Pregateam o predica de binecuvantare si in cautarea unei poezii de incheiere, am dat peste aceasta frumoasa creatie, compusa probabil de o mama…V-o impartasesc cu bucurie:

“Te-am auzit, iubit copil,
Si-am inceput a-ti pregati
Din ceea ce-ti va fi util
Pe vremea cand ne-om intalni…

Voi face zilnic planuri noi,
Precum si mici economii,
Pernute, asternuturi moi
Si-mbracaminte de copii.

Hainute albe am sa-I fac 
Si omului tau sufletesc,
Silindu-ma sa-I fiu pe plac
Mereu Parintelui ceresc…

Lucrand la caracterul tau,
Nu vreau ce-I negativ sa strang;
Ma voi feri de gandul rau,
Ca aripile sa nu-ti frang.

Deasemeni eu voi cauta,
Pe cat se poate, sa pricep,
Ce Domnul vrea cu viata ta,
Si cu ce trebuie sa-ncep.

Din nou acum fiinta mea,
In intregime I-o predau,
Si astfel cred ca voi putea
In voia Sa mereu sa stau.

Pe-acest copil vrei sa-l castigi
Prin mine? Cum as spune:”Nu!” ?
Sunt roaba Ta, si, cand ma strigi,
Raspund: “Fa Doamne, cum vrei Tu!”

Impartasesc cu voi o poezie a fratelui Valentin Popovici, pe care o indragesc intr-un mod aparte…

Când am venit la Tine, Doamne,
Şi-n veci credinţă Ţi-am jurat,
N-am înţeles de ce-nţelepţii
Şi cei bogaţi Te-au alungat,
Dar Te-am urmat…

Când m-ai chemat duios pe nume,
Şi m-ai privit cu ochi de jar,
N-am înţeles ce mare cinste
Mi-ai dat, cu mreaja cea de har,
Să-Ţi fiu pescar.

Când mi-ai vorbit de lupta vieţii
Şi suferinţele din ea,
N-am înţeles de ce prigoana,
Necazul, chinul, crucea grea,
Sunt slava Ta.

Când într-o zi de primăvară
Mi-ai dat parfumul altui Mai,
N-am înţeles cum se preface
Limanul unde cu noi stai,
În colţ de rai.

O poezie cu autor anonim…dar deosebit de profunda…

Daca esti tata, sper sa iti slujeasca ca exemplu…

Daca ai un asemenea tata, plange linistit de bucurie…esti binecuvantat…

Când tata se roagă, el nu foloseşte
Cuvinte rostite mereu la amvon;
Vorbeşte de lucruri diverse, fireşte,
Dar toate sunt altfel;şi vorbe şi ton.

Când tata se roagă la dânsul acasă
El vine la Domnul cu multe nevoi;
Dar tot ce-l frământă şi tot ce-l apasă
Mai mult decât toate atunci, suntem noi.

Când tata se roagă, în casă-i tăcere;
Ce calm, ce-adâncime îi tremură-n glas!
Noi ochii ne-nchidem şi până-n unghere
Se-aude bătaia bătrânului ceas.

Când tata se roagă, el basme nu spune
Îi ies de pe buze cuvinte fierbinţi,
Rugându-L pe Domnul să fac-o minune
Să-i fie băieţii mai buni, mai cuminţi.

Când tata se roagă mereu îşi arată
Dorinţa aprinsă ce-o poartă în piept:
Să nu se mai certe ai săi niciodată
Să umble cu teamă pe drumul cel drept.

Când tata se roagă, simţim o putere
De sus cum coboară precum un şuvoi
Şi-n inima noastră se naşte-o durere
Că tatei dureri, îi producem şi noi.

Când tata se roagă, pricepi şi tu, frate,
Că poate-i şi el uneori supărat,
Că nu i se face întruna dreptate,
Că multe necazuri spre el se abat?

Dar tata se roagă şi iarăşi se roagă,
Suspină şi geme, şi cere-ajutor;
Şi dacă se roagă de-o viaţă întreagă
Să fie acesta un lucru uşor?!

Da, tata se roagă! Deşi câteodată
Noi nu înţelegem cuvintele lui,
Îi strângem puternic mâna de tată,
Căci alta mai caldă, mai gingaşă nu-i.

Ssst! Tata se roagă! Cu zarva e gata!…
Dar mâine intrând în al Slavei Palat,
Păstrăm amintirea eternă că tata,
O viaţă întreagă cu foc s-a rugat.

de Costache Ioanid

Şi a fost Isus copil…
Fără leagăn, fără slavă.
Şi-n fiinţa Lui firavă
au pătruns fiori de ger.
Şi a fost Isus copil,
ca să aibă toţi copiii
Tată-n cer.

Şi a fost un rob Isus…
sus, slujind Împărăţia,
jos, la Iosif şi Maria.
Lumii-ntregi S-a dat răpus
ca să-avem şi noi robia
şi-nfierea lui Isus…

de Radu Gyr

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.

Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.