele că trăiești, dar…ești mort”)
- că fiecare vrea să iasă mai frumos într-o fotografie decât e în realitate
- că e mai bine sprijinit de tocul ușii din biserică decât aplaudat pe scenele lumii
- că luptăm mai mult pentru imaginea noastră bună in fața celor din jur decât pentru imaginea din odăiță în fața lui Dumnezeu
- că e mai ușor să critici decât să apreciezi
- că prețuim mai mult lucrurile pentru care muncim mai mult
- că genunchii bătătoriți sunt o raritate în zilele noastre
- că nu greu să spui “I love you”… greu e să demonstrezi asta
- că atunci când umblarea cu Isus nu te mai costă nimic , e un semn mare de întrebare dacă chiar mai umbli cu El…
Am învățat că nu e greu să înveți in viață. Greu e să nu uiți ce ai învățat…
(sunt gânduri personale pe care le-am scris aici ca să nu le uit, și poate… ca să le învețe si alții)
Ps: Probabil partea 2 va urma după câțiva ani. Doar modelarea Marelui Olar ne învață cu adevărat)
Cînd am citit de acei genunchi bătătoriți de care spuneți, m-am gîndit imediat la George Muller. În Miracolul de la Bristol (aș pune link, dar mă tem de spam) sunt surprinse niște lucruri fantastice despre rugăciune și puterea ei. Ferice de cei cu genunchii bătătoriți, căci ei vor vedea minuni… din acelea adevărate 🙂